Poezii:

Aici veti gasi poezii publicate in carti, reviste, ziare, etc avand ca autor pe parintele Eugen Budau

mai sus vedeti numarul de vizitatori

84 Responses to Poezii:

  1. URARE 2012 :

    Aho, aho ….
    În lung şi-n lat
    Toatǎ ţara am umblat,
    Am urat şi-am colindat.
    Am urat la grǎniceri,
    Care sunt cam toţi prosperi,
    Sǎ facǎ precum Zaheu
    Care dând de Dumnezeu
    A promis cǎ împǎtrit
    Va da celui pagubit.

    Cei ce nu m-au ascultat
    Au avut de îndurat.
    S-au vǎzut pe sus sǎltaţi,
    Puşi în dube de mascaţi,
    Cu cǎtuşe pe la mâini,
    Arestaţi trei sǎptǎmâni.

    Dup-aşa sperieturǎ
    Au promis cǎ-n a lor turǎ
    Vor fi mult mai vigilenţi
    Şi cu toţii mai atenţi,
    DNA-ul sǎ nu vinǎ
    Tocmai când e punga plinǎ.

    Lucrul ce s-a constatat
    E cǎ-n Schengen n-am intrat.
    Am urat la drumul mare
    Unde era adunare
    Şi destulǎ, multǎ sfadǎ,
    Pentru o autostradǎ,

    Sǎ nu dea comisioane
    Zeci şi zeci de milioane,
    Sǎ mai taie un pic, niţel
    Din bugetul lui Bektel,
    Fiindcǎ s-a exagerat
    Când contractul s-a-ncheiat.

    Am urat la ministere
    Sǎ lucreze cu plǎcere
    Doar o zi şi pentru noi
    Sǎ ne scoatǎ din nevoi,
    Altfel de recesiune
    Nu scǎpǎm nici prin minune.

    Am urat la primǎrie
    Pe la Cluj, la Orǎştie,
    S-aibǎ grijǎ-n achiziţii
    La lucrǎri în competitii
    Sǎ nu mai primeascǎ şpagǎ.
    Procurorii vin şi leagǎ.

    Am urat de-alung şi latul
    Şi prin şcoli când venea BAC-ul.
    Sǎ punǎ mâna pe carte
    Pentru universitate
    Copiatul nu mai ţine.
    De eşti prins e vai de tine.

    Am urat la parlament.
    Ca sǎ fie consecvent,
    Cu al nostru referendum,
    Dar pare cǎ e “tremendum”.
    Nu e grabǎ la votat
    Pentru-un numǎr micşorat.
    Noi vrem una, ei nu vor
    Şi se duc pe drumul lor.

    Fac destule combinaţii
    Ca sǎ parǎ cǎ sunt alţii
    Cum vine un nou sezon
    Îi gǎseşti în alt pluton.
    Se ceartǎ şi se trǎdeazǎ
    Pentru jilţ mai sus opteazǎ.
    Pentru ca sǎ fie sus,
    În America s-au dus
    Rând pe rând mai pe ascuns
    Ca sǎ vadǎ cine-i uns
    Şi cu şanse la mandat
    Când va fi iar de votat.

    Salvator de neam şi ţarǎ
    Fiecare vrea s-aparǎ.
    Am urat, cum se indicǎ
    Şi la Liga lui Miticǎ
    Sǎ fie fotbal curat,
    Nu de şmecheri aranjat.
    S-aibǎ bune stadioane,
    Nu cu brazde sub crampoane,
    Mǎcar la inaugurare,
    Fiindcǎ preţul e cam mare.

    Şi venind acum aici,
    Ca la cei mai buni amici,
    Vǎ urez prosperitate,
    Un An Nou mai bun ỉn toate !
    S-aveţi inima voioasǎ
    Bucurie multǎ-n casǎ !
    Binecuvântǎri divine
    Sǎ le primeascǎ oricine !

    Cu credinţǎ neclintitǎ
    Sǎ învingeţi în ispitǎ !
    Pacea sǎ nu vǎ lipseascǎ
    Toatǎ viaţa pǎmânteascǎ !
    Sǎ fugiţi de rǎutate,
    Sǎ ţineţi la demnitate

    La chemarea ce vi-i datǎ
    Ca sǎ fiţi mamǎ şi tatǎ,
    Iubitori de-ai voştri fii,
    Pentru a lor bucurii !
    Crizele sǎ nu aparǎ !
    S-aveţi viaţǎ exemplarǎ,
    O familie stimatǎ,
    De mulţime admiratǎ !

    Harnici şi cu voie bunǎ
    Sǎ fiţi zilnic împreunǎ !
    Viitor sǎ construiţi
    De care sǎ vǎ mândriţi !
    Cu multǎ onestitate
    Sǎ trǎiţi în libertate,
    Alegând mereu ce-i bine

    Pentru viaţa care vine !
    Fapte bune cât mai des
    Sǎ-mpliniţi cu mult succes,
    Cunoscând cǎ o rǎsplatǎ
    Vine şi-n lumea cealaltǎ !
    Numai când sincer iubiţi
    În viaţǎ vǎ împliniţi.

    Nu existǎ rezolvare
    Şi în crize vindecare,
    Fǎrǎ al iubirii leac,
    Cât trǎim în acest veac.
    Numai a iubirii cale
    Ne fereşte de rǎscoale,
    De rǎzboaie, de teroare,
    De tot rǎul ce apare.

    Zdruncinatǎ-i lumea toatǎ
    Când iubirea-i alungatǎ.
    Nu mai e stabilitate,
    Bursele coboarǎ toate,
    Ţǎrile au fibrilaţii
    Ca bolnavu-n operaţii,
    Mulţi nu cred cǎ a lor boalǎ
    E criza spiritualǎ.

    Ei gǎsesc în teorie
    Boala în economie.
    Dar Scriptura contrazice,
    Orice-ai spune, orice-ai zice.
    Rǎdǎcina a ce-i rǎu
    Stǎ în om, în gândul sǎu,
    În pofte nestǎvilite,
    Care nu mai sunt oprite.

    Ceea ce eu vǎ doresc
    E un bine sufletesc
    Care sǎ fie platformǎ
    Pentru orişice reformǎ.
    Dependent de Dumnnezeu
    Omu-nvinge orice greu
    Şi istoria strǎbate
    Când celaltu-i este frate.

    În zadar globalizzare,
    Dacǎ nu e transformare
    În sufletul tuturor,
    Ca sǎ fim ca un popor,
    Ce-aparţine unui Tatǎ
    Ce iubeşte lumea toatǎ.
    Dumnezeu sǎ vǎ fereascǎ
    De-orice boalǎ sufleteascǎ !
    De pǎcate capitale,
    De a rǎului rafale.
    De tristeţe şi de chin,
    De ispite ce revin !
    De gând rǎu şi disperare,
    De-ndoieli şi-ntunecare !

    S-aveţi scut în cel de sus
    De cu zori pân la apus !
    Mai ceva ca Deveselul
    El vǎ protejeazǎ ţelul.
    El vǎ fie apǎrare
    În orice împrejurare !
    Vǎ fereascǎ de şuvoaie
    Şi de stricǎciuni de ploaie !
    Holdele sǎ vǎ rodeascǎ
    Pentru pâinea pǎmânteascǎ !

    Catastrofe sǎ n-aparǎ
    Nici la alţii nici în ţarǎ !
    Dezastre ca-n Fukuşima
    Sǎ nu polueze clima !
    Ţǎrile sǎ fie-n pace !
    Terorişti sǎ nu atace !
    Urmǎrit ca Bin Laden
    De-acum sǎ nu mai vedem !
    Nici tirani încoronaţi
    Sǎ nu fie aclamaţi,
    Fiindcǎ prea uşor s-ajunge
    Ca apoi sǎ verse sânge,
    Cum a fost la egipteni,
    Sirieni sau libieni !

    Ne dorim ca sǎ aparǎ
    Pentru toţi o primǎvarǎ.
    Sǎ trǎiascǎ la un loc
    În respectul reciproc,
    Şi creştini şi musulmani
    Şi arabi şi africani !
    Nimenea deosebit
    Sǎ nu fie prigonit !
    Semnele religioase
    De prin şcoli nu fie scoase !

    Mai degrabǎ sǎ se scoatǎ
    De prin inimi ura toatǎ
    Aşa cum cere Cristos
    Ca s-avem traiul frumos.
    S-avem mai mulţi sfinţi în ramǎ
    Pe perete, în icoanǎ :
    Papi, episcopi, credincioşi,
    Ce-au uimit pe pǎcǎtoşi
    Prin viaţa mereu plǎcutǎ,
    Sincerǎ, neprefǎcutǎ.

    Cei ce-au fost martirizati
    Pe la noi printre Carpaţi
    Ridicaţi fie-n altare
    Pentru a lor admirare :
    Durcovici şi Prinţul Ghica,
    Cei ce depǎşirǎ frica
    În acele zile triste,
    În celule comuniste.

    Sǎ dea Bunul Dumnezeu
    Sǎ se bucure mereu
    De a noastrǎ preţuire
    În drumul spre nemurire !
    Cu ei sǎ înaintǎm
    Şi sǎ înfrumuseţǎm
    Plaiul nostru românesc
    Cu valori ce ne sfinţesc !

    Anul Nou s-aducǎ-n dar
    Fiecǎruia mult har !
    S-aveţi multǎ sǎnǎtate,
    Zile binecuvântate !
    Bucuroşi şi fericiţi
    Întru mulţi ani sǎ trǎiţi !

    Pr. Eugen Budau

  2. Ziua bolnavului

    Voi, părtaşi la suferinţă
    Şi la crucea lui Isus,
    Ne-ntăriţi azi în credinţă
    Arătând cerul de sus.

    Voi, cu mâinile străpunse,
    Cu coroana ce-o purtaţi
    În odăile ascunse,
    Către cer ne îndrumaţi.

    Voi, ce ştiţi ce e durerea
    Şi amarul nesecat,
    Faceţi semne cu tăcerea
    Spre un cer mult aşteptat.

    Voi, cu răni nevindecate,
    Suportându-le mereu,
    Ne strigaţi în zi şi noapte :
    Nu-l pierdeţi pe Dumnezeu !

    Voi, pe tărgi şi cărucioare
    Sau cu cârje sprijiniţi,
    Ne-arătaţi în depărtare
    Cerul pe care-l doriţi.

    Voi, cu candela aprinsă,
    Ce vegheaţi şi nu dormiţi,
    Pe când lumea e învinsă,
    Voi sunteţi nebiruiţi.

    Voi, o carte azi deschisă,
    Recitită-n luna mai,
    Arătaţi în ea înscrisă
    O dorinţă pentru rai.

    Pr. Eugen Budău

  3. Urare
    (Vizantea 1988)

    Aho, aho, n-o fi în van
    Dacă şi în acest an
    Vin să vă fac o urare
    Pentru unul fiecare
    Ce se află-aici în sat,
    S-au s-a-ntors, de a plecat,
    Revenind cu bucurie
    În a noastră parohie,
    De la poale de Chilie
    Să serbeze cum se ştie
    Anul nou din an în an,
    După obicei roman.
    Datina asta frumoasă
    Poartă bucurie-n casă.
    Şi cel mare şi cel mic
    Se înveseleşte-un pic.
    Căci la cumpăna de ani
    Se urează „La mulţi ani !”
    Se urează sănătate
    Cu belşug şi spor în toate.
    Aşa-i bine să urăm
    Cu cei care discutăm,
    Fie frate, rudă, neam,
    Sau vreun fost cândva duşman.
    Şi când oamenii urează,
    Stau şi mai analizează
    Ce-au făcut, ce vor mai face,
    Ce le place, nu le place,
    Ce ar vrea în noul an
    Să râvnească cu elan
    Tot ce n-au înfăptuit
    În anul ce s-a sfârşit.
    Cred că anul ce-a trecut
    Pe mulţi n-a satisfăcut,
    Mai ales că n-a plouat
    Şi n-am strâns ce-am semănat;
    Că fântânile secate
    Ne erau duşmani de moarte
    Şi căram apa cu jale
    Tocmai de la cei din vale.
    A fost, spunem, o pedeapsă
    Pentru lumea creştinească,
    Ce-a uitat de Dumnezeu
    Înjurând de-ţi vine greu,
    Sau pentru cei ce nu ştiu
    Decât preţul la rachiu.
    Că s-a dus vestea prin lume
    De Vizantea cea cu prune,
    Şi i-a pus aşa cum vezi
    Lângă ea titlul Livezi.
    Este lucru confirmat
    Că aici la noi în sat
    Şi femeile se ştiu
    Băutoare de rachiu.
    Ştie bine vânzătorul
    Cât pe lună-i creşte sporul.
    Niciodată nu-i mustrat
    Că planul nu-i realizat.
    S-a făcut acum proiect,
    După noul arhitect,
    Un bufet ceva mai mare
    Aşezat chiar pe cărare
    Ca să ştie fiecare
    Lipsit de orientare
    Unde-i centrul satului
    Şi centrul venitului.
    Unii spun că e păcat
    Ca duminica în sat,
    Când slujba s-a terminat
    Să nu treci pe la dugheană
    Să bei cel puţin o cană.
    Şi de-ar fi numai atât,
    N-ar fi cine ştie cât.
    Dar când zilnic frecventează,
    Cum spun ei „se antrenează”,
    Înţelegem noi apoi
    Cât mai lasă în butoi.
    De-aşa pacoste aş vrea
    Să se lase cel ce bea,
    Că pe drumul gâtului
    Se duc banii omului,
    Şi rămân copii, soţie,
    Tot trăind pe datorie.
    Vă urez la toţi din sat
    Ca tot ce aţi câştigat
    Bine să îl folosiţi
    Ca cei ce sunt chibzuiţi,
    Şi s-aveţi un pic de spor
    Pentru anul viitor.
    S-aveţi ce e necesar :
    Grâu, grăunţe în hambar.
    Pâine albă şi gustoasă
    Să aveţi mereu pe masă.
    Bucurie să tot fie
    În orice gospodărie.
    Toţi să creşteţi sănătoşi,
    La muncă sârguincioşi.
    Şi cei mici ca şi cei mari
    Să fiţi harnici gospodari.
    Fiecare să-i dea zor
    Pentru-al vieţii viitor.
    Tot ce faci, tot ce lucrezi,
    Tu ai să eternizezi.
    De aceea îţi spun frate :
    Mare grijă ai în toate.
    Binele de-l faci mereu,
    O s-ajungi la Dumnezeu.
    Dacă răul săvârşeşti,
    Tu poţi să te osândeşti
    Nu trăi întâmplător
    Ci privind spre viitor.
    Dincolo e-o veşnicie
    Destinată tocmai ţie,
    Fiindcă eşti nemuritor,
    Nu ca fumul trecător.
    Cată semnul timpului,
    Rostul vieţii omului,
    Că e gândul cel mai sfânt
    Cât trăieşti pe-acest pământ.
    În modestul chip de lut,
    Marele Necunoscut
    Şi-a lăsat amprenta sa
    Când sufletul ţi-l crea.
    E normal ca să doreşti
    Veşnic ca el să trăieşti.
    Altfel nu ţi-ai explica
    Viaţa lui şi viaţa ta.
    Vă doresc multă credinţă
    Şi lumină-n conştiinţă,
    Să cunoaşteţi ce e drept
    Şi ce este înţelept.
    Nu-nţeleg cum unii vor
    Ca mai toată viaţa lor,
    Sufletul să-l neglijeze
    Şi ca să nu frecventeze
    Acest loc de închinat,
    Pentru Domnul înălţat.
    Sau de vin la sărbători,
    Sunt numai admiratori.
    Eu doresc ca anul nou
    Să trezească-n mulţi ecou
    Şi dorinţe de vino-ncoa’
    Pentru a te închina.
    Le urez la cei mai tineri
    Care mâine vor fi gineri
    Ca să nu se prea pripească
    În viaţa căsătorească.
    Iar la cei mai bătrâiori
    Să nu caute în nori,
    Că mâine, poimâine, frate,
    Mai aproape eşti de moarte.
    Le urez la cei mai mici
    Să crească voioşi, voinici.
    Să fie ascultători
    De părinţi, de-nvăţători.
    Să-nveţe o meserie
    Să nu stea în lenevie.
    Note mari să ia la carte,
    Să ajungă mai departe,
    Chiar şi pe la facultate.
    Mai doresc la cei plecaţi,
    Poate azi înstrăinaţi
    De familii, de părinţi,
    Să fie copii cuminţi.
    Să mai scrie când şi când,
    Ce mai fac şi unde sunt,
    Că părinţi-n urma lor
    Se topesc de mare dor.
    Tuturor eu vă doresc
    Darul Domnului ceresc,
    Dar de pace, sănătate,
    Zile binecuvântate.
    De Cristos să nu uitaţi
    Pe oriunde voi umblaţi.
    Să luaţi cu drag aminte :
    Cinstiţi lucrurile sfinte,
    Şi pe-acel ce ştie toate,
    De la gânduri pân’ la fapte.
    Chiar de vara pleci din sat
    La prăşit sau la săpat,
    De credinţă nu uita
    Şi pe Domnul nu-ntrista.
    Fie că mergi la Galaţi,
    Ori păşeşti peste Carpaţi,
    Ori la Tulcea sau Constanţa,
    Cât de mare-ar fi distanţa,
    Pe la sondă sau la mină,
    Ori în zgomot de uzină,
    Mai ridică gândul sus
    Şi în zori şi la apus
    Şi-ai să vezi că ziua toată
    Va fi binecuvântată.
    Anul nou s-aducă-n lume
    Gânduri sfinte, gânduri bune.
    Şi-n Vizantea să domnească
    Bucuria creştinească.
    Să trăiţi ! Vă las cu bine
    Pân’ la anul care vine.
    Cele rele să se spele
    Cele bune să se-adune.
    Domnul sfânt să vă-nsoţească.
    De cel rău să vă ferească,
    Şi în fiecare casă
    Numai El să stăpânească.
    Fiţi în pace fericiţi,
    Şi-ntru „Mulţi ani să trăiţi”!

    Pr. Eugen Budău

  4. Urare
    (Vizantea 1987)

    Aho, aho, popor creştin,
    Daţi-mi voie ca să vin
    Cu-o urare pentru voi,
    Cum e datina la noi,
    Că-i lăsat din an în an,
    De pe timpul lui Traian
    Să urăm numai de bine
    Pentru anul care vine.
    Cea dintâi urare-aleasă :
    La mulţi ani în orice casă !
    Să păşiţi cu bucurie
    Oameni buni din parohie,
    Să aveţi zile uşoare
    Şi cu binecuvântare.
    Anul nou ce vine-acum
    Şi e la-nceput de drum
    Să v-aducă-n dar la toţi,
    La bunici şi la nepoţi,
    La părinţi şi la copii,
    Mari şi multe bucurii,
    Tot ce-i sfânt, tot ce-i frumos,
    Tot ce-i bun şi sănătos.
    Dumnezeu să vă păzească
    Pe cărarea pământească.
    Să păşiţi pe drumul drept
    Ca tot omul înţelept
    Şi să fiţi lumină-n lume,
    Demni de creştinescul nume.
    Pretutindeni s-arătaţi
    Că sunteţi cu toţii fraţi.
    Adevărul să-l grăiţi
    Şi minciuna s-o stârpiţi.
    Şi nimeni să nu vă-nşele
    Cu mai ştiu ce vorbe rele.
    Să dispară duşmănia,
    Cearta, vrajba şi mânia,
    Iar tristeţea niciodată
    Să nu stea la voi la poartă.
    Supărarea s-o lăsaţi
    Când pe drumuri vă plimbaţi.
    Să răspundeţi la salut,
    Nu strâmbând uşor din gât.
    În anul ce-acuma vine,
    Să dea Domnul la oricine
    Pace multă, sănătate,
    Fericire cât se poate.
    Şi s-aveţi pâine pe masă
    Mult mai albă şi gustoasă.
    Curgă apa la cişmea,
    Ca s-avem de unde bea
    Seceta de-aici să plece
    Şi fântâni să nu mai sece.
    Holdele la an să fie
    Cu mai multă bogăţie,
    S-avem zilnic ce mânca
    Pentru a nu murmura.
    De la mic până la mare
    Să-l iubiţi cu-nflăcărare
    Pe Stăpânul nostru, Tată,
    Ce conduce lumea toată.
    De la el o să primiţi
    După cum o să-l cinstiţi,
    Nu cu vin la prăvălie,
    Ci venind la liturghie.
    Şi de vreţi s-aveţi mult spor
    Mai rugaţi-vă şi-n cor.
    Căci sunt unii ce visează
    Când slujba se celebrează
    Şi le place de minune
    Când se cântă sau se spune,
    După ce au tresărit :
    „Liturghia s-a sfârşit”!
    Alţii stau în legea lor,
    Sus pe treptele spre cor.
    Tare mult se chinuiesc.
    Toată slujba ei vorbesc.
    Ca să treacă iute vremea,
    Uite-aşa se poartă nenea.
    Ba mai scoate din raglan
    Şi seminţe de bostan.
    Este primul la ieşit,
    Deşi slujba n-am sfârşit.
    Să ne ierte cel de sus,
    Multe-ar fi aici de spus.
    Să luaţi cu drag aminte :
    Cinstiţi lucrurile sfinte
    Şi pe-acel ce ştie toate,
    De la gânduri pân’ la fapte.
    Anul nou, 87,
    Să vă poarte mai departe,
    Mai cu râvnă în credinţă,
    Mai puternici în voinţă,
    Harnici întru pregătire
    Pentru-a voastră mântuire.
    Şi cu toţii fericiţi,
    Întru mulţi ani să trăiţi.
    Pr. Eugen Budău.

  5. Urare 2009

    Aho, aho, de sărbători
    Vă aduc zeci de urări.
    Decalogul neuitat
    În urare aplicat.
    În viaţă cu Dumnezeu
    Să călătoriţi mereu.
    Numai lui să vă-nchinaţi
    La idoli nu vă plecaţi.
    Mai presus de lumea toată
    Viaţa-n el e ancorată.
    Numai lui în adorare
    Să-i aduceţi închinare.
    În iubire să-i slujiţi,
    Căci prin el vă mântuiţi.
    Daţi credinţei loc în viaţă
    Care mult de tot vă-nalţă.
    Vă feriţi de superstiţii,
    De-ale babei repetiţii,
    De bolboroseli ascunse,
    Legături cu ceară unse,
    Broaşte puse pe la uşă
    Care au ceva în guşă,
    Cucuvaie cântătoare
    Ziua în amiază mare,
    Pene strânse ghemotoc
    Într-un colţ de pernă-n toc,
    O găleata goală-n drum,
    Sau pisica neagră scrum.
    Nu pretindeţi cărţi deschise
    Sau interpretări de vise.
    Vă feriţi de devieri
    De magii, negre puteri.
    Să nu daţi deloc crezare
    Horoscopului ce-apare
    La TV de dimineaţă
    Şi-n ziarele din piaţă.
    Nu puneţi încrederea
    Nici în ceaşca cu cafea,
    În cititul ei pe masă
    După ce a fost întoarsă.
    Nici în palmă cu ghiocul
    Să nu vă aflaţi norocul.
    Pe la babe, vrăjitoare,
    N-alergaţi la întristare,
    Fiindcă cel încornorat
    Este prea bine mascat
    Şi cădeţi în plasa lui
    La sfârşitul drumului.
    Numele celui Preasfânt
    Să-l cinstiţi pe-acest pământ.
    Nici un fel de-njurătură
    Nu rostiţi cu-a voastră gură.
    De blasfemii să fugiţi,
    Rugăciuni doar să rostiţi.
    S-aveţi vorbele de har,
    Nu cuvinte în zadar.
    Ziua Domnului stimată
    Să vă fie neuitată.
    Şase zile-n săptămână
    Vi s-au pus la îndemână
    Să munciţi cu hărnicie
    Ca să n-aveţi sărăcie.
    Însă ziua următoare,
    Ziua cea de sărbătoare,
    Domnului îi aparţine.
    Să-l cinstiţi cum se cuvine,
    S-aveţi timp de liturghie
    De odihnă, bucurie.
    Pe părinţi, mamă şi tată,
    Să-i cinstiţi în viaţa toată.
    Nu-i lăsaţi într-o uitare
    Sau chiar fără de mâncare.
    Mâinile ce v-au crescut
    Le cuprindeţi cu sărut.
    Daţi-vă multă silinţă
    Să le daţi recunoştinţă,
    Fiindcă ei v-au educat,
    Grijă multă v-au purtat,
    Au umblat săraci, desculţi
    Ca să fiţi voi oameni culţi.
    Au strâns banii, leu cu leu,
    Ca să faceţi un liceu.
    S-au trudit zilele toate
    Ca să faceţi facultate.
    Vieţii să nu dăunaţi
    Nici în voi şi nici în fraţi.
    În poruncă este scris:
    Nu ucide ! Nu-i permis !
    Viaţa-i sacră în izvor,
    Vine de la Creator.
    Pe copii să-i ocrotiţi
    Viaţa lor să o doriţi,
    Au şi ei dreptul să vină
    Sub a soarelui lumină.
    Vă feriţi toţi de scandal !
    Nu urmaţi al lumii val !
    Moda, cu neruşinare,
    Duce oameni la pierzare.
    Să n-aveţi bătăi în casă
    Şi nici ceartă păcătoasă.
    Când soţul apare-n prag
    Să-l primeşti cu mare drag,
    Nu cu vorbe de reproş
    Că n-are nimic în coş,
    Sau că te-a uitat de tot
    Pentru că nu-l doare-n cot.
    Iar ca soţ fii grijuliu,
    Nu veni nici tu târziu.
    Nu te du pe la alt bloc
    Pe la jocuri de noroc,
    Nici în baruri, la terasă,
    Când e mult de treabă-n casă.
    Fii atent cu-a ta soţie
    Să n-ajungă la mânie
    Că la rând trei zile-apoi
    Este iadul între voi.
    Doar în pace să trăiţi
    Şi mereu să vă zâmbiţi.
    Viaţa bună şi curată
    Să fie apreciată.
    Aveţi grijă la vedere:
    Ochii văd, inima cere.
    Multe s-au contaminat
    De-acel suflu necurat
    Care vine prin ecran
    Fără nici un paravan.
    Azi Sodoma şi Gomora
    E-n cetatea tuturora.
    Relele s-au înmulţit,
    Unii au înnebunit.
    Şi parcă vor ca să cheme
    O pedeapsă în astă vreme.
    Nu râvniţi la altă faţă,
    Nici tu soţ şi nici tu soaţă.
    Legământul de-altădat’
    Când de mult v-aţi cununat
    Să vă fie sfânt mereu
    În faţa lui Dumnezeu.
    Porunca să o urmaţi,
    Ce vă spune: Nu furaţi !
    Lucrul ce nu v-aparţine
    Nu-l luaţi fiindcă nu-i bine.
    E păcat de neiertat
    Până ce-napoi n-aţi dat.
    Hoţii şi nici hrăpăreţii
    Nu vor fi în cer cu drepţii.
    Bunurile minerale,
    Vegetale, animale,
    Au fost date-n stăpânire
    Pentru-ntreaga omenire.
    Vor răspunde cei bogaţi
    Pentru cei înfometaţi,
    Cei cu inimi egoiste
    Puşi în frunte prin reviste,
    Care stau mereu în top
    Însă milă n-au un strop.
    Nici prin gând să nu poftiţi
    Pe semen să păgubiţi,
    Nu doriţi a lui avere,
    Ce apare la vedere.
    Viaţa în sinceritate
    S-o trăiţi zilele toate.
    Nu staţi în făţărnicie
    Şi nici prefăcătorie.
    Adevărul preferaţi
    Mărturie bună daţi.
    Doar aşa o să trăiţi
    Întru mulţi ani fericiţi !
    Pr. Eugen Budău

  6. Urare 2008

    Aho, aho, de sărbători
    Vă aduc zeci de urări.
    Decalogul neuitat
    În urare aplicat.
    În viaţă cu Dumnezeu
    Să călătoriţi mereu.
    Numai lui să vă-nchinaţi
    La idoli nu vă plecaţi.
    Mai presus de lumea toată
    Viaţa-n el e ancorată.
    Numai lui în adorare
    Să-i aduceţi închinare.
    În iubire să-i slujiţi,
    Căci prin el vă mântuiţi.
    Daţi credinţei loc în viaţă
    Care mult de tot vă-nalţă.
    Vă feriţi de superstiţii,
    De-ale babei repetiţii,
    De bolboroseli ascunse,
    Legături cu ceară unse,
    Broaşte puse pe la uşă
    Care au ceva în guşă,
    Cucuvaie cântătoare
    Ziua în amiază mare,
    Pene strânse ghemotoc
    Într-un colţ de pernă-n toc,
    O găleata goală-n drum,
    Sau pisica neagră scrum.
    Nu pretindeţi cărţi deschise
    Sau interpretări de vise.
    Vă feriţi de devieri
    De magii, negre puteri.
    Să nu daţi deloc crezare
    Horoscopului ce-apare
    La TV de dimineaţă
    Şi-n ziarele din piaţă.
    Nu puneţi încrederea
    Nici în ceaşca cu cafea,
    În cititul ei pe masă
    După ce a fost întoarsă.
    Nici în palmă cu ghiocul
    Să nu vă aflaţi norocul.
    Pe la babe, vrăjitoare,
    N-alergaţi la întristare,
    Fiindcă cel încornorat
    Este prea bine mascat
    Şi cădeţi în plasa lui
    La sfârşitul drumului.
    Numele celui Preasfânt
    Să-l cinstiţi pe-acest pământ.
    Nici un fel de-njurătură
    Nu rostiţi cu-a voastră gură.
    De blasfemii să fugiţi,
    Rugăciuni doar să rostiţi.
    S-aveţi vorbele de har,
    Nu cuvinte în zadar.
    Ziua Domnului stimată
    Să vă fie neuitată.
    Şase zile-n săptămână
    Vi s-au pus la îndemână
    Să munciţi cu hărnicie
    Ca să n-aveţi sărăcie.
    Însă ziua următoare,
    Ziua cea de sărbătoare,
    Domnului îi aparţine.
    Să-l cinstiţi cum se cuvine,
    S-aveţi timp de liturghie
    De odihnă, bucurie.
    Pe părinţi, mamă şi tată,
    Să-i cinstiţi în viaţa toată.
    Nu-i lăsaţi într-o uitare
    Sau chiar fără de mâncare.
    Mâinile ce v-au crescut
    Le cuprindeţi cu sărut.
    Daţi-vă multă silinţă
    Să le daţi recunoştinţă,
    Fiindcă ei v-au educat,
    Grijă multă v-au purtat,
    Au umblat săraci, desculţi
    Ca să fiţi voi oameni culţi.
    Au strâns banii, leu cu leu,
    Ca să faceţi un liceu.
    S-au trudit zilele toate
    Ca să faceţi facultate.
    Vieţii să nu dăunaţi
    Nici în voi şi nici în fraţi.
    În poruncă este scris:
    Nu ucide ! Nu-i permis !
    Viaţa-i sacră în izvor,
    Vine de la Creator.
    Pe copii să-i ocrotiţi
    Viaţa lor să o doriţi,
    Au şi ei dreptul să vină
    Sub a soarelui lumină.
    Vă feriţi toţi de scandal !
    Nu urmaţi al lumii val !
    Moda, cu neruşinare,
    Duce oameni la pierzare.
    Să n-aveţi bătăi în casă
    Şi nici ceartă păcătoasă.
    Când soţul apare-n prag
    Să-l primeşti cu mare drag,
    Nu cu vorbe de reproş
    Că n-are nimic în coş,
    Sau că te-a uitat de tot
    Pentru că nu-l doare-n cot.
    Iar ca soţ fii grijuliu,
    Nu veni nici tu târziu.
    Nu te du pe la alt bloc
    Pe la jocuri de noroc,
    Nici în baruri, la terasă,
    Când e mult de treabă-n casă.
    Fii atent cu-a ta soţie
    Să n-ajungă la mânie
    Că la rând trei zile-apoi
    Este iadul între voi.
    Doar în pace să trăiţi
    Şi mereu să vă zâmbiţi.
    Viaţa bună şi curată
    Să fie apreciată.
    Aveţi grijă la vedere:
    Ochii văd, inima cere.
    Multe s-au contaminat
    De-acel suflu necurat
    Care vine prin ecran
    Fără nici un paravan.
    Azi Sodoma şi Gomora
    E-n cetatea tuturora.
    Relele s-au înmulţit,
    Unii au înnebunit.
    Şi parcă vor ca să cheme
    O pedeapsă în astă vreme.
    Nu râvniţi la altă faţă,
    Nici tu soţ şi nici tu soaţă.
    Legământul de-altădat’
    Când de mult v-aţi cununat
    Să vă fie sfânt mereu
    În faţa lui Dumnezeu.
    Porunca să o urmaţi,
    Ce vă spune: Nu furaţi !
    Lucrul ce nu v-aparţine
    Nu-l luaţi fiindcă nu-i bine.
    E păcat de neiertat
    Până ce-napoi n-aţi dat.
    Hoţii şi nici hrăpăreţii
    Nu vor fi în cer cu drepţii.
    Bunurile minerale,
    Vegetale, animale,
    Au fost date-n stăpânire
    Pentru-ntreaga omenire.
    Vor răspunde cei bogaţi
    Pentru cei înfometaţi,
    Cei cu inimi egoiste
    Puşi în frunte prin reviste,
    Care stau mereu în top
    Însă milă n-au un strop.
    Nici prin gând să nu poftiţi
    Pe semen să păgubiţi,
    Nu doriţi a lui avere,
    Ce apare la vedere.
    Viaţa în sinceritate
    S-o trăiţi zilele toate.
    Nu staţi în făţărnicie
    Şi nici prefăcătorie.
    Adevărul preferaţi
    Mărturie bună daţi.
    Doar aşa o să trăiţi
    Întru mulţi ani fericiţi !
    Pr. Eugen Budău

  7. URĂRI DE ANUL NOU – 1993
    Aho! aho! copii şi fraţi,
    La revistă abonaţi,
    Staţi un pic, nu vă grăbiţi
    Şi urarea mi o citiţi.
    Am venit cu gând voios
    Pentru slava lui Cristos
    Să vă fac urări de bine
    Pentru anul care vine,
    Să vă spun cu voie bună
    După datina străbună,
    Gândul bun într o revistă
    Care nu e comunistă.
    Să vă fac urări în toate
    Pentru toţi şi cât se poate,
    La nceput de an ivit
    Când sunt multe de dorit.
    A trecut un an de zile
    Şi aţi citit atâtea file
    Tipărite în „Lumină”
    Pentru o viaţă mai senină.
    An de an aţi adunat
    Gânduri bune de păstrat.
    Noul an pe mai departe
    Să ne ţină n libertate,
    Ca s avem lună de lună
    Tipăriri la „Presa Bună”.
    Să dea Domnul sănătate
    Să putem lucra la toate
    Cu curaj şi bucurie
    Pentru a lui împărăţie.
    Să dea Domnul noi talente
    Cu lucrări mai elocvente,
    Ca să fiţi interesaţi
    Cei ce iar vă abonaţi.
    Vă urez, dragi cititori
    Să fiţi chiar şi scriitori.
    Fiecare să şi propună:
    „Vreau să scriu la „Presa Bună””.
    Din oraşe şi din sate
    Să parvină pe rotate
    Veşti frumoase de trăire
    Folosind la mântuire.
    S aveţi darul lui Cristos,
    Să ndreptaţi către frumos,
    Către o viaţă mai curată
    Şi o iubire adevărată,
    Către bunul Dumnezeu
    De o fi bine, de o fi greu.
    Să treziţi din lâncezeală
    În viaţa spirituală
    Pe creştinii neglijenţi
    Care nu prea sunt atenţi
    La chemarea ce li i dată
    Şi trăiesc aşa în gloată,
    Fără pic de dăruire,
    Rămânând în a lor fire.
    Anul nou să dea elan
    Ca să nu trăim în van;
    Să vă dea la toţi putere
    Şi în suflet mângâiere.
    Sănătate să vă dea
    Şi durerile să ia.
    Să dea pace Dumnezeu
    Pe pământ de acum mereu.
    Toate ţările din lume
    S aibă numai zile bune,
    Să nceteze duşmănia,
    Să triumfe armonia.
    Ca să trecem cu Doewo
    Chiar şi pe la Saraevo.
    Să dea Domnul buni păstori
    De dreptate iubitori;
    Preşedinţi şi regi cuminţi
    Cu renumele de sfinţi.
    Duhul rău să stea legat
    Jos în iad, mai ferecat.
    Să nu umble pe pământ
    Să se teamă de Cel Sfânt.
    Să nu umble prin ziare
    Sau pe la televizoare,
    Printre tineri mai ales
    Unde i place să dea ghes.
    Şi prin muzică, gen „rock”
    Să nu i facă nimeni loc.
    De minciuni şi nşelăciune
    Să fugiţi ca de cărbune,
    Căci prin ele, ştiţi prea bine
    Cum Satana n lume vine.
    Să nu i daţi tribut, slujire,
    Căci vă este spre pieire.
    Înţelepţi, cu judecată,
    Alungaţi l de la poartă.
    Cu el nu negociaţi,
    Să fiţi oameni luminaţi.
    Viaţa sfântă vă ncunune,
    Copiind exemple bune.
    În familii şi prin case
    Să aveţi lucruri frumoase.
    Între soţi, părinţi, copii
    Să nu fie duşmănii.
    Iar pământul de e mic,
    Ce a rămas de la bunic
    Să nu dea scandal şi ură,
    Mai bine tăceţi din gură.
    Decât viaţ amară n chin
    Cu al tău creştin, vecin,
    Mai bine rămâi cum eşti
    Şi ai să vezi că nu greşeşti.
    Ca să nu aveţi scandal,
    Nu umblaţi prin tribunal.
    O dreptate se va face.
    Fiţi acum însă pe pace!
    Mult mai mult să preţuiţi
    Mai întâi să vă sfinţiţi.
    Căutaţi acum mereu,
    Cum ne spune Dumnezeu,
    Doar a lui împărăţie
    Şi o s aveţi şi bogăţie.
    Nu se poate ca Preasfântul
    Să nu şi ţină el cuvântul.
    Către cer vă avântaţi,
    Binelui v alăturaţi.
    Ţineţi drumul vostru drept,
    Ca tot omul înţelept.
    Pe la cârciumi să nu daţi
    Pentru că vă clătinaţi
    Şi se duc paralele,
    Clătinând picioarele.
    Mai gândiţi vă şi acasă,
    Dacă cei ce stau la masă
    Au cumva şi de mâncare,
    Nu numai la sărbătoare.
    Anul nou care ne vine
    Să aducă la oricine
    Un trai bun, curat, cinstit,
    Ba mai mult, şi un venit,
    Un salar mai indexat
    Ca să nu fie oftat
    La părinţi şi la copii,
    Care aşteaptă sute, mii.
    Celor care ne conduc,
    Să nu dea de vreun bucluc,
    Le urăm purtare dreaptă,
    Să dea lumii ce aşteaptă,
    Întinzând la toţi o pâine,
    Să nu ducem vieţi de câine.
    Din şomaj pe toţi să i scoată
    De or munci şi la lopată.
    Sunt atâtea de făcut
    Când e omul priceput:
    Drumurile asfaltate,
    Câmpurile irigate,
    Instalaţii reparate,
    Străzile mai curăţate,
    Satele civilizate,
    Spaţiile ordonate,
    Parcurile înflorate,
    Apele dezinfectate,
    Trotuarele pavate,
    Străzi auto mult mai late,
    Cele rele iar lucrate.
    Să dea Domnul interes
    Ca apoi s avem succes,
    Şi să fim ţară vestită
    De străini neocolită.
    Să intrăm în Europa
    Să nu spună nimeni „hopa”.
    De la Timiş la Constanţa
    Să străbaţi uşor distanţa,
    Pe şosele ca n apus;
    Când porneşti, apoi te ai dus.
    Să le placă tuturor
    Patria românilor.
    Vă urez să meargă toate,
    Cum se spune: „ca pe roate”.
    Să ieşiţi din suferinţă
    Cât mai grabnic cu putinţă.
    Şi-acel timp ce l am visat
    Să devină adevărat.
    S aveţi binecuvântare
    De la mic până la mare.
    Să dea bunul Dumnezeu
    Ca să fiţi feriţi de rău.
    Cu speranţă să lucraţi,
    Multe să realizaţi.
    Din succese în succese
    Să aveţi multe progrese.
    Străbătând anul voios,
    Voi urmaţi l pe Cristos.
    Luminaţi de el să fiţi
    Şi ntru mulţi ani să trăiţi!
    Pr. Eugen Budău

  8. Urare
    (Vizantea 1989)

    Aho, aho, popor iubit,
    Iată, iarăşi a venit
    Un nou an la cei optzeci,
    Ultimul spre nouăzeci,
    Ca un pruncuşor în faşă,
    În a lui albă cămaşă,
    Aşteptat de mari şi mici,
    De copii şi de bunici,
    Pentru bucuria lui,
    Urmată Crăciunului.
    Anul nou înseamnă viaţă,
    Prospeţime, dimineaţă,
    Răsărit de soare iar,
    Preţios mărgăritar.
    De aceea ştim cu drag
    Să-l întâmpinăm în prag,
    Ca pe-un frate aşteptat
    Din ţinut îndepărtat,
    Zâmbitori, cu chip vioi,
    Cum e datina la noi.
    Tot românul, vrând, nevrând,
    Poartă azi urări în gând
    Şi le-mparte orişicui
    Întâlnit în calea lui.
    Cred că nu e în zadar,
    Dacă eu, de la altar,
    Vă urez celor de faţă
    Mulţi ani şi o nouă viaţă.
    Mult mai buni să fiţi de-acum
    Când păşiţi pe noul drum.
    Dezlegaţi de orice rele,
    Zilele nu vor fi grele.
    Căci tot chinul omului
    Urmează păcatului,
    Ce-i lăsat ca moştenire
    Pentru-ntreaga omenire
    De acei dintâi părinţi
    Care n-au rămas ca sfinţi
    În grădină-n paradis,
    Când Satana lor le-a zis:
    „Să mâncaţi din acest pom
    Ca să fiţi un supraom,
    Cunoscând ce-i bine, rău,
    Devenind ca Dumnezeu.
    Nu aş vrea ca înşelaţi
    De ispite sau de fraţi
    Să trăiţi spunând mereu :
    „N-ascultăm de Dumnezeu”,
    Căci aţi fi nefericiţi
    Chiar dacă mulţi ani trăiţi.
    Încercaţi să ascultaţi
    Şi o să vă bucuraţi
    Cât se poate pe pământ
    Din voinţa celui sfânt,
    De onoare, demnitate,
    Adevăr şi de dreptate,
    De profundă pace-n suflet,
    Şi de linişte în cuget,
    Căci acestea-s de folos,
    După cum spune Cristos.
    Căutaţi întâi de toate
    Viaţa lui şi-a sa dreptate.
    El sigur va mijloci
    Pentru a putea trăi.
    Anul nou s-aducă-n lume
    Dezarmare, zile bune,
    Dezarmare de păcat
    Să trăim mai minunat.
    Să aducă libertate.
    Să piară teama de moarte,
    Frica de zisul atom
    Ce distruge orice om.
    Bine-ar fi ca lumea, clar,
    Să-nţeleagă aşadar
    Că nu-i chip de a trăi
    Dacă nu ne vom sfinţi.
    Ca părinte şi păstor
    Vă urez deci tuturor
    Să-ncetaţi conflictele
    Mai ales cu vorbele.
    Care chiar de sunt în doi,
    Se cheamă tot un război.
    Căci omul, cel certăreţ,
    Pune mâna pe hârleţ
    Şi îşi face din el armă
    După ce-a primit o palmă.
    Sau femeia supărată
    Pune mâna pe lopată
    Şi loveşte cu temei
    Până şi-n bărbatul ei,
    Uitând şi unul şi altul
    Că îi vede Preaînaltul,
    Pentru care au jurat
    Când din dragoste s-au luat.
    Oricine poate să spună
    Că cearta nu este bună.
    Omul e civilizat
    Când se lasă de certat.
    Fie-n anul care vine
    Armonie şi mult bine,
    Mai ales printre creştini
    Şi apoi printre păgâni,
    Care au şi ei o lege
    Pentru a se înţelege.
    Fie doar iubire sfântă,
    Cum Biserica cuvântă
    Şi cum Duhul ne învaţă
    Atunci când ne dă povaţă.
    Să apară zâmbetul,
    În familii cântecul,
    Înălţat pe veci în cor
    Pentru bunul trai al lor.
    Orice binecuvântare
    În familii să coboare,
    Aducând din cer de sus
    Pacea Domnului Isus.
    Vă urez la toţi din sat
    Un an bun îmbelşugat.
    Să rodească brazda-ntoarsă
    În grădină, lângă casă,
    Pe unde veţi semăna
    Şi pe unde veţi lucra.
    Şi-n grădina sufletească
    Faptele bune rodească.
    Pentru ele, mai ales,
    Să lucraţi cu interes,
    Căci toţi ştiţi atât de bine
    Cât mai ia omul cu sine
    Când din lume a plecat,
    Şi când este judecat.
    Vă doresc s-aveţi mult spor
    În grădina faptelor,
    Răsădind florile bune
    Care au să vă-încunune.
    Anul nou care surâde
    Să nu aibă zile hâde.
    Sfinţii să ne ocrotească.
    De pedepse ne ferească
    De cutremurul din an
    Ce-a fost la Leninakan,
    De furtuni şi de rafale
    Care zboară totu-n cale,
    De incendii, inundaţii
    Şi de alte complicaţii,
    Grindină distrugătoare,
    Insecte dăunătoare,
    Boli amare şi cumplite,
    Care sunt mai răspândite.
    De toate să fim feriţi
    Şi de Domnul ocrotiţi.
    Toţi în viaţă, sănătoşi,
    Să trăiţi mai bucuroşi,
    Mulţumiţi de Providenţă
    Ce vă are-n evidenţă.
    Aş vrea ca-n continuare
    Să le fac bună urare
    Celor mai micuţi din sat
    Care au de învăţat
    De la Domnul lor Isus
    Cum s-ajungă-n ceruri sus.
    Să vină la liturghie
    Toţi, cu sfântă bucurie.
    Să vină în grabă mare
    Când se sună de intrare,
    Că eu ştiu că mulţi, cam rar,
    Vin aproape de altar.
    Note bune la purtare
    Să primească fiecare
    Şi să-şi dea toată silinţa
    Să posede şi ştiinţa
    Ce în şcoală e predată
    Şi se cere învăţată.
    Pe părinţi ei să-i asculte.
    Nicidecum să nu-i înfrunte
    Cu cuvinte jicnitoare
    Sau purtări supărătoare.
    Tinerilor ca urări,
    Eu vă fac recomandări.
    Mai întâi şi-ntâi de toate,
    Multă seriozitate.
    Viaţa nu-i un loz în plic
    Sau o joacă de nimic.
    Nu e dans ameţitor
    Sau un ban cheltuitor.
    E un bun fără de preţ.
    E un dar sfânt şi măreţ.
    Nu vă bateţi joc de voi
    Până-ncepeţi viaţa-n doi.
    Căci necinstea se plăteşte,
    Domnul grabnic pedepseşte.
    Vă doresc multă credinţă,
    O curată conştiinţă,
    Gânduri mari de viitor
    Pentru anul următor.
    Celor ce sunteţi mai mari,
    Oameni buni şi gospodari,
    Soţi, soţii şi chiar bunici,
    Care sunteţi azi aici,
    Vă urez realizări
    Cu frumoase transformări
    Şi la lucru şi acasă
    Într-o viaţă creştinească.
    De Vizantea să se spună
    Că e parohie bună;
    Oamenii sunt ataşaţi
    De biserică, de fraţi ;
    S-au lăsat mulţi de beţie
    În această parohie ;
    În lăcaşul de-nchinare
    Rugile s-aud mai tare.
    Nume bun s-aveţi cu toţi,
    De la moşi la strănepoţi.
    Vă doresc în încheiere
    Sănătate şi putere,
    Să parcurgeţi viaţa nouă
    În anul 89,
    Şi cu toţii fericiţi
    Întru mulţi ani să trăiţi !

  9. Urare

    Aho, aho, dragi credincioşi,
    Să fiţi astăzi bucuroşi
    C-am ajuns cu mic cu mare
    La vestita integrare.
    Guvernanţii s-au plecat,
    În genunchi s-au aşezat
    Şi-au cerut în rugăciune:
    „Primiţi-ne în Uniune” !
    Tot am tras mult timp speranţă
    Ca să nu stăm la distanţă
    De popoare dezvoltate,
    Un pic mai civilizate.
    Să intram în Uniune,
    Fără graniţe, pe bune.
    Ne-a bătut ceasul şi nouă
    Să intrăm în lume nouă,
    Cu acorduri parafate
    Şi cu-atâtea legi schimbate.
    Prea mult nu s-a explicat
    Ce am dat, ce ni s-a luat :
    Zăcămintele din sol
    Sau conducte de petrol.
    Distrigaz, Petrom cu staţii
    Şi Telecomunicaţii,
    Bănci cu surse de venit
    Pentru cei ce ne-au primit.
    Ştiu doar cei din guvernare
    Preţul pentru aderare.
    Avantaje vor veni
    Când noi vom îmbătrâni.
    Auziţi a mea urare
    Pentr-o bună integrare.
    Integraţi să fiţi mereu
    Cum vă spune Dumnezeu
    În acele lucruri care
    Vă ridică în onoare.
    Integraţi-vă în iubire
    În planul de mântuire.
    Bariere dintre fraţi
    Repede le sfărâmaţi.
    Nu pretinde ambasadă
    Dacă vine să te vadă
    Fratele ce-a moştenit
    Un pământ ce l-a primit
    De la bunii tăi părinţi
    Care sunt azi printre sfinţi.
    Dacă vrei o integrare
    Apelează la iertare.
    Şi vei fi un cetăţean
    Nu doar zis european
    Ci al cerului de sus
    În poporul lui Isus.
    Paşaport mereu vizat
    Nu se cere niciodat’.
    Liber poţi intra mereu
    De-l iubeşti pe Dumnezeu.
    Aderaţi la Uniune
    Ca să faceţi fapte bune.
    Uniune cu cei sfinţi
    Cu cei care sunt cuminţi
    Şi au viaţă exemplară
    Şi în casă şi-n afară.
    Dacă vreţi o integrare
    Nu râvniţi la divorţare.
    Puneţi steagul uniunii
    Pe suportul rugăciunii.
    Aderaţi la amintire
    Când eraţi mireasă, mire,
    Când i-aţi spus lui Dumnezeu
    Că vă veţi iubi mereu.
    Aderaţi la sacramente
    Şi la foruri competente
    Care cu diplomaţie
    Vă aduc la armonie.
    Integrare-adevărată
    Necesară şi curată
    Pentru suflete se cere.
    Altfel totu-i decădere.
    Integrăm doar teritorii
    Tineret fără victorii,
    Integrăm beţivi, drogaţi
    Şi de patimi înşelaţi.
    De nu-i evanghelizare,
    Vai de-a noastră integrare,
    Vom fi cei stigmatizaţi,
    Niciodată lăudaţi.
    Ţinuţi mai prejos şi-n coadă
    Buni de treabă la corvadă.
    Englezii deja au spus
    Că sida noi le-am şi dus.
    Şi de aceea-n prima tură
    Vor ca în agricultură,
    Undeva mai izolat
    Să ne dea ei de lucrat.
    Şi-alte ţări s-au speriat
    C-am fi un popor ciumat.
    Mulţi se tem de România
    Unde-n floare e hoţia
    Şi corupţia normală
    Învăţată ca o şcoală.
    Trebuie să ne schimbăm
    Altceva să integrăm.
    Reînnoirea sufletească
    În suflarea românească
    Este foarte necesară
    Ca să fim priviţi afară
    Cu alţi ochi, necriticaţi
    Şi cu drepturi acceptaţi.
    Vă urez o integrare
    Cu biserici şi altare
    Unde în comuniune
    Să strângeţi la rugăciune
    Pe englezi, francezi, germani
    Pe bogaţi dar şi sărmani,
    Să fiţi primii la-nchinat
    Şi exemplu de urmat.
    Catedrale şi bazilici
    Să le umpleţi în duminici !
    Să se spună de români :
    „Credincioşi sunt, oameni buni” !
    Şi respectul cuvenit
    Va fi iute dobândit.
    Vă urez o aderare
    La tot ce este valoare
    De Isus recomandat
    Pe pământ în lung şi-n lat.
    În a lui împărăţie
    Integrarea să vă fie.
    Aderaţi la a lui viaţă
    Şi veţi sta mereu în faţă.
    Vă urez succes în toate
    Zile binecuvântate !
    Ocrotire-n ţări străine
    Pace-n suflet şi mult bine.
    Să vă fie dor de casă
    Unde-i viaţa mai frumoasă
    Cu prieteni neuitaţi.
    La mulţi ani ! Vă integraţi !

    Pr. Eugen Budău

  10. Un colţ de rai

    Do re
    Un colţ de rai, cât e de plăcut !
    Sol7 Do
    Ca-n luna mai flori au apărut. (bis)

    Do re Sol7 Do
    Ave, ave, o, Marie ! Cântă îngerii în zori.
    re Sol7 Do
    Slavă, slavă, slavă ţie ! Eşti Regină peste flori.

    Buchete-aş vrea să îţi dăruiesc

    Măicuţa mea, fiindcă te iubesc.

    Sufletul meu, azi te-a căutat.

    Cu Dumnezeu mi te-ai arătat.

    Tu mi-ai zâmbit. N-am să uit vreodat’

    Sunt fericit. E adevărat.

    Pr. Eugen Budău

  11. Tu, Italie, ce dai ?

    Noi ţi-am dat pe un Cârţan
    Pe Columna lui Traian
    Şi ţi-am dat destui din daci,
    Monumente să îţi faci,
    Să-i aşezi pe orice cale
    Sus pe arcuri triumfale.
    Dă şi tu un sfânt sau doi
    Ca s-avem ceva şi noi,
    Sau măcar cu împrumut
    Sfântul care l-am avut,
    Pe al nostru Ieremia,
    Cel născut în România,
    Fiindcă e înghesuială
    La tine în catedrală.
    E inflaţie, vezi bine !
    Ai prea mulţi sfinţi azi în tine.
    Ai apostoli, ai martiri,
    În clădiri şi sub clădiri.
    Catacomba lui Calist
    Cu însemnele lui Crist
    Ţine-n rafturi mii şi mii,
    Sfinţi mai mari, sau sfinţi copii,
    Sfinţi pe dealuri, sfinţi pe văi….
    Da, te lauzi, sunt ai tăi.
    Dacă nu voieşti să dai,
    Am să te opresc la rai,
    Sus la poartă la intrare
    Pentru o egalizare,
    Căci suntem şi noi romani,
    Fraţi cu tine de mulţi ani.
    Pr. Eugen Budău

  12. Trei, Doamne, şi toţi trei
    (Cu ocazia primiţiei preoţilor
    Claudiu, Cristian şi Marian)

    Trei, Doamne, şi toţi trei,
    Când erau mai mititei,
    Ministranţi lângă altar,
    I-ai umplut cu-atâta har,
    Şi cu farmec i-ai sedus
    Să nu-l lase pe Isus.
    Să nu-l lase în uitare
    În biserici, pe altare,
    Pe Calvar, el răstignit,
    Fără să fie iubit.
    Să nu-l lase-n părăsire…
    I-ai chemat pentru slujire,
    Pe oameni să-i lumineze,
    Adevărul să-l păstreze,
    Să nu ţină sub obroc
    Candela aprinsă-n foc,
    Să vestească al tău nume,
    Să-ndemne la fapte bune.
    Au răspuns toţi trei de-odată
    La chemarea adresată
    Şi-au intrat în Seminar,
    Unde tineri merg cam rar.
    Astăzi ei cu bucurie
    Sunt la prima liturghie,
    Ne dau binecuvântare,
    De păcate dezlegare ;
    Drum deschid spre mântuire,
    Ne împart din fericire,
    Ne împart pâine cerească
    Pentru viaţa sufletească.
    Cu potirul sfânt în mână
    La altar ei ne adună
    Să-l slăvim pe Dumnezeu :
    Ei toţi trei şi tu şi eu.

    Pr. Eugen Budău

  13. Te rugǎm ca sǎ ne spui

    Te rugǎm ca sǎ ne spui
    Ce patron te-a angajat,
    Care ţi-a dat de lucrat,
    Şi şomaj la dânsul nu-i ?

    Te rugǎm sǎ ne explici
    Cum este sǎ fii iubit
    De cel ce te-a mântuit,
    Pentru el sǎ te implici ?

    Ce relaţii ai în cer,
    C-ai primit un aşa har,
    Sǎ fii preot la altar,
    Revelând al sǎu mister ?

    Ce lumini primeşti de sus
    Pentru-a fi învǎţǎtor,
    Sufletelor, bun pǎstor
    Cum a fost mai ieri Isus ?

    Te rugǎm noi toţi frumos
    Sǎ ne spui destul de clar
    Cum primit-ai acest dar
    Ca sǎ fii al lui Cristos ?

    Pr. Eugen Budǎu

  14. Stea fără apus

    Do re Do
    Ave Maria, tu stea fără apus
    Re Do
    Ave Maria, condu-ne la Isus.

    Do re
    1. Când noaptea e neagră şi noi rătăcim
    Sol7 Do
    Ajută-ne Mamă ca drum să găsim
    re
    Când şoapte ne cheamă spre reci văgăuni
    Sol7 Do
    C-o rază din cer tu pe noi să ne-aduni.

    2. Când teama în suflet apasă mai greu

    Tu raza speranţei revarsă mereu.

    Când vorbele lumii pe noi ne lovesc

    Venim iar la tine la tronul ceresc.

    3. Când lacrimi ne scaldă privirea-n tăceri

    Strigăm către tine : Ne ia din dureri !

    Când inima simte un dor nesfârşit

    Arată-ne-n ceruri un loc fericit.

  15. Sorcova

    Sorcova, vesela,
    Să trăieşti tu sora mea,
    Ca un măr ca un păr
    Încărcat de adevăr.
    Hrană bună să ne dai
    Să ajungem sus în rai,
    Zarzavat şi cu fasole
    Ca pe timpul lui Manole,
    O salată cât mai des
    Fiindcă avem interes
    Să nu apărem burtoşi
    Ci subţiri şi mai frumoşi.
    De grăsimi să ne fereşti
    Şi prăjeli să nu găteşti,
    Căci se spune uneori,
    Că din ele poţi să mori.
    Sângele se-opreşte-n vene
    Şi ficatul poate geme.
    Noi n-am vrea s-avem probleme,
    Prea devreme să ne cheme
    Cel de sus la judecată
    Pentru o mâncare, fată.
    Să ai grijă de căţel
    Să mergi des şi tu la el
    Cu ciolane şi grăsimi,
    Nu-ţi fie frică de câini.
    El nu este foarte rău
    Nu muşcă piciorul tău,
    Doar te-atinge cu-a sa coadă
    Când ajungi tu în ogradă.
    Dacă latră, el ar vrea
    Să îi spui şi tu ceva
    În limbajul său de câine,
    Un ham, ham, când îi dai pâine.
    Poţi să-i dai şi mămăligă
    Dacă el mai tare strigă,
    Dar mâncarea cea de pui
    Nu cumva să i-o dai lui.
    Să ai grijă soră bună
    Zi de zi, lună de lună,
    Să fie mereu în casă
    O viaţă cât mai frumoasă,
    Nimeni n-aibă supărare
    Şi deloc vreo întristare.
    Noi am vrea ca şi Isus
    Să se bucure nespus
    Că aici toate merg bine
    Supărare nu se ţine.
    Este multă bucurie
    Doar pace şi armonie.
    Să ai grijă şi de flori,
    S-arătăm la sărbători
    Ce buchete tu poţi face
    Care altora le place.
    La ferestre multe fie
    Florile ce-mi plac şi mie.
    Apă le mai dau şi eu
    Fiindcă nu îmi vine greu,
    Cu furtunul prin ogradă,
    Ca şi lumea, să mă vadă,
    Să înveţe de la noi
    Cum udăm florile joi.
    Şi în anul ce-a venit
    Sorcova a înflorit
    Să rămână doar în floare
    Într-o lungă sărbătoare,
    Mult mai mult ca în castani,
    La anu şi la mulţi ani !

    Pr. Eugen Budău

  16. Sfinţirea clopotelor
    („Sf. Cruce” Bacău – 30 septembrie 2007 )

    Patru clopote, Fa,Sol, La, Si
    Stau aici în astă zi,
    Aşteptând a lor sfinţire
    Pentru sfânta lor menire.
    Sus în turn la „Sf. Cruce”
    Vor chema cu glasul dulce
    Pe creştini la liturghie,
    În această parohie.
    Va fi multă sărbătoare
    Auzind clopotul mare,
    Care-n tonul notei Fa
    Zi de zi ne va striga
    Să venim la rugăciune
    Şi să facem fapte bune.
    Clopotul în nota sol
    Va avea şi el un rol,
    Să-nsoţească pe cel mare,
    Când se sună de intrare
    La a noastre celebrări,
    Zilnic sau de sărbători.
    Şi va spune-n al său cânt:
    De la sol, de la pământ,
    Să privim spre ceruri sus,
    De unde-a venit Isus.
    Clopotul cu nota La,
    Sigur se v-alătura
    Ca să facă armonie
    Când se trage de frânghie.
    Şi va spune lasă ura,
    Lasă cearta, băutura,
    Lasă tot ce te-njoseşte
    Sufletul ţi-l mântuieşte.
    Clopotul patru, mai mic,
    Va suna mai sus un pic,
    În a lui notă de Si
    Pentru fiecare zi.
    „Si” în limba dintr-o ţară,
    Unde ele se turnară,
    Înseamnă un Da de spus
    Pentru viaţa lui Isus.
    Da şi Da va bate-ntruna
    Pentru toată săptămâna.
    Ca nişte evanghelişti
    Vor vesti să nu fim trişti,
    Fiindcă Domnul cel din cer
    E aici, într-un mister,
    În a lui casă zidită
    Zilnic de el locuită.
    Clopotele vor suna
    Pe noi toţi ne-or aduna,
    Ca să fim lângă altar
    Să primim al vieţii har
    Şi în lume să-l purtăm
    Pe cel care-l lăudăm
    Pe Isus, pe Dumnezeu,
    Cel slăvit de noi mereu.

    Pr. Eugen Budău

  17. Rugăciune

    Doamne Sfinte, Creator,
    Fiului risipitor
    I-ai dat hrana cea mai bună
    Şi inel i-ai pus în mână.
    Tu ne chemi mereu la masă
    Şi ne faci viaţa frumoasă.
    Laudă, mărire ţie
    Pentru orice bucurie !
    De aici să ne primeşti
    La ospeţele cereşti.

    Doamne Sfinte, bun Părinte,
    Tu de noi te îngrijeşti
    Şi cu daruri ne hrăneşti.
    Tot ce-avem e de la tine.
    Slavă ţie se cuvine.
    Răsplăteşte pe cei care
    Ne dau astăzi de mâncare.
    Masa o binecuvântă
    Prin puterea ta prea sfântă..

    Doamne să fii lăudat
    Pentru ceea ce ne-ai dat.
    Slavă fie Tatălui,
    Preamărire Fiului,
    Duhului cel sfinţitor
    Slavă-n vecii vecilor.

  18. Reciclare 2007

    Mică recapitulare
    La a noastră reciclare:
    Preoţii cu doctorat
    Trei zile ne-au reciclat.
    Ni s-a spus în prima parte:
    „Dumnezeu e caritate”,
    Cum Papa a afirmat
    În enciclica ce-a dat.
    Se cunoaşte a lui fire,
    Dumnezeu este iubire.
    E valabil doar aşa,
    Nu schimbată ordinea.
    Papa face constatare
    Că-n această lume mare,
    Iubirea e terfelită,
    De-al ei sens foarte golită.
    Morala s-a degradat
    Fiindcă omul nu-i bazat
    Pe valorile creştine
    Ci pe erosul din sine,
    Văzut ca o căutare
    De plăceri şi săturare.
    Iubirea adevărată
    Altfel ne-a fost revelată.
    Ea-i pe chipul lui Cristos,
    Strălucind prea luminos.
    Când vorbeşte de iubire,
    Papa face referire
    La un cânt din poezie
    Din Divina comedie.
    Când ajunge-n paradis
    Dante şi cu Beatris
    Dumnezeu nu e văzut
    De poetul cunoscut.
    Însă tânăra-l priveşte,
    De lumină străluceşte.
    Dante dă de înţeles
    Că el a avut acces
    La lumina cea mai mare
    Doar printr-o mijlocitoare.
    Noi, privindu-l pe Isus,
    Accedem destul de sus,
    La iubirea necreată,
    Veşnică şi revelată.
    Filozofii din vechime,
    Meditând cu profunzime,
    De iubire s-au legat
    Şi treptat au explicat:
    Erosul e tensiune,
    O stare de goliciune
    Ce aşteaptă completare,
    Doar prin altul săturare.
    Termenul „philia” spune
    De altă dimensiune:
    Iubirea de prietenie
    Ce aduce bucurie.
    „Agape” e dăruire,
    Sacrificiu şi slujire.
    Termenii sunt preluaţi,
    De Scriptură integraţi.
    Ozea şi Ezechiel,
    De eros vorbesc niţel.
    „Agape” apare-ndată:
    Iubirea purificată.
    Iubirea-i comuniune,
    După cum Papa ne spune.
    Ceva eros tot rămâne
    Chiar dacă-i comuniune.
    Dumnezeu n-a anulat
    Ce în noi el a creat.
    Dorinţa de completare
    Rămâne în fiecare.
    Am parcurs apoi atent
    „Caritas” ca sacrament,
    Taina care-i celebrată,
    În Biserică lăsată.
    De la sfânta liturghie
    Caritatea ne îmbie
    Să trecem la acţiune,
    Nu doar stând la rugăciune.
    Socialul e o sferă
    Unde creşte noua eră
    De creştini cu dăruire
    Cum Isus a dat pornire.
    Numai o minoritate
    Are bunurile toate.
    Mase mari stau şi aşteaptă
    O lume un pic mai dreaptă.
    Ţări bogate, trebuie spus,
    Sunt departe de Isus.
    Şi mai mult, e o ruşine
    Că acestea-s ţări creştine.
    Peste lume trece val
    Un păcat zis social.
    Cei puternici nu slujesc.
    Pe săraci îi nimicesc.
    Strigătul din Roma vine
    Şi ne-arată ce nu-i bine.
    Nu-i bine pe drum să treci
    Fără ca să te apleci
    Spre omul căzut, lovit,
    Ce aşteapt-a fi-ngrijit.
    Dacă ai sau nu un ban,
    Fii bunul samaritean !
    Gestul tău de caritate
    Fie primul dintre toate !
    Caritatea pastorală
    Nu rămână doar în şcoală !
    Nu iubim în mod abstract
    Ci în practică, în act.
    Cu „Isus din Nazaret”
    Completăm acest subiect.
    E o carte, mult visată,
    De Papa elaborată.
    Scrierea s-a derulat
    După ce s-a constatat
    Că figura lui Isus
    E cam ştearsă în Apus.
    Bultman ne propuse doi :
    Un Isus crezut de noi
    Şi un altul consemnat,
    În istorie plasat.
    Sunt distincţii ce-au stârnit
    Cercetări de lămurit.
    Trebuie însă acceptat :
    Dumnezeu s-a întrupat,
    Şi Isus e Dumnezeu,
    Altfel drumul este greu,
    Nu s-ajunge la liman.
    Cercetarea e în van.
    „Sitz im Leben-ul” propus
    Ne conduce spre Isus.
    Texte scrise într-un stil,
    Ne arată un profil.
    Texte vechi sunt reluate,
    Altfel sunt interpretate.
    Biblia e o comoară
    În lectură unitară.
    Nu-i simplă literatură.
    E o întreagă ţesătură
    Ce descoperă treptat
    Pe cel ce s-a revelat.
    Sunt patru cristologii,
    Preluări, analogii,
    Forme zise literare
    Într-o nouă formulare.
    Cineva ne spune-n plus
    Despre Tora lui Isus.
    Noisner, un rabin vestit,
    Pe Isus l-a învinuit
    Că prezintă propriul eu
    Când spune de Dumnezeu,
    Că sabatul sabotează,
    Familia desfiinţează.
    Felul său l-a speriat
    Şi în cărţi l-a atacat.
    Idei multe sunt ocean
    În simboluri la Ioan:
    Apă vie, apă rece,
    Stătătoare sau când trece,
    Leagăn pentru viaţa toată,
    O putere admirată,
    O putere de temut
    Pe valul necunoscut.
    Ca simbol pentru popor
    E figura de păstor,
    Foarte bine conturată
    În texte de altădată.
    Revenind la timp prezent,
    Ţinem cont de sacrament,
    De pâinea cea consacrată,
    Cum ea este celebrată.
    De la crez pân’ la trăire
    Se cere mereu iubire.
    Pâinea ne transfigurează
    Când frumos se celebrează.
    Cântul cel gregorian
    Cel puţin o dată-n an
    Trebuie pus în valoare
    În a noastră celebrare.
    Dincolo de celebrări
    Ni se cer participări
    La viaţa caritativă
    Într-o nouă perspectivă.
    Se cere organizare
    Într-o nouă structurare.
    O privire în trecut
    Ne ajută foarte mult :
    Cum trăia în caritate
    Cea dintâi comunitate,
    Cum făcea şi împăratul
    Iulian, zis apostatul.
    În final de reciclare,
    Iată şi exorcizare.
    Se vorbeşte şi de cel
    Care-a fost mereu rebel.
    La pupitrul înălţat,
    Iarăşi ni s-a confirmat
    Că Satana are ură
    Pe oameni, fără măsură,
    Pe obiecte şi pe locuri
    Unde-şi face a sale jocuri.
    Intervine cu obsesii,
    Cu tot felul de sugestii.
    Este greu de explicat
    Cine este obsedat,
    Cine este infestat
    Sau doar numai atacat.
    Trebuie colaborare
    Cu cei care au formare
    Şi pot ca să desluşească
    Lucrarea diavolească.
    Sunt lucruri paranormale,
    Dincolo de naturale,
    Sau aversiune clară
    Înăuntru şi-n afară
    Faţă de tot ce e sfânt
    Sus în cer şi pe pământ.
    Exorcismele majore
    Precum şi cele minore,
    Înţelese, explicate,
    Sunt frecvent recomandate.
    Dar reclamă să n-apară
    Fiindcă nu e necesară.

    Pr. Eugen Budău

  19. Răstignit pe cruce

    Refr. Răstignit pe cruce
    În Vinerea Mare,
    Dumnezeu ne-aduce
    Pace şi iertare.

    1.Noi i-am dat din vină
    Condamnarea toată.
    El faţa senină
    Nouă ne arată.

    2. Noi cu bice multe
    L-am plesnit pe spate.
    Gravele insulte
    El le uită toate.

    3. Noi l-am prins în cuie
    Ca să-nţepenească.
    El la cer ne suie
    În slava cerească.

    4.Noi i-am dat amarul
    Din oţet şi fiere.
    El ne dă tot harul,
    A sa mângâiere.

    5. Noi i-am dat coroană
    Spini înfipţi în frunte.
    El ne dă icoană
    Mama sa pe munte.

    Pr Eugen Budău

  20. Pǎstor pe timp de crizǎ

    1.Ai primit pe timp de crizǎ
    O sfinţire ca o vizǎ
    Care este necesarǎ
    Şi în ţarǎ si-n afarǎ.

    2.Ai acces la lucruri sfinte,
    Şi cu ele drag pǎrinte
    Poţi pe mulţi sǎ lecuieşti
    Când au crize sufleteşti.

    3.Este crizǎ de iubire,
    În întreaga omenire.
    Fǎrǎ ajutor divin
    Oamenii rǎmân în chin.

    4.Fondurile monetare
    N-aduc leac şi vindecare
    În acest sector de crizǎ
    Unde-i cea mai mare mizǎ.

    5.Doar cu fonduri de mult har
    Obţinute la altar
    Poţi din crizǎ sǎ-i ridici
    Pe cei care-s inamici.

    6.Poţi s-aduci la împǎcare
    Suflete certate tare,
    Care linişte-au pierdut
    Ce era la început.

    7.Cu tot harul ce ţi-i dat
    Ai în lume de lucrat.
    Şi sǎ ştii cǎ nu-i uşor
    Ca sǎ fii un bun pǎstor.

    8.Mâine pleci cu nou mandat.
    Nu ai multe de luat.
    Doar în mânǎ o valizǎ.
    Eşti pǎstor pe timp de crizǎ.

    Pr. Eugen Budau

  21. Pentru voi

    Pentru voi eu am rămas
    Zi şi noapte, ceas de ceas,
    În biserici, pe altar,
    Ca să fiu al vieţii dar.

    Linişte, linişte e în lăcaşul meu.
    Linişte, linişte, v-aştept mereu.

    Tabernacolul uitat
    Rar de tot e vizitat.
    Stau aici căci vă iubesc.
    Locul meu nu-l părăsesc.

    Mult aş vrea să vă vorbesc,
    Pace să vă dăruiesc,
    Dar prea mulţi nu mă-nţeleg.
    Cu nimic nu se aleg.

    Două mii de ani s-au dus.
    M-aţi lăsat unde m-aţi pus,
    Tot pe cruce răstignit.
    Pentru ce nu m-aţi primit ?

    Pr. Eugen Budău

  22. O, mio caro, bel bambino
    (Pentru Zecchino d’oro -2008)

    Per te ho fatto cielo e mare,
    La terra tutta per amare.
    Per te gli alberi in giardino
    O, mio caro, bel bambino

    Direi, mi scusi, ma tu non lo sai
    Ringraziar’ per tutto quel che hai.
    Direi, mi scusi, ma tu non lo sai
    Ringraziar’ per tutto quel che hai.

    Per te ho fatto i collori,
    I campi verdi e i fiori.
    Per te ho fatto il dolce miele
    Le luminose mille stelle.

    Per te ho messo nel tuo cuore
    La tenerezza dell’amore.
    Per te i canti degli uccelli
    L’arcobaleno su nei cieli.

    Pr. Eugen Budău

  23. Exerciţii spirituale versificate
    ( Luncani 2008)

    Ambientul din Luncani,
    La fraţii carmelitani,
    Ne-a fost dat spre meditare
    Şi spre sfântă exersare.
    Trei zile ignaţiene,
    Ajutor pentru-a discerne,
    Cât mai bine cu putinţă,
    Ce s-a lipit de fiinţă
    Şi ne-a reţinut prea jos
    În urmarea lui Cristos.
    Un verset la început
    Din Apostol cunoscut,
    A rămas la fiecare
    După prima prezentare.
    Cuvinte subliniate,
    Foarte bine remarcate,
    Ne-au deschis porţi în tăcere
    Spre o nouă revedere
    A sufletului în scanare,
    Spre bună orientare.
    Când omul e dezlipit
    De ce nu e rânduit,
    Poate iute să găsească
    Şi apoi să urmărească
    Scopul vieţii stabilit
    De cel care ne-a iubit.
    Prezenţa lui Dumnezeu,
    Sesizată-n propriul eu,
    E un punct de referinţă,
    Profunzime în credinţă.
    Să te rogi cum s-a rugat
    Augustin de altădat’:
    „Doamne, tu, ce eşti de faţă
    Şi prezent în a mea viaţă,
    Mai prezent ca eu în mine,
    Fă-mă conştient de tine” !
    Exerciţii în veghere,
    Având câteva repere,
    Nu reţete de bucate
    În spiritualitate.
    Câteva jaloane-n drum
    Pentru viaţa de acum.
    Metoda ignaţiană
    Îţi descoperă o taină,
    Parcurgând cu-nţelepciune
    Treptele în rugăciune.
    Şapte trepte, prin oprire,
    Te duc la desăvârşire.
    Trupul trebuie oprit,
    Aproape încremenit,
    În poziţie aleasă,
    Cea mai bună, reculeasă.
    Apoi mintea s-o opreşti
    Ca să nu te risipeşti.
    Vorbele din noi să tacă,
    Loc Cuvântului să facă,
    Ce vine din Dumnezeu,
    Creatorul tău şi-al meu.
    O treaptă din cele şapte :
    Oprirea de la păcate,
    Urmată în mod firesc,
    În tot spaţiul sufletesc
    De oprirea ce fereşte
    De tot ce ne-ademeneşte.
    O treaptă numită stazis
    Ne poartă spre anastazis,
    Spre-nviere şi-nălţare,
    Ca rugă de-ncoronare.
    Când prin cruce ne-nsemnăm,
    Multe noi să medităm !
    Acest semn mântuitor
    E de mare ajutor.
    Ne scoate din agitare,
    Din orice condiţionare.
    Gândul e purificat,
    Sentimentul curăţat.
    Ne duce spre contemplare
    Şi o prospeţime mare.
    După ce-am determinat
    De ce Domnul ne-a creat,
    Recurgem la meditaţii
    Ca să facem reparaţii
    La un chip ce s-a uzat
    Înăuntru prin păcat.
    Cunoscând c-avem iertare
    Şi pe veci răscumpărare,
    Medităm mergând mai sus,
    Pătimirea lui Isus,
    Viaţa şi urmarea lui,
    Învierea Domnului.
    Ca şi Paul fulgerat,
    După ce ne-am luminat,
    Ne rămâne de ales
    Încotro avem de mers.
    Numai dac-am întâlnit
    Pe cel ce am prigonit,
    Ajungem cu înlesnire
    La reală convertire.
    Dărâmarea de pe cal,
    Devine ceva real.
    Cât vei sta prea cocoţat
    Şi în şea prea aşezat,
    Nu e chip să întâlneşti
    Pe cel ce îl prigoneşti.
    Doar în colbul drumului,
    Pe calea Damascului,
    Vei afla descoperire
    Şi cale spre mântuire.
    Doar atunci răspunsul clar,
    Vei primi ca mare dar,
    Şi aflând că prigoneşti,
    Poţi ca să te converteşti.
    Vei avea la îndemână
    Cine să te ia de mână,
    Poate aşa din întâmplare,
    Un om simplu, oarecare,
    Anania sau un altul,
    Rânduit de Preaînaltul.
    El, cel simplu, prin cuvinte,
    Lumina-va a ta minte.
    Te va scoate din orbire
    Ca să mergi spre mântuire.
    Vei afla că eşti chemat
    Şi chiar binecuvântat,
    Dinainte rânduit,
    Destinat şi copleşit
    Cu iubirea Domnului
    Pe parcursul drumului.
    Chiar şi crucea cea mai mare
    Va fi binecuvântare.
    Vei afla încetişor
    Cine-i eliberator,
    Şi că Domnu-i sănătate
    Pentru viaţă, pentru toate.
    Câtă vreme e un „azi”,
    Ai grijă să nu recazi,
    Căci uşor vine uitarea
    Cum ţi-a fost eliberarea.
    Şi când vine neputinţa,
    Uiţi uşor făgăduinţa.
    Al tău „azi” e-ntr-un pustiu.
    Ca să poţi rămâne viu,
    Două lupte ai de dus,
    Aşa cum le-a dus Isus :
    Un război interior,
    Pe câmpul ispitelor,
    Şi-un război pe dinafară,
    Când e viaţa mai amară.
    Ca să scapi de amnezie,
    Când păcatul vrea să vie,
    Ai o singură scăpare :
    Anamneza din altare.
    Faptul că eşti liberat,
    Nu e totul aşezat.
    Mai rămâne o întrebare :
    Ce faci după liberare ?
    Problema de repetiţii,
    Zi de zi în exerciţii,
    Nu este de neglijat
    Niciodată, niciodat’.
    Să respiri, nu te opreşti,
    Dacă vrei să vieţuieşti.
    Tot aşa sufletul tău,
    Nu poate scăpa de rău,
    Dacă ar sta neexersat
    Într-un „azi” deplin uitat.
    Trecând zilnic peste prag,
    Te afli-n areopag,
    Ca şi Paul într-o piaţă.
    Mărturie dai de viaţă.
    Nu-i un lucru accesoriu,
    Un adaos provizoriu.
    E mai mult, e o chemare,
    E vocaţie în care
    Rolul tău e pentru toţi,
    Ca să-i mântuieşti cum poţi.
    Adevăru-i căutat
    Şi de omul învăţat,
    Şi de cel ce stă pe stradă,
    Într-o piaţă, să te vadă,
    Şi de omul ce se minte
    Cu idolii dinainte.
    Tu le-arăţi calea cea dreaptă,
    De vorbeşti de judecată,
    Şi dacă vorbeşti frumos
    De-nvierea lui Cristos.
    Poate, dintr-un grup, doar trei
    Vor afla ce mult le vrei
    Binele şi fericirea.
    Alţi-n schimb, întorc privirea
    Şi-ţi vor spune vorba plată:
    Te-ascultăm noi altădată.
    Meditând la a ta chemare,
    Vei fi într-o căutare,
    Suspinând în cort trupesc,
    Aşteptând pe cel ceresc.
    Însă-i bine să mai ştii
    Că tu eşti printre cei vii
    Tabernacol locuit
    De cel care te-a sfinţit.
    E însuşi Cristos în tine,
    Când e greu şi când e bine.
    Îmbrăcat cu veşnicie
    Încă din copilărie,
    Poţi spune că-n al tău eu
    Locuieşte Dumnezeu.
    În această perspectivă,
    Viaţa ta mereu activă,
    Va-nsemna lucrare-n doi
    Pentru oamenii cei noi.
    Paul astfel a simţit
    Şi-a fost zilnic fericit.
    „Nu mai trăiesc eu”, spunea;
    „E Cristos în viaţa mea”.
    Într-o astfel de simţire,
    Găseşti chei de fericire:
    Cheia teologică
    Şi cea cristologică,
    Cheia Duhului ce vine,
    Când se roagă cu suspine,
    Cheia cea eclezială,
    Bună fără îndoială;
    Cunoscând că ce jertfeşti,
    Pentru alţii foloseşti.
    Acţiunea ta morală
    E o cheie capitală.
    Viaţa apostolică
    Şi eshatologică
    Conturează a ta vestire,
    Cheie pentru fericire.
    Când urci treapta la altar,
    Să consideri mare har.
    Celebrând Euharistia,
    Să ai toată bucuria !
    Să consideri ca şi cum
    Ar fi prima pe-al tău drum,
    Sau că-i ultima din viaţă,
    Singura, a ta speranţă.
    Prin această liturgie
    Te păstrezi în ierarhie.
    Mintea va liturghisi,
    Inima se va jertfi.
    Cort sau casă, parohia !…
    Ce contează-i Parusia,
    Cel ce vine în mister,
    Aducându-ţi al său cer.
    Prins în evanghelizare,
    Ţi se cere proclamare,
    Dar şi viaţă austeră,
    Cum era în altă eră
    Un Ioan Botezătorul,
    Ce chema la el poporul
    Cu putere şi elan,
    Predicând lângă Iordan.
    Să acorzi prioritate
    În a ta activitate,
    La mai multă îndurare,
    Când eşti într-o convocare,
    Cum Isus stătea la masă
    Cu femeia păcătoasă
    Sau cu vameşi mărginaşi,
    Cunoscuţi ca şi pungaşi.
    O atracţie, părinte,
    Poţi s-o faci fără cuvinte.
    Viaţa ta caritativă
    Va fi sigur atractivă.
    Va fi o iradiere
    Ca-n noaptea de înviere,
    Când lumina se împarte
    De la tine mai departe.
    Poţi fi ca un aluat
    În făină ne-ncetat.
    Tu şi cu comunitatea
    Veţi schimba societatea.

    Pr. Eugen Budău

  24. Doamne ai murit pe cruce

    1.Doamne ai murit pe cruce
    De păcate ne-ai iertat..
    Şi cu mare îndurare
    Pe noi ne-ai răscumpărat.

    2. Pe tâlharul cel din dreapta
    Cu iubire l-ai privit.
    Şi pentru o scurtă rugă
    Tu în ceruri l-ai primit.

    3. Pentru lumea adunată
    Ai strigat: „Vă iert mereu !
    N-am să pot urî vreodată
    Pentru că sunt Dumnezeu”.

    4.Coasta ta de-acum rănită
    Este semnul c-ai deschis
    Pentru oameni totdeauna
    Porţile la paradis.

    5. Din adâncuri se ridică
    Glasul celui păcătos.
    Stă sub crucea ta cu lacrimi.
    Vrea un suflet sănătos.

    6. Lângă cruce vine-o mamă
    Ce copilul şi-a-ngropat.
    Numai tu o iei în seamă,
    Mângâi cu adevărat.

    7.Cu coroana ta pe frunte
    Eşti un Rege-nvingător.
    Doar din sângele ce curge
    Tu dai viaţă tuturor.

    8. Tu ne-ai smuls din gheara morţii
    Şi de lanţuri ne-ai scăpat.
    Numai tu ne dai putere
    De-a trăi cu-adevărat.

    Pr. Eugen Budău

  25. Concluzii la sfinţirea caselor
    („Sf. Cruce” Bacău – 2008)

    Iarăşi v-am sfinţit
    Cum s-a cuvenit
    La-nceput de an
    Cum a fost în plan.
    Cei mai mulţi aţi fost
    Pregătiţi, la post.
    Frumos v-aţi rugat
    Şi ne-aţi ajutat.
    Aţi dat şi simbrie
    Pentru parohie
    Şi la seminar
    Câte un dolar.
    Cei ce-aveaţi în plus
    Aţi dat lui Isus
    Bani de construit
    Turnul cel vestit.
    Gând de mulţumire
    Şi de preţuire
    De la noi primiţi
    Fiindcă ne iubiţi.
    Ştim că este greu
    Să aduni un leu,
    Să stai la străini
    De dor să suspini.
    Să transpiri pe faţă
    Pân’ aduni bani gheaţă;
    Pe cei dragi să-i laşi
    Pe-ai tăi copilaşi,
    Sau aici în ţară
    Din zori până-n seară
    Să munceşti trudit,
    Prea puţin plătit.
    Noi nu am uitat
    Câte-am observat.
    Acum în cuprins
    În vers le-am atins.
    Prima dintre toate:
    Pe la opt jumate,
    Într-o dimineaţă
    Cu spumă pe faţă
    Un domn a sărit
    De la bărbierit
    Şi-a deschis îndat’
    Când noi am sunat.
    Spuma s-a topit
    Până am ieşit.
    La altul în drum
    Camera cu fum
    Şi mâncare arsă
    Ce n-a fost întoarsă.
    Era un bărbat
    Singur, ne-nvăţat
    La bucătărie
    Căci a lui soţie
    De mult la Torino
    Coace andantino
    Cu toată credinţa
    Spagheti şi pizza.
    Un parchet umflat
    De la inundat
    A dat mult necaz
    Sus la un etaj.
    Am stat ca pe deal
    Privind în aval
    Toţi în rugăciune
    Pentru iertăciune
    Şi pentru-mpăcare
    De la inundare.
    Un domn cu ambiţie
    Făcea opoziţie
    În uşă proptit
    Şi nu ne-a primit.
    Prins de tulburel
    Ameţit niţel
    Într-o zi de joi
    Se certa în toi
    Cu nevasta-n hol
    Şi-am făcut ocol.
    Un câine-a venit
    Şi el la sfinţit.
    Ni s-alăturat
    Unde am intrat.
    Era un Grivei
    De sus, de la trei.
    A stat cât a stat.
    Cu noi a plecat
    Şi ne-am despărţit
    Când s-a potrivit.
    Un regret amar,
    Ce e drept cam rar,
    Ni s-a prezentat
    Pe unde-am umblat.
    Oameni s-au găsit
    Care-au şoşotit
    Şi au spus-o clar:
    Turnu-i în zadar.
    Ce ne trebuia
    La aşa ceva
    Turn să mai zidim
    Bani să cheltuim ?
    Mai bine-ar fi fost
    Şi cu mai mult rost
    Poate-o grădiniţă
    Pentru-a lor fetiţă.
    O aşa idee
    Spun eu că-i atee.
    Numai în trecut
    Aşa s-a făcut.
    Doar cei comunişti
    Au fost anticrişti
    Şi nu au lăsat
    Turnuri de-nălţat.
    Omul credincios
    Este bucuros
    Turnul să-l zidească
    Spre slava cerească.
    Catedrale vechi
    Sunt fără perechi,
    Semne de credinţă
    Şi de biruinţă.
    Asta exprimăm
    Când noi înălţăm
    Turnul ca săgeată,
    Cu crucea înaltă.
    Fără îndoială
    Nu e nici o fală.
    Vrem doar lui Isus
    Ce ne cheamă sus,
    Să-i dăm preamărire
    Prin aşa zidire.
    Nu eşti bucuros ?
    Nu ţii la Cristos
    Şi nici la cei care
    Vor a lui lucrare.
    Ce faci doar cu şcoală
    Fără catedrală ?
    Sau cu grădiniţă
    Fără de credinţă ?
    Vor fi ca roboţi
    Ai tăi strănepoţi,
    Necrescuţi în har
    Pe lângă altar.
    Nu-i suficientă
    Minte excelentă.
    E mai de dorit
    Sufletul cinstit,
    Omul iubitor
    De Mântuitor,
    Omul înălţat
    Şi edificat
    Pe o temelie
    De credinţă vie.
    O mamă plângea
    Şi ne povestea
    Cum credinţa fetei,
    A Elisabetei
    Parc-a dispărut
    În necunoscut.
    Dusă la Madrid
    Cu-al său Ioanid
    De slujb-a uitat
    Şi-a pus la spălat
    Rufe în căldare
    Chiar de sărbătoare.
    Altceva mai bun
    În zi de Crăciun
    Nu ar fi găsit
    De s-ar fi gândit.
    Alta mi s-a plâns
    Pentru că am strâns
    Bani pentru pavele,
    Curte de cinci stele.
    Când era zăpadă
    Aici în ogradă
    A alunecat
    Şi jos a picat.
    Cotul şi-a julit
    Şi a suferit.
    Dacă sub pingea
    Nu era pavea
    Nu ar fi căzut
    Aşa a crezut.
    Susţinută-n tocuri
    Ea preferă hopuri
    Nu plăci netezite
    Bine lustruite.
    Ni s-a sugerat
    Ca la colectat,
    Când e liturghie
    Pentru parohie
    Să vină prin spaţii
    Din faţă bărbaţii
    Fiindcă deranjează
    Când se colectează
    Venind de la spate
    Pe neobservate.
    Dintr-un buzunar
    Cineva în dar
    Foarte inimos
    O reţet-a scos
    În loc de trei lei,
    Dând-o lui Andrei,
    Fiindc-a fost surprins
    Cu coşul întins.
    Tot o sugerare
    Pentru difuzoare:
    „Iarna sau în vară
    Să meargă şi-afară !”
    Aşa ne-a rugat
    Un tânăr bărbat.
    O boală mai grea
    Nu-l lasă să stea
    Prea înghesuit
    Neaerisit.
    Noi am reţinut
    Ce e de făcut.
    Toate ce ne-aţi spus
    În caiet le-am pus
    Şi o să-ncercăm
    Să mai corectăm
    Unde-i cu folos
    Pentru credincios.
    Uneori discret
    Pentru internet
    Am recomandat
    De vizionat
    Ce e bun, plăcut
    Şi recunoscut
    De mulţi ca valoare
    Şi edificare.
    Copiii plecaţi
    Pe net sunt sunaţi
    De ambii părinţi
    Ce-i vor mai cuminţi
    Prin lumea străină
    Şi plină de vină.
    Acest interes
    S-aducă succes
    În viaţa curată,
    De mulţi prea uitată.
    O mică observare :
    E creştere mare
    În număr de câini.
    Copii mai puţini.
    Papagali şi pisici
    Se-adună şi-aici.
    Formând la un loc
    Familia-n bloc.
    Creştinii vorbesc
    Cu neamul câinesc
    Şi cel de felină,
    Crescut în lumină,
    Crescut la oraş
    Ca un copilaş.
    Ar fi necesar
    Chemării un har,
    Să daţi ce-aţi primit,
    Un dar gratuit,
    O viaţă în plus
    Iubind pe Isus.
    În ton de iubire
    Sfârşind o sfinţire
    Dorim împreună
    O viaţă mai bună
    În comunitate.
    Multă sănătate !
    Pr. Eugen Budău

  26. Concluzii la sfinţirea caselor

    Mai rapid sau mai agale
    Am umblat destul pe cale
    Să sfinţim în lung şi-n lat
    Pe cei ce ne-au aşteptat,
    Pe la blocuri şi la case
    La persoanele rămase.
    Mare-a fost însă surpriza
    Că mulţi şi-au făcut valiza
    Şi în lume s-au tot dus.
    Acum, iei de unde nu-s.
    Stai şi suni la interfon,
    Dar degeaba, nea Ion
    A plecat cu-a lui soţie,
    Numai Dumnezeu mai ştie
    Prin ce ţară-ndepărtată
    Pentru o mai bună plată,
    Pentru-n trai cum se cuvine,
    Ca s-o ducă mult mai bine.
    Tot spunea cândva nevasta :
    „Măi bărbate, viaţa asta,
    Fără bani şi la cutie
    Să ştii că nu-mi place mie.
    Uite, vezi, vecinul tău
    Are casă la Durău.
    Şi maşină, ce maşină
    Şi-a luat dintr-o chenzină.
    Numai noi să stăm pe scară
    Fără să plecăm afară ?”
    Şi ca păsări migratoare
    Au plecat în larga zare.
    Au fost scări unde-am urcat
    Şi pe nimeni n-am aflat.
    Cinci familii afişate
    Erau de mult timp plecate.
    Chiar în ziua de sfinţire
    Era mare pregătire
    La câţiva nerăbdători,
    Cu valizele pe scări.
    I-am întors din drum chiar eu.
    I-am sfinţit. Mi-au dat un leu.
    Şi pe fişă am notat
    Că şi dânşii au plecat.
    Unul mi-a cerut iertare :
    „Şi noi suntem de plecare.
    Mă iertaţi, carnea-i pe foc !”
    Şi-a sărit din al său loc,
    Mergând la bucătărie
    Din a lui sufragerie,
    După ce a spus „Amin”,
    Cum încheie un creştin.
    M-a lăsat cu cel mai mic
    Pentru-a discuta un pic.
    „Unde-i mama ? E plecată ?”
    „N-am văzut-o niciodată.
    Când eram mai mic în faşă
    M-a lăsat cu a mea naşă.
    Nici nu ştiu dacă mai vine
    Ca să mă crească pe mine.
    Se-ngrijeşte de bătrâni
    Şi de doi sau patru câini
    La familii mai bogate
    Acolo-n străinătate.”
    Mi-am dat seama de îndată
    Cum poate fi viaţa ratată
    Şi căminul de iubire
    Pustiit de despărţire.
    Este criză declanşată
    De o ţară ruinată.
    Nu-nţeleg cum noi plecăm
    Şi apoi îi invităm
    Pe alţii să vină-n ţară,
    Chinezoaice bunăoară,
    Să lucreze cu trei ace
    Ceea ce şi noi am face.
    E o modă să te duci
    Unde vezi şi unde-apuci.
    Stânga, dreapta-n orice zare
    Fiindcă e globalizare.
    O problemă nu-i plecatul
    Ci finalul, dezbinatul.
    Lipsa de protectorat
    Pentru cei ce i-ai lăsat.
    Lipsa de afecţiune,
    Părăsit de rugăciune,
    Creştere necontrolată
    Şi pentru băiat şi fată.
    Nu-ţi dă nimeni garanţie
    Că-ţi vor face cinste ţie
    Prin purtarea lor acasă
    Când mustrarea ta nu-i deasă.
    Un tânăr cu uşurinţă
    Mi-a spus că n-are credinţă,
    Cum Biserica propune
    Şi cum crede multă lume.
    Are doar un crez al său
    Într-un spirit foarte rău
    Pe care îl cheamă-n şoapte,
    La ore târzii în noapte.
    Satanismul stăpâneşte
    Pe cel ce păcătuieşte,
    Iar credinţa cea curată
    I se pare perimată.
    O mamă nu s-a sfiit
    Şi mult a istorisit
    Despre fiul ei mai mare
    Care n-are comportare
    De un om normal, atent,
    Care s-a înrăit recent,
    Prins în găşti cu derbedei,
    Stând în noapte pân’ la trei,
    Între blocuri cu cei care
    Deranjează foarte tare
    Printr-o zarvă ce nu lasă
    Să adoarmă cei din casă.
    Stilul vieţii e schimbat
    Multe s-au cam degradat.
    Păcate se afişează.
    Mulţi nu se mai ruşinează.
    Concubinii îţi zâmbesc
    Şi nu se căsătoresc.
    Motivează că n-au bani
    Şi trăiesc aşa de ani.
    Eu vă spun : Căsătoria
    Nu-i mai scumpă ca simbria.
    Se poate-ncheia îndată,
    Dacă vreţi chiar fără plată.
    Dar l-e greu să facă pasul.
    N-au găsit încă nici naşul.
    Şi aşa în aşteptare
    Vor nunti cu fiul mare.
    Noi persoane-am întâlnit
    Care de mult n-au venit
    Pe la slujbe şi spovadă,
    Sufletul curat să-şi vadă.
    Unii chiar s-au supărat,
    Pentru ce i-am întrebat,
    Dacă vin la liturghie
    Aşa cum mi-ar place mie.
    Crucifix, icoane sfinte
    Au lipsit ca şi-nainte
    Pe pereţi la răsărit
    Pe unde am mai sfinţit.
    Un tablou cu trei căţei
    Domina casa la ei.
    Unul viu era-ncuiat
    Într-o baie, şi-a lătrat.
    Grija pentru animale
    Nu e rea, dar la matale,
    A luat locul la copii
    Ce puteau să fie vii
    Şi coroană pentru tine
    Dacă judecai mai bine.
    N-a fost an ca să nu fie
    În această parohie
    Şi persoane adormite
    Când voiam a fi sfinţite.
    Pe la nouă dimineaţa
    Încă nu-şi spălară faţa,
    Şi în prag când apăreau
    Scuze multe aduceau.
    Unul a oftat din plin
    Şi mi-a spus ca să revin
    Pe la unu, pe la două :
    „Fiindc-aşa ne place nouă.”
    Am venit a doua oară
    Şi am stat în cap de scară
    Până ce s-a aranjat
    Pentru binecuvântat,
    Trei minute sau mai bine
    Pân’ a spus: „Intraţi la mine”!
    Unii au deschis îndată
    Având pe hol o găleată
    Sau lighean pentru spălat.
    Şi patul nearanjat.
    „Asta este, m-aţi surprins”
    Spune omul roşu-ncins.
    Însă eu nu l-am mustrat
    Fiindcă-n casă m-a lăsat.
    I-am dat binecuvântare
    Şi-o icoană mult mai mare.
    Unii nu s-au dezlipit
    De computerul iubit.
    În odaia-alăturată
    Prin uşa un pic crăpată
    Se vedea destul de net
    Tânărul pe internet,
    Care refuza să vină
    Să se roage la lumină.
    Trei minute şi jumătate,
    Tinere de facultate,
    Nu erau un timp pierdut
    Şi succes ai fi avut
    Cu o notă mult mai mare
    La a ta examinare.
    Sper ca data viitoare
    Să ai multă luminare
    Când iarăşi voi reveni
    Pentru a te întâlni.
    Tuturor ce-aţi fost dispuşi
    Şi-aţi dat drumul larg la uşi,
    Să vă fie permanent
    În casă Domnul prezent
    Şi cu a sa ocrotire
    Să trăiţi în fericire.

    Pr. Eugen Budău

  27. Ce plăcut e lângă tine !

    Ce plăcut e lângă tine
    Doamne, fiindcă ne iubeşti.
    Numai ţie se cuvine
    Peste toate să domneşti.

    1. Tu ne-ai dat de toate, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.
    Ne-ai dat frumuseţe, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.

    2. Ne-ai dat ape limpezi, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.
    Ne-ai dat cer şi stele, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.

    3. Ne-ai dat nori şi soare, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti
    Ne-ai dat noaptea luna, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.

    4 Ne-ai dat grâu în lanuri, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.
    Ne-ai dat vii pe dealuri, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.

    5. Ne-ai dat flori şi pajişti, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.
    Ne-ai dat cânt de păsări, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.

    6. Ne-ai dat râu şi mare, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.
    Ne-ai dat peşti în ape, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.

    7. Ne-ai chemat la viaţă, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.
    Ne-ai salvat de rele, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.

    8 Tu ne-ai dat iertare, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.
    Ne-ai dat pâinea vieţii, Doamne, Doamne, fiindcă ne iubeşti.

    Pr. Eugen Budău

  28. Ce mai puteam să fac ?

    Ce mai puteam să fac
    Şi n-am făcut ?
    Hai, spune tu acum,
    Nu sta tăcut !

    Ţi-am dat cer, pământ şi apă,
    Toată lumea să încapă.
    Ţi-am dat pomii toţi în floare,
    Paradisul în culoare.

    Ţi-am dat rouă, dimineaţa,
    Răsăritul, toată viaţă.
    Ţi-am dat roade în grădină,
    Asfinţitul, luna plină.

    Ţi-am dat fagurii cu miere,
    Daruri multe şi plăcere.
    Ţi-am dat gustul şi savoare,
    Pâinea vieţii de mâncare.

    Ţi-am dat dorul şi iubirea,
    Gândurile, amintirea.
    Ţi-am dat ochi să vezi în zare,
    Râs şi zâmbet cu candoare.

    Ţi-am dat raiul, veşnicia,
    Împlinirea, bucuria.
    Ţi-am dat slava şi ştiinţa,
    Universul şi fiinţa.

    Pr. Eugen Budău

  29. Calea crucii la români

    Doamne-ai mers tot înainte,
    Eu pe drum am mai rămas.
    M-am pierdut printre cuvinte
    Şi n-am mers cu tine-n pas.

    Ce să spun…. Am stat în vale,
    Pe când tu urcai mai sus.
    Era plâns şi era jale
    Pentru moartea ta Isus.

    Tot convoiul în mişcare
    După tine se grăbea.
    Eu priveam în altă zare,
    Pe când mama ta plângea.

    N-am sărit ca Veronica
    Să-ţi şterg chipu-însângerat.
    M-a ţinut departe frica
    Pentru-a nu fi observat.

    Nici ca Simon muncitorul
    N-am fost pus să te ajut.
    Nu eram eu lucrătorul
    Care te-aş fi susţinut.

    Lângă inima străpunsă,
    Care sânge a vărsat.
    Cupa mea n-a stat întinsă
    Şi iubirea n-am păstrat.

    Pr. Eugen Budău

  30. Ca un străin

    1.Ca un străin grăbit spre alte zări
    La tine vin din depărtări.
    Împovărat de drumul străbătut
    Tu m-ai luat drept cunoscut.

    Refr.
    Isuse-al meu, Om Dumnezeu,
    Tu eşti prezent în sacrament.
    Însingurat, mereu uitat,
    Stai pe altar izvor de har.

    2.L-acest popas de tine aranjat,
    Eu am rămas de m-ai chemat.
    Am să-ţi vorbesc de viaţa mea cum sunt,
    Cât zăbovesc în templul sfânt.

    3.E liniştit lăcaşul tău curat.
    Tu răstignit stai nemişcat.
    Pentru cei mulţi iertare dobândeşti
    Şi ne asculţi când ne primeşti.

    Pr. Eugen Budău

  31. Ave, Ave, o Maria !
    (Pentru Zecchino d’oro- 2008)

    Ave, Ave,o Maria !
    Cantan’ gli angeli lassú.
    Ave, Ave, o Maria !
    Sei la Mamma di Gesǔ.

    1. Quanto splendore
    Nel tanto amore !
    Il cielo e
    Dove ci sei te.

    2. Mazzo di fiori,
    Di tanti colori,
    Racogliero
    E ti donero.

    3. La mia gioia
    Fine non avra,
    Perche Gesŭ
    Lo hai portato tu.

    Pr. Eugen Budău

  32. Ave Sfântă Marie

    Ave Sfântă Marie !
    Tu dai azi bucurie
    Celor care te cheamă
    Cu numele de Mamă.

    Ave, ave,
    Ave, ave !

    Ave Sfântă Fecioară,
    Floare de primăvară !
    Tu eşti fără de pată,
    O, Maică Preacurată.

    Ave Sfântă Regină !
    Revarsă-ne lumină
    Şi dă-ne a ta povaţă,
    Cum să trăim în viaţă !

    Ave Sfântă Crăiasă,
    A Duhului mireasă !
    Mereu vei fi iubită,
    De oameni preţuită.

    Pr. Eugen Budau

  33. Anul Bibliei
    (Rezumat prezentat
    la şedinţa decanală)

    După cum e cunoscut,
    Mai de mult s-a început
    Şi cu fast s-a declarat
    An liturgic dedicat
    Scrierilor neuitate,
    Bibliei , o Sfântă carte.
    La altar, lângă altar
    Întronată cu mult har,
    Cartea noi am remarcat
    Cu teme de catehizat.
    Omilii obişnuite
    Au fost şi ele bine-venite,
    Completând ce s-a impus,
    Teme venite de sus,
    De la grupul cel mai tare
    Pentru evanghelizare.
    Cei mai mici sau în etate,
    La oraşe şi la sate,
    Special s-au adunat
    La ora de catehizat.
    Celebrările au fost
    Cu mult fast şi cu mult rost.
    Din Scriptură s-au citit
    Psalmii ce s-au potrivit,
    Sau texte apreciate
    Mai bine de noi gustate.
    Parohii au promovat
    Şi în grup au exersat
    Breviarul cu cei care
    Sunt doar laici ca şi formare.
    „Lectio divin’”apoi
    S-a ţinut în zi de joi.
    Ca bună iniţiativă
    Pentru-a noastră perspectivă
    S-au ţinut şi Exerciţii
    Şi ni s-au găsit soluţii
    Din aceeaşi Sfântă Carte
    Cu teme puse aparte
    De preoţi mai aşezaţi,
    Bine spiritualizaţi.
    Au fost şi cărţi publicate
    Cu citate integrate,
    Sau cele ce s-au tradus
    Despre viaţa lui Isus.
    Pe un sit în dieceză,
    Orice fel de cateheză
    Se găsea la îndemână
    În oricare săptămână.
    S-a pus bine în lumină
    „Dei Verbum” ce animă
    Viaţa celor care speră
    Să zidească nouă eră,
    O lume încreştinată,
    Nu doar simplu informată.
    Din Scripturi s-au prezentat
    Mari figuri ce-s de urmat.
    Lista de persoane sfinte
    Ce-au trăit mai înainte,
    De la Noe, Abraham,
    Până la Iosif, Ştefan,
    A fost cu mult interes,
    Pentru suflete progres.
    S-a gândit şi-n Vatican
    Pentru-a dedica un an,
    Precum noi am consacrat,
    Bibliei ce-am întronat.
    Şi aşa s-a prelungit
    Timpul ce l-am dăruit
    Cărţii mari care ne este
    Fundament la orice veste.
    Însă nu s-a încheiat
    Iarăşi s-a mai dedicat
    Înc’un an ce va să vină,
    Tot pentru Cartea divină.
    Vor avea prioritate
    Textele din Sfânta Carte,
    Ce familii ne arată
    Care au viaţa curată.
    Trebuie subliniat
    Cel care a inventat
    Şi care-a instituit
    Forma sfântă de iubit,
    Primul cuplu pe pământ
    Cu un scop nobil şi sfânt.
    Noi care suntem păstori
    Sau cei ce-s animatori,
    Vom avea la îndemână
    Texte care-au să propună
    Anumite cateheze
    Cu pilde în paranteze,
    Despre mari iubiri, dureri,
    Despre soţi şi mângâieri
    Despre David, Betsabea,
    Despre Gomer şi Osea,
    Despre Sara Şi Tobia,
    Despre Acvila, Priscila,
    Despre cupluri neuitate
    Bine exemplificate.
    Sunt exemple din trecut
    Însă au un conţinut
    Ce surprind pe a lor filă
    Lucruri bune în idilă,
    Sau ce nu-i de promovat,
    Sau deloc nu-i de urmat.
    Instrumente potrivite
    Ne sunt mereu oferite
    Din Scriptura meditată
    Cum Conciliul ne-o arată.
    Dorinţa de unitate
    Ne-o oferă Sfânta Carte.
    Trebuie să spunem clar:
    Unitatea este dar,
    Care vine din iubire
    Şi din viaţa de sfinţire.
    Dumnezeu aşa gândise,
    Când un cuplu stabilise,
    Când l-a plămădit pe om
    În grădină lângă pom.
    Cu multă bunăvoinţă,
    Şi cât este cu putinţă,
    Din izvorul Sfintei Cărţi
    Vom scoate acele părţi
    Care dau bună povaţă
    La familie în viaţă.
    Doar Cuvântul inspirat
    Va-nălţa neîncetat
    Casele bine zidite
    De furtuni nebiruite.
    Tot la anul se propune
    Aşa cum Papa ne spune,
    Un an biblic paulin
    Fiindcă lui i se cuvin
    Zilele de sărbătoare
    La cei 2000 mii de ani se pare
    De când s-a născut la Tars
    Saul pe pământul ars.
    Convertirea sa la vreme
    Ne va oferi în scheme
    Temele de predicat
    Pentru lumea în păcat.
    Rolul său prioritar
    În spaţiul comunitar
    Ne va da mult de gândit,
    Multe de înfăptuit.
    Văzându-l cum el se zbate
    Pentru marea unitate,
    Vom putea să reflectăm
    Şi pe mulţi să îndemnăm
    Să trăiască-n armonie,
    Ca izvor bucurie.
    Având asta în bagaje,
    Se propun pelerinaje,
    La Corint şi la Efes
    Pe unde Saul a mers,
    Pe unde a predicat,
    Şi pe unde a mai stat.
    Ca şi el între popoare
    Să găsim la fiecare
    Modul cel mai potrivit
    Şi cuvântul iscusit
    Să-l vestim azi pe Cristos
    Mai plăcut şi mai frumos.

    Pr. Eugen Budău

  34. Vizantea anilor 80

    Patru ani, doar un mandat,
    Paroh la Vizantea-am stat.
    Când numirea am primit,
    Toată noaptea n-am dormit.
    Era poate prea devreme
    Ca şi paroh să mă cheme.
    Nici doi ani de preoţie
    Şi-am primit o parohie.
    M-am uitat pe hartă-ndată
    Să văd satul de s-arată.
    M-am înseninat la frunte
    Când văzui că e la munte.
    Un coleg de-al meu Andrei,
    Zis pe nume şi Matei,
    M-a adus el cu maşina
    Eu plătindu-i doar benzina.
    Am sosit în Postul Mare,
    Dar zăpada era mare.
    Dacia cu greu urca
    Uneori mai derapa.
    Aţi împins câţiva din voi
    Să nu plece înapoi.
    Nici eu nu m-aş fi întors
    Tot veneam aici, pe jos.
    Misiunea era clară,
    Să ajung până spre seară.
    „Bun venit la noi părinte”
    Au fost primele cuvinte.
    Şi-a fost bine, spun mereu,
    Mulţumesc lui Dumnezeu.
    M-aţi văzut cam slab la faţă
    Şi-aţi venit întâi cu-o raţă,
    Apoi două, trei sau zece,
    C-acest paroh să nu plece.
    Şi pâine din brutărie
    Mi-aţi dat repede şi mie.
    Şi morarul a venit
    Cu un sac la asfinţit
    Cu făina cea mai bună
    Să mi-ajungă pentr-o lună.
    Era multă dărnicie
    În vremea de sărăcie.
    Am stat şi m-am întrebat
    Oare cine v-a-nvăţat
    Ca să ţineţi la părinte
    Şi la lucrurile sfinte
    În acest sat ani şi ani,
    Filială la Focşani.
    În arhiva cercetată
    Am găsit răspuns îndată.
    Unii sunt aici de faţă
    Alţii sunt în altă viaţă.
    Şi privesc noua zidire
    La Vizantea Mănăstire.
    Patru ani, aproape-ntregi
    Amintiri tot să culegi….
    După Paşti am cumpărat
    Praf de piatră, alb curat,
    Ca lăcaşul cel zidit
    Să fie şi tencuit.
    Calea Crucii proiectată
    A fost şi ea demarată.
    La altar, încet, încet.
    Dom’ Chiriţă-a pus parchet.
    Balustrada-n fier forjat
    Moroş a realizat.
    Şi poarta la parohie
    Cu modele pe tăblie
    A fost tot în planul lui
    Cu simbolul Domnului.
    Cercul în pătrat cuprins
    Este Domnul neînvins
    Care poartă ne-a deschis
    Pentru noi spre paradis.
    Ne-am gândit toţi împreună
    Că nu-i apă în fântână
    Şi pe coastă, sus pe deal
    Am săpat iute canal
    Ca izvoare să captăm
    Şi să nu mai însetăm.
    Un bazin sus în livadă
    Aduna apa-n cascadă.
    Noaptea toată se umplea
    Ca s-avem ziua ce bea.
    Cine azi mai ţine minte
    Cum mergea ieri un părinte
    Pe-a lui Nicu motoretă
    Stând ascuns sub o caschetă
    Pân’ la Panciu şi-napoi,
    Sărind gropi sau prin noroi ?
    Era viaţă ideală
    Cu oraşul filială.
    Strugurii frumoşi din vie
    Erau pentru parohie.
    Drumul deci avea valoare
    Şi uitai de zdruncinare.
    Pentru mine, acest sat,
    A fost locul inspirat
    Unde cântece-am compus
    Meditând la cel de sus.
    Era semn de fericire
    Şi adâncă mulţumire.
    Slujbele frumoase toate
    Mi-au plăcut numai cântate.
    Cu copiii pe tăpşan
    Jucam fotbal an de an
    Şi-i chemam la cateheză
    Cu cântări în paranteză.
    Unii au făcut progres
    La chitară mai ales.
    Într-o zi organizaţi,
    La bolnavii vizitaţi
    I-am pus pe copiii să cânte
    Din cântările lor sfinte.
    Cei aflaţi în suferinţă
    Se-ntăriră în credinţă.
    Şi cu lacrimi mulţumiră
    Pentru cei care veniră.
    Cei de la securitate
    Vedeau rău aceste toate.
    Sub regim totalitar
    Nu voiau atâta har.
    Dar în suflet, ştiam eu,
    Că învinge Dumnezeu.
    Patru ani s-au dus îndat’
    Cu numire am plecat
    Tocmai pe la Timişoara
    Să cunosc mai bine ţara.
    Era toamnă, cam târziu,
    Douăzeci noiembrie, ştiu,
    Şi regrete mari au fost,
    Însă toate sunt cu rost.
    Iată, azi, cu bucurie,
    Vă revăd în parohie,
    În acest lăcaş frumos
    Consacrat pentru Cristos.

    Pr. Eugen Budău

  35. VINE PAPA-N ROMÂNIA

    Decebal stă cu făclia,
    Aşteptând în România
    Primul Papă, peste an,
    Trecând Podul lui Traian.

    Fără care de război
    Va veni Papa la noi
    Şi va spune : “Pace vouă !”
    La biserici, amândouă.

    Va veni s-asculte dorul,
    Ce ţâşneşte ca izvorul,
    De-a fi una în credinţă,
    Cât mai grabnic cu putinţă.

    Va veni spre unitate.
    Clopotele le vom bate
    Şi va fi o sărbătoare
    Ce nu poate fi mai mare.

    Va veni, mâna vom strânge;
    Ce-a fost rău, greşeli, vom plânge.
    Vom fi iară[i împreună
    Pe corabie-n furtună.

    Va veni. E o speranţă.
    Va cădea orice distanţă.
    Va veni căci suntem fraţi
    Şi noi cei de sub Carpaţi.

    Pr. Budău Eugen

  36. Valul mării

    Valul mării se ridică
    Peste ţărm ca niciodată.
    Mamă cât îmi e de frică !
    Vino lângă mine tată !

    Mă cuprindeţi voi de mână
    Sau în braţe să mă luaţi !
    Marea vine ca stăpână.
    Iată fraţii înecaţi !

    Pentru ce aşa furie,
    Cine oare-i supărat,
    Că atâta tragedie
    Pe pământ s-a declanşat ?

    De unde apare forţa
    Care ne-a cutremurat
    Şi ne stinge iute torţa
    Care-n jur a luminat ?

    Pentru ce se stinge viaţa,
    Celor ce nu-s vinovaţi ?
    Pentru ce apare ceaţa
    Peste ochi înseninaţi ?

    Pentru ce o despărţire
    Între mamă şi copii ?
    Şi o tristă amintire
    Pe pământul celor vii ?

    Pentru ce neîmplinite
    Visuri care-au început ?
    De mari valuri înghiţite,
    Pentru ce, n-am priceput ?

    Viaţa e-n nesiguranţă,
    Trece valul peste ea.
    Ai sau nu ai importanţă,
    Poţi cădea cum cade-o stea.
    Pr. Eugen Budău

  37. Urare 2004

    Aho, aho !
    Creştini, voi fraţi,
    În lăcaş sfânt adunaţi,
    Pentru binecuvântare
    Ascultaţi a mea urare.
    Nu vă mai uitaţi la ceas,
    Cât a fost n-a mai rămas.
    Timpul zboară şi se duce
    Şi aici la „Sfanta Cruce”.
    Apărând iar pe cadran
    Că a mai trecut un an.
    Cu de toate, cum se ştie
    În a noastră parohie.
    Plugul bine a arat
    Când lucrări s-au demarat,
    În ogradă sau grădină
    Scoţând pomi din rădăcină
    Ca s-apară ataşat
    Turnul cel mult aşteptat
    Şi-o clădire separată,
    Oratoriu, declarată.
    Am privit cam mult în groapă
    Până s-a ieşit din apă,
    La al nostru turn vestit
    Care bani a înghiţit,
    Cifaroane de betoane
    Şi fier gros de cinci piroane.
    Tot strigam la muncitori:
    Haideţi fraţilor, daţi zori,
    Ce munciţi aşa de greu
    Pentru bunul Dumnezeu.
    Ei erau „aghezmuiţi”,
    Cam devreme istoviţi.
    Tot la crâşmă se uitau
    Şi cu greu se aplecau
    Ca să lege trei vergele
    După sticla cu cinci stele.
    Aşa este pe la noi,
    La beţie locul doi.
    Ne întrece doar Irlanda,
    Unde whisky cere glanda.
    Cu aşa repeziciune
    Vom intra în „Uniune”
    În deceniul următor
    Tot cu sticla la picior.
    Cu bufet pe orice stradă
    Unde stau oameni grămadă
    Povestind în zi de vară
    Despre relele din ţară.
    Despre Mitrea, Agaton,
    Despre bunicul Ion,
    Despre mari judecători,
    Care sunt înşelători,
    De corupţia cea mare
    Apărută prin ziare.
    Ca urare gându-mi spune:
    Mai treceţi la rugăciune,
    Închinare-adevărată,
    Nu la sticla destupată !
    Că dealtfel un pahar
    Nu te scapă de amar.
    Treci la muncă serioasă
    Ca să faci ţara frumoasă !
    Binele să-l preţuieşti,
    Banul să nu-l risipeşti !
    Printre neamuri şi popoare
    Fă-ţi şi tu un nume mare,
    Ca să fii de lăudat
    Cu ce ai realizat !
    Strălucire, măreţie,
    Se cuvine doar şi ţie.
    Fruntea spre cer o ridică,
    Scapă în final de frică
    Şi de plânsul prohodit
    Cu care tot ai cerşit
    Pe la porţile străine
    Socotind că dai de bine !
    Dacă eşti om cumpătat
    Binele tu l-ai aflat
    Şi aici în România
    Ne lipsindu-ţi bucuria.
    Iată unii au plecat
    Şi curând au divorţat.
    Ce folos, cu bani în casă,
    Dacă viaţa-i păcătoasă ?
    Dacă nu mai ai valori
    Ce erau adineaori.
    Ce folos, cu un moşneag,
    Să trăieşti pe alt meleag,
    Şi ai tăi copiii lăsaţi
    Să trăiască supăraţi ?
    Oare gândul tău nu-ţi spune
    Că nu-s lucrurile bune ?
    Că-i dezordine cumplită,
    Când te-a-nvins o grea ispită ?
    Vino iar la locul tău,
    Depărtează-te de rău !
    Cercetează-ţi conştiinţa
    Şi nu-ţi părăsi credinţa !
    Nu uita de legământ
    Cât trăieşti pe-acest pământ !
    Nu uita de Creator,
    Mare binefăcător,
    De cerescul, bunul Tată,
    Care-ţi vrea viaţa curată,
    Fără patimi ce distrug
    Şi te ţin mereu în jug !
    Nu uita de mântuire
    Şi de veşnica iubire,
    De ai tăi prea buni părinţi
    Care plâng lacrimi fierbinţi,
    Şi te vor în a lor casă,
    Ca să stai cu ei la masă !
    Nu vezi că toate-s deşarte !
    Ce-ţi rămâne după moarte ?
    Decât fapte bune, rele,
    Judecându-te prin ele.
    Veacurile stau deschise
    Să-mplineşti măreţe vise.
    De aceea în urare
    Îţi doresc credinţă mare,
    Ca să scapi de-nşelăciune
    Căutând înţelepciune.
    Să găseşti scopul în viaţă
    Să nu bâjbâi ca prin ceaţă.
    Să ai multă claritate
    În a tale multe fapte.
    Şi de zbucium nesfârşit
    Sufletul fie-ţi scutit !
    Anul nou să te ferească
    De furia omenească !
    De cutremur ca-n Iran
    Cum a fost acum un,
    De pârjol în plină vară
    Când a fost atâta pară,
    Că au ars hectare mii
    Cu păduri, fiinţe vii;
    De gruparea Alqaida
    Care-n şah ţine partida
    Şi mereu cu atentate
    Seamănă atâta moarte;
    Şi de cei ce pun otravă
    Când ţi-aduc apa pe tavă;
    De conflicte şi pârjol
    Unde-s ţări cu mult petrol.
    De furtuni şi uragane,
    De căderi de avioane,
    De cumplite inundaţii
    Ce îneacă populaţii,
    De microbi şi boli cumplite
    Care nu au fost oprite.
    Pe la noi să nu se-abată
    Moda tare deşănţată,
    Cu grupări ce au patron
    Pe Satana în Ion.
    Domnul sfânt ne ocrotească
    Şi iubirea sa cerească
    Să învingă peste veacuri
    La popoare ce n-au leacuri,
    Care de când s-au născut
    Doar în ură au crescut.
    Pe Sadam nebotezat
    Să-l vedem îmbrăţişat
    Şi cu Bush şi Blaire pe scenă
    Undeva într-o arenă.
    Să declare tuturor
    Că regretă fapta lor,
    Că nu mai vor niciodată
    În războaie să se bată.
    Şi la fel în Palestina
    Arafat să îşi dea mâna
    Cu evreii pe tăpşan
    În ţinutul zis „Golan”.
    Orice zarvă să dispară
    Pace să avem în ţară.
    Şi la toţi să nu mai fie
    Niciodată duşmănie.
    Moştenirea ne-mpărţită
    Să nu ducă la ispită.
    Să nu staţi prin tribunale,
    Căci sunt pierderi de parale
    Şi cu sufletul în pace
    Nu veţi fi orice aţi face.
    Să n-aveţi figura acră
    Când daţi mâna cu o soacră.
    Vizitaţi părinţi la ţară
    Când e muncă-n primăvară,
    Ca apoi să meritaţi
    Toamna să fiţi încărcaţi,
    Cu produse de sezon
    Ce le puneţi în balcon.
    Cu cei care staţi la bloc
    Să nu vă certaţi deloc,
    Nici când scutură covorul,
    Nici când ţipă difuzorul,
    Sau când locul de parcare
    E blocat din întâmplare.
    Să găsiţi cuvântul dulce,
    Să nu înjuraţi de cruce,
    Să găsiţi o rezolvare
    Cu blajină cuvântare.
    Viaţa cea spirituală
    Cu sursa sacramentală,
    Să transpară în relaţii
    Când veţi discuta cu fraţii.
    Peste tot corecţi să fiţi,
    Oameni buni, mereu cinstiţi !
    Sigur evanghelizare
    Veţi face prin comportare,
    Şi Cristos va fi slăvit,
    Cunoscut şi mai iubit.
    Mici şi mari, toţi împreună
    La sfârşit de săptămână,
    Liturghia frecventaţi
    Şi aici să vă rugaţi !
    Domnul să vă dea de toate,
    Viaţă lungă, sănătate,
    Pâinea zilnică pe masă,
    Binecuvântare-n casă,
    Ani voioşi şi fericiţi,
    Să-i aveţi cum îi doriţi !

    Pr. Eugen Budău

  38. Urare 2001

    Aho,aho, copii şi fraţi
    Ce-n Mileniul trei intraţi,
    Staţi puţin şi zăboviţi
    Şi cuvântul mi-l primiţi,
    Să vă fac urări în dar
    La-nceput de calendar,
    Să păşiţi la drum cu bine
    În Mileniul care vine,
    Că Mileniul ce s-a dus,
    Zbuciumat a fost nespus.
    Ţara noastr-a pătimit,
    Multe a mai suferit.
    Un regim necredincios
    A distrus tot ce-i frumos.
    Cu minciuni a tot condus,
    Prigonindu-l pe Isus.
    L-a trecut de-atâtea ori
    Pe Isus prin închisori.
    L-a bătut, l-a torturat,
    La canal l-a dus legat,
    La Jilava l-a ţinut,
    Răni destule i-a făcut,
    Şi de-acolo l-a purtat
    Pe la Râmnicu Sărat,
    Pe la Sighet, nord de ţară,
    Făcându-i viaţa amară,
    În celula morţii pus,
    Pân la urmă l-a distrus.
    A fost cânt de-ngropăciune
    Pentru-a noastră naţiune.
    Ce-a fost bun, ce-a fost elită,
    A fost repede zdrobită.
    Anton Durcovici, păstor,
    Chinuit a fost de zor.
    Fără apă şi mâncare
    A murit în închisoare.
    Şi alţii pe lângă el
    Au murit tot cam la fel.
    De Mileniul ce s-a dus,
    Multe, multe-ar fi de spus.
    S-a deschis cu dezbinare
    În Biserica cea mare.
    De cetatea cea eternă,
    De iubirea sa maternă
    S-au desprins pe continent
    Cei rămaşi în Orient.
    Protestând alţii apoi,
    S-au desprins în rândul doi,
    Henric amintit ca rege,
    Divorţat, călcând o lege,
    Luther, Zwingli şi Calvin,
    Urmărind un alt destin,
    Rând pe rând au comentat
    Şi biserici au format,
    Cu învăţături greşite,
    Care n-au fost rânduite
    De Cristos, cel sfânt, trimis
    Să ne ducă-n paradis.
    Ţări întregi s-au clătinat,
    Dintr-un staul s-au mutat,
    Şi Mileniul s-a găsit
    Cu sectanţi la nesfârşit:
    Pocăiţi şi adventişti,
    Evanghelici şi baptişti,
    Iehovişti şi sâmbătari,
    Care cred că sunt mai tari.
    Pe mulţi i-au descumpănit
    Şi i-au dus pe drum greşit.
    Tot Mileniul doi, săracul
    A simţit destul atacul
    Cu războaie mondiale
    Şi cu crime infernale,
    Lagăre de concentrare
    Şi explozii nucleare.
    Au rămas în amintire,
    Sute, mii de cimitire,
    Provocate de război,
    De un Hitler sau de doi.
    În Siberii s-au sfârşit
    Cei ce altfel au gândit.
    Trecând nori, trecând şi ploi
    Peste tot Mileniul doi,
    Între timp s-au mai ivit
    Zorii unui răsărit.
    Binele s-a căutat
    În Mileniul zbuciumat.
    Catedrale s-au zidit,
    Mănăstiri s-au construit.
    Sfinţi în ele s-au format
    Şi pe alţi au îndrumat.
    Şcoli creştine, renumite,
    Au format multe elite
    În biserica petrină,
    De origine divină.
    Confirmări au fost de sus
    Pentru turma lui Isus.
    Şi Fecioara, Preacurată,
    Ea ne-a fost alăturată.
    A venit de multe ori
    În măreţe arătări,
    Pe la Lourdes, la Montserat,
    Când la rugă ne-a-ndemnat.
    S-arătat la Fatima,
    Să alunge patima
    Şi tot răul sufletesc
    Din tot neamul omenesc.
    Şi a plâns ea câteodată
    Pentru lumea vinovată,
    Care va fi osândită
    Pentru inima-mpietrită.
    Mulţi creştini s-au divizat
    Fiindcă nu au preferat
    Ca să aibă un păstor
    Pus mereu în fruntea lor,
    Cum Isus a stabilit,
    Când pe Petru l-a numit.
    În Mileniul ce s-a dus,
    Creştinismul a inclus
    Şi greşeli şi fapte bune
    Cum istoria o spune.
    În anul jubiliar,
    S-a făcut un lucru rar.
    S-a cerut public iertare
    Pentru orice supărare
    Provocată de creştini
    Când au fost ca nişte spini,
    Înţepând prin a lor viaţă,
    Braţul lumii, a ei faţă.
    În cetatea Vatican,
    Pontiful nostru roman,
    A găsit de cuviinţă,
    Cu aleasă umilinţă,
    Să spună în timp de post :
    Ne căim de tot ce-a fost
    Lucru rău şi nepermis,
    Ce creştinii l-au comis.
    Vrem a lumii împăcare,
    Vrem ca să fie iertare.
    Au stat oamenii pe gânduri
    Şi s-au scris destule rânduri,
    De-a fost bine ce-a făcut,
    Că iertare a cerut.
    Trecând toate în revistă,
    Viaţa pare optimistă.
    În Mileniul trei se pare,
    Va fi altă-nfăţişare.
    O biserică zidită
    Pe o inimă căită
    Va fi mai strălucitoare
    Peste rău biruitoare.
    Un rit al purificării
    Va rămâne în istorii
    Şi va fi un punct în plus
    Pentru turma lui Isus.
    Drumurile ne vor duce
    Să fim una sub o cruce,
    Cum a spus Cristos spre fine :
    Pe toţi am s-atrag la mine.
    În Mileniul terminat,
    Multe s-au realizat.
    Sus în spaţii, către stele,
    Au plecat oameni spre ele.
    Pe lună picior s-a pus
    Şi poate mâine mai sus.
    Prin tot spaţiu planetar,
    Noi vorbim la celular.
    Prin computer, internet,
    Nu mai e nimic secret.
    Eşti filmat pe un ecran,
    Faci reclamă, ai un ban.
    Se trec cărţi pe o dischetă,
    Omul creşte-n eprubetă.
    S-a clonat întâi o oaie.
    Se fac planuri de bătaie
    Şi se speră că îndat
    Va fi chiar omul clonat.
    Se ştiu multe despre om,
    Şi ce este-n cromozom,
    Harta lui s-a şi format,
    Totul este decodat.
    Cancerul se va stârpi,
    Se mai zice, bine-ar fi.
    Va trăi omul îndată
    Viaţă lungă, ca durată,
    Va fi ca Matusalem,
    Mâncând doar un pic de gem.
    Şi bărbaţii de vor vrea,
    În fete se vor schimba.
    Operaţii se vor face
    Ca să-l ai pe vino-ncoace.
    În uzine doar roboţi
    Vor lucra zile şi nopţi
    Va fi timp de odihnit
    Pentru omul împlinit.
    Va fi totul la comandă
    Şi servit va fi pe bandă.
    Va fi viaţa un concediu.
    Pentru stres va fi remediu.
    Printre stele, galaxii,
    Generaţii de copii
    Vor petrece împreună
    Cu părinţii lor de mână.
    Este vis ? E-adevărat ?
    Unii au înaintat.
    Pe la noi e greu samarul,
    Se mai ară cu măgarul.
    Şi căruţa e de bază
    Când pe drumuri se rulează.
    Pe la noi e mult noroi,
    Chiar de-i dus mileniul doi.
    Unii numai de un an
    Au un bec sus în tavan.
    Tot cu sapa dă ţăranul
    Fără să câştige banul.
    N-are lamă pentru ras.
    Stă aşa, pare mai gras.
    Îmbrăcat cam flendurit,
    În Mileniu, la sfârşit,
    Cu ciubota găurită,
    Viaţa lui e chinuită.
    Când Mileniul este gata
    Poate se întoarce roata
    Şi ieşi-vom din nevoi
    Să trăim bine şi noi.
    S-aibă lumea credincioasă
    Pâine sigură pe masă,
    Nimenea să nu viseze
    Din ţară să evadeze,
    Ci să stea la locul său
    În acest oraş Bacău,
    Să găsească de muncit,
    Să fie bine plătit,
    Să se bucure în casă
    Cu copiii săi la masă.
    În Mileniul trei, ce vine,
    Să sperăm că va fi bine.
    Luminaţi de legea dreaptă,
    S-aveţi inima-nţeleaptă,
    Să găsiţi drumul iubirii,
    Siguranţa mântuirii.
    Să doriţi mai mult să fie
    Pace-n lume, armonie.
    S-apăraţi ce-i valoros
    Şi ce-i place lui Cristos.
    Dezlegaţi de răutate,
    S-aveţi suflete curate.
    N-aveţi teamă de credinţă,
    Fiindcă-n ea e biruinţă.
    Strânşi în jurul lui Isus
    Să priviţi mereu mai sus.
    Să lăsaţi în urmă toate
    Care sunt lucruri deşarte.
    În Mileniu să păşiţi
    Cu doar cele ce le ştiţi
    Că sunt bune de păstrat
    Şi la alţii iar de dat.
    Să vă dea Domnul Preasfânt
    Viaţă bună pe pământ.
    Câmpuri rodnice să fie
    În a noastră Românie.
    Roade multe s-adunaţi,
    În zadar să nu lucraţi.
    Fie binecuvântată
    Munca voastră cu răsplată.
    Să nu fiţi îngrijoraţi
    Voi părinţilor, voi taţi,
    De copiii ce aşteaptă
    Un trai bun, o lume dreaptă.
    Să le-asiguraţi o pâine
    Pentru ziua cea de mâine,
    Şi chiar bună locuinţă
    Dacă este cu putinţă,
    Când vor fi ei familişti
    Ca să nu trăiască trişti.
    Cu respect să vă-nconjoare
    Şi cel mic şi cel mai mare,
    Să vadă în voi mereu,
    Chipul blând, pe Dumnezeu.
    Certuri să n-aveţi vreodată,
    Casa fie lăudată.
    Să veniţi cu vioiciune
    La lăcaş de rugăciune,
    În deplină libertate,
    Nu împinşi mereu din spate.
    Să vă fie viaţa plină
    De mult har şi de lumină,
    Să păstraţi dreapta credinţă
    Şi-o curată conştiinţă,
    Fiţi fideli în căsnicie
    Ca s-aveţi doar bucurie,
    Ochi senini, chip liniştit,
    Sufletul neprihănit.
    Să fiţi veşnic fericiţi
    Şi-ntru mulţi ani să trăiţi !
    Pr. Eugen Budău

  39. URARE 2006

    Aho, aho

    Aho, aho, enoriaşi,
    Vârstnici, tineri, copilaşi,
    Toţi din astă parohie,
    Ascultaţi cu bucurie
    O urare pentru voi
    Cum e datina la noi.
    Din bătrâni se povesteşte
    Că un an bine soseşte,
    Dacă faci urare bună
    Chiar în prima săptămână,
    Sau la cumpăna de ani
    Când se spune “La mulţi ani”.
    De aceea îndrăznesc,
    În pragul sărbătoresc,
    Să vă fac urări îndată
    După datina lăsată.
    Din a mele constatări
    Adunat-am azi urări.
    Unii uită uneori,
    În duminici, sărbători,
    Pe Isus ca să-l slăvească,
    Şi să se mai odihnească.
    Au căzut într-o sclavie
    Socotind că o să fie
    Mai bogaţi, mai fericiţi
    Cu o vilă, înstăriţi,
    Dacă vor munci pe coate,
    Şapte zile, toate şapte.
    Unii s-au îmbolnăvit
    Tot muncind nechibzuit,
    Legea n-au voit să ţină,
    Încărcându-se de vină.
    Pe copii i-au derutat,
    Nici ei legea n-au păstrat
    Şi-au lipsit duminici multe
    Fără slujba să asculte.
    Vă urez ca-n noul an
    Să aveţi mai mult elan,
    Dragoste s-aveţi mereu
    Pentru bunul Dumnezeu.
    Inima înflăcărată
    Pentru El zilnic să bată.
    Să simţiţi că doar cu El
    Viaţa voastră are ţel.
    În familii împreună
    Să trăiţi cu voie bună.
    Pe copii să-i educaţi
    Bine să îi modelaţi.
    Să vă facă cinste-n viaţă
    Că le-aţi dat bună povaţă.
    Să n-aveţi motiv de ceartă
    Să păstraţi calea cea dreaptă.
    Şi dacă în depărtări
    Pleacă unu-n alte ţări,
    Rămâneţi în unitate,
    Păstraţi vieţile curate,
    Nu daţi voie la ispită
    Să facă viaţa cumplită.
    Nu aduceţi din Apus
    Tot ce-i rău, ce e propus.
    De la drog, contraceptive,
    Şi-alte lucruri negative.
    E blestemul cel mai greu
    Când din trup faci Dumnezeu.
    Fugi de-aşa idolatrie
    Fiindcă bine n-o să-ţi fie.
    Vă urez la toţi credinţă,
    O curată conştiinţă.
    Să iubiţi ce e valoare
    Nu ce duce la pierzare.
    Să clădiţi familii sfinte
    Prin exemplu, prin cuvinte.
    Certuri, nicidecum s-apară,
    Nici în casă, nici pe scară.
    Pe vecini să-i respectaţi,
    Să trăiţi ca nişte fraţi.
    Când îţi este greu în viaţă
    Să te rogi de dimineaţă.
    Iar când viaţa ţi-e povară,
    Să te rogi seară de seară.
    Vă urez mai multă pace
    Şi succes în ce veţi face.
    Pace în a noastră ţară
    Şi la cei de prin afară.
    Vă urez să aveţi spor
    În tot anul viitor.
    Tinerii cu bucurie
    Să păşească-n căsnicie.
    O speranţă mult mai mare
    S-aveţi la salarizare.
    Iar guvernul Tăriceanu
    Să v-asigure şi banu.
    Să păşiţi în bunăstare
    Să scăpaţi de întristare,
    De tranziţia amară
    Ce-a distrus multe prin ţară.
    În modesta mea urare
    Aş dori ca fiecare,
    Începând cu acest an,
    Să-şi facă şi el un plan,
    Să renunţe cu tărie
    La păcat, la lăcomie,
    La dispreţ de cele sfinte,
    Ruşinoasele cuvinte,
    La mândria-naripată,
    La o viaţă depravată,
    La minciuni şi falsitate,
    La vorbiri de rău în toate,
    Lenevie şi-alte cele
    Care sunt de-a pururi rele.
    Să treacă-n tonalitate,
    În bună moralitate.
    S-aibă gust de rugăciune,
    De adâncă-nchinăciune,
    De o viaţă virtuoasă,
    Cu o faţă luminoasă.
    Vreau să fac urare bună
    Celor care se cunună.
    Să găsească partea dreaptă
    Cu gândirea înţeleaptă
    Şi cu viaţa virtuoasă
    Şi la mire şi mireasă.
    Ce-ai ales, nu-i de schimbare
    După luna viitoare.
    Tu deschide ochii mari
    Şi-apoi cheamă lăutari.
    Nu cumva să treacă luna
    Şi apoi să spui într-una:
    Vai de mine ce-am păţit
    Că el, ea, m-a păcălit.
    Isaia dănţuieşte,
    Eu credeam că nu greşeşte.
    Şi acuma să oftez
    Că mă duc şi la botez.
    Oare-al cui să fie plodul ?
    Nu-ntreba, ştie norodul.
    E al tău, va spune-ndată,
    Ţine-l tu, că tu eşti tată.
    Voi părinţi, cu-nţelepciune,
    Îndrumaţi pe căi mai bune
    Pe cei care-i preţuiţi,
    Pe ai voştri fii iubiţi.
    Eu nu spun să luaţi cravaşa
    Ca să bateţi pe Nataşa.
    Dar măsuri mai exigente
    Cu cuvinte competente
    Sunt adesea necesare
    Pentru-o bună comportare.
    Vă urez să fiţi modele
    Şi să fiţi feriţi de rele,
    De amar şi plâns tăcut
    Când copiii au crescut.
    Să vă facă cinste toţi,
    S-aveţi parte de nepoţi,
    Ce se nasc şi-apar pe glie
    După sfânta cununie,
    Încheiată de părinţi,
    Cum se cade celor sfinţi.
    Iată unii au plecat
    Şi curând au divorţat.
    Ce folos, cu bani în casă,
    Dacă viaţa-i păcătoasă ?
    Dacă nu mai ai valori
    Ce erau adineaori.
    Ce folos, cu un moşneag,
    Să trăieşti pe alt meleag,
    Şi ai tăi copiii lăsaţi
    Să trăiască supăraţi ?
    Oare gândul tău nu-ţi spune
    Că nu-s lucrurile bune ?
    Că-i dezordine cumplită,
    Când te-a-nvins o grea ispită ?
    Vino iar la locul tău,
    Depărtează-te de rău !
    Cercetează-ţi conştiinţa
    Şi nu-ţi părăsi credinţa !
    Nu uita de legământ
    Cât trăieşti pe-acest pământ !
    Nu uita de Creator,
    Mare binefăcător,
    De cerescul, bunul Tată,
    Care-ţi vrea viaţa curată,
    Fără patimi ce distrug
    Şi te ţin mereu în jug !
    Nu uita de mântuire
    Şi de veşnica iubire,
    De ai tăi prea buni părinţi
    Care plâng lacrimi fierbinţi,
    Şi te vor în a lor casă,
    Ca să stai cu ei la masă !
    Nu vezi că toate-s deşarte !
    Ce-ţi rămâne după moarte ?
    Decât fapte bune, rele,
    Judecându-te prin ele.
    Veacurile stau deschise
    Să-mplineşti măreţe vise.
    De aceea în urare
    Îţi doresc credinţă mare,
    Ca să scapi de-nşelăciune
    Căutând înţelepciune.
    Să găseşti scopul în viaţă
    Să nu bâjbâi ca prin ceaţă.
    Să ai multă claritate
    În a tale multe fapte.
    Şi de zbucium nesfârşit
    Sufletul fie-ţi scutit !
    Anul nou să vă ferească
    De furia omenească !
    De conflicte şi pârjol
    Unde-s ţări cu mult petrol.
    De furtuni şi uragane,
    De căderi de avioane,
    De cumplite inundaţii
    Ce îneacă populaţii,
    De microbi şi boli cumplite
    Care nu au fost oprite.
    Pe la noi să nu se-abată
    Moda tare deşănţată,
    Cu grupări ce au patron
    Pe Satana în Ion.
    Domnul sfânt ne ocrotească
    Şi iubirea sa cerească
    Să învingă peste veacuri
    La popoare ce n-au leacuri,
    Care de când s-au născut
    Doar în ură au crescut.

    Un gand bun si o urare
    Vreau sa fac la fiecare
    Caci mereu cand anul vine
    Parca ne simtim mai bine.
    Noi stim sa sarbatorim
    Datina sa o cinstim
    Sa uitam tot ce a fost greu
    Mulţumind lui Dumnezeu
    Pentru viată sănătate
    Pentru ale noastre fapte
    C-am ajuns cu bucurie
    La sfârsit de an, se stie.
    Fiecare ne-am făcut
    Bilantul cât am putut,
    Stim că anul a fost greu,
    Inundatii mai mereu.
    Vrem de toate să uitam
    Si mai mult să ne rugăm
    Să facem ca-n parohie
    Să fie doar armonie
    Vă urez vouă părinti
    Să aveti copii cuminti
    Să le dati învătătură
    Cum apare în scriptură
    În familii vreau să fie
    Mult mai multă bucurie.
    Să treceti peste-ncercări
    Când în viaţă sunt schimbări
    Iar când vă este mai greu
    Să-l rugati pe Dumnezeu
    Să vă dea putere multă
    Poate şi ceva valută
    Îns-atenţie, averea
    Nu v-aduce mângâierea.

    Multe vreau ca să vă spun
    Tot ce-i nou nu e si bun
    Ce se vede pe ecran
    Este goana după ban.
    Importantă e reclama
    Cine oare ţine seama ?
    Totul este de vânzare
    Internetul e în floare
    Si te-atrage ca magnetul.
    Nimeni nu-i mai tine pieptul
    Lumea stim că avansează
    Tot în rău. Nu sesizează
    Un semnal ce l-am primit
    În anul ce s-a sfarsit.
    De aceea te-as ruga
    Viata a-ti analiza

    Anul a fost zbuciumat
    Si pe multi a intristat
    C-am vazut prapad de ape
    Ce-a luat case si bucate
    Oameni multi care plangeau
    Că nimic nu mai aveau
    Din banat pan la Bacau
    A venit prapadul rau
    Si a fost o groaza mare
    Ce a vazut-o fiecare
    S-a dus vestea apoi în tară
    C-avem gripa aviară
    Si tăranul se-ntreba
    Oare eu ce voi manca ?
    C-a ramas curtea pustie
    Fară pic de veselie
    Cot-co-dac-ul a tăcut
    Unde grip’ a apărut.
    S-au închis pe nesimtite
    Orice târg de pui şi vite
    Mai întâi în Ceamurlia
    Primul loc din România
    Unde păsări migratoare
    Au adus viruşi din zare.
    Porumbace şi roşcate,
    Raţe, gâşte îngrăşate.
    Au trecut prin foc şi pară,
    Viruşii ca să dispară.
    Ţările s-au alarmat
    Fiindcă n-au anihilat
    Peste tot aceşti duşmani
    Care vin pe la ţărani.
    Să dea Domnul să scăpăm
    În anul care intrăm
    De gripa periculoasă,
    Ce ia hrana de pe masă.
    Să sperăm că o să vină
    Rezultate-n medicină
    Care să îndepărteze
    Sau să ne imunizeze
    Pe noi oameni pământeni
    De-acei viruşi cam vicleni,
    Care prin găină, raţă,
    Deranjeaz-a noastră viaţă.
    Să nu bată pe la bloc,
    Pe la uşă, cioc, cioc, cioc,
    Nici o gripă aviară
    Venită din altă ţară.
    Sănătatea să prospere
    Să n-aveţi vreo neplăcere.
    Doctorii meargă-n concediu
    Şi să lase un remediu
    Pentru orice suferinţă
    Dacă este cu putinţă.
    Să stea lumea liniştită
    Într-o viaţă nesfârşită,
    Fără boli, contaminare,
    De la mic până la mare.
    S-aveţi anii fericiţi
    Şi voioşi cum îi doriţi !

    Pr. Eugen Budău

  40. Urare 2005
    („Sf. Cruce”-Bacău)

    Aho, aho, creştini, voi fraţi,
    Să fiţi binecuvântaţi
    În tot anul care vine
    Cu daruri cereşti, divine.
    Domnul poarta v-a deschis,
    Mai demult, spre paradis,
    Să intraţi cu bucurie
    În a lui împărăţie.
    A pocnit întâi din bici
    Într-un templu, nu aici,
    Alegând ca urători
    Apostoli, predicatori.
    Ministranţilor le-a dat
    Zurgălăi pentru sunat.
    Clopote a pus să bată,
    Răsunând în lumea toată.
    Şi pe îngeri cu trompete
    I-a-ndemnat ca să repete
    Cântul lor neîncetat
    Fiindcă lumea a salvat.
    Cei mascaţi, încornoraţi
    În rai nu au fost lăsaţi
    Fiindcă n-aveau chip frumos
    Cum e chipul lui Cristos.
    Caprele în stâng’ au stat
    Când au fost de judecat.
    Doar oiţele din dreapta,
    Fiindcă bună le-a fost fapta
    Au primit o garanţie
    Să intre-n împărăţie.
    Partea stângă nu e bună
    Nici în tabăra română.
    S-a corupt destul de tare
    Cât a stat la guvernare.
    Prin minciună ni s-a zis
    Că suntem în paradis,
    Că avem salarul mare,
    Că o ducem bine tare,
    Că avem bune bucate
    Ce nu sunt contaminate,
    Că vezi Doamne, România
    Nu mai simte sărăcia.
    Însă în sinceritate
    Noi le ştim bine pe toate.
    Ştim că mulţi s-au dus de-acasă
    La străini, la altă masă,
    Că servesc pâine amară
    Şi le este dor de ţară.
    Şi mai ştim de bună seamă
    Cât de greu e pentru-o mamă
    Să stea într-o aşteptare,
    Ani şi ani, privind în zare
    Dup-ai săi copii plecaţi
    Care sunt înstrăinaţi.
    Se cuvine azi a spune
    C-am dori zile mai bune.
    Cei plecaţi pe dinafară
    Să se-ntoarcă iar în ţară,
    Să poată duce un trai
    Mai decent, visând la rai.
    Poate amiralul ţării
    Cu echipa guvernării
    Va chema de la căpşuni
    Pe creştinii noştri buni,
    Să nu stea în umilinţă
    Printre cei fără credinţă,
    Să câştige euroi
    Nu la alţii, ci la noi.
    Cei tineri să nu viseze
    Tot mereu să emigreze,
    Că bătrână va fi ţara
    Din Bacău la Timişoara,
    De la Giurgiu la Siret
    Dacă toţi îşi iau bilet.
    Se cam vede că treptat
    Mai puţini am botezat.
    Cununii au fost în plus,
    Dar perechile s-au dus.
    Luna august, în mişcare,
    Era zarvă foarte mare.
    Cinci mirese, dintr-odată,
    Se înghesuiau pe poartă.
    Acum pruncii şi-i răsfaţă
    Prin Torino, pe la piaţă.
    Le-au dat nume italian,
    San Giovani, nu Ioan.
    În Verona Julieta
    Se plimbă cu bicicleta
    Şi Romeo sub balcon
    Se joacă cu un balon.
    Pe la noi, în schimb, pe stradă,
    Jucăuşi încep să scadă.
    Grădiniţele dispar
    Şi sunt şcoli fără orar.
    Corn şi lapte, cum s-a dat,
    Pe copii nu i-a-ncântat.
    Şi părinţii s-au gândit
    Că-i un fel de păcălit,
    O momeală prea pe faţă
    Care nu te ţine-n viaţă.
    Laptele când s-a-năcrit
    Şi când cornul s-a-ntărit,
    Le-au dat câinilor afară
    Şi s-au dus în altă ţară.
    Acesta nu-i trai decent,
    S-a strigat în parlament.
    Coaliţii s-au făcut,
    Unii s-au cam prefăcut,
    Căci pe cei ce i-au pupat,
    Mai întâi i-au înjurat.
    Ştim noi că mai mult de-o lună
    Nu vor sta ei împreună,
    Preferând o dezbinare
    Decât bună guvernare.
    Am dori să vin-odată
    O conducere curată,
    Nu minciună bizantină,
    Ci conducere creştină,
    Care să ne duc-odată
    La o viaţ-adevărată.
    Actele de pietate
    Nu fie falsificate.
    Jurămintele făcute
    Să fie toate ţinute.
    În anul ce s-a-ncheiat,
    Sf. Anton ne-a vizitat.
    A lui binecuvântare
    O cuprind azi în urare.
    Poate face o minune
    Şi-o s-aveţi zile mai bune.
    Marţi de marţi să vă-nchinaţi
    Ca să vă recuperaţi
    Demnitatea cea furată,
    Să nu mai cerşiţi la poartă,
    Nici cu ursul, tropa, tropa,
    Să umblaţi prin Europa.
    Vă păzească Domnul Sfânt
    De cutremur de pământ.
    În vacanţa de Crăciun
    Nu vă prindă un taifun
    Sau Tsunami pe ocean
    Cum a fost în Indian,
    Când pe plajele-nsorite
    Au venit valuri cumplite
    Şi-au murit cu zeci de mii
    Oameni mari dar şi copii.
    Anul Nou s-aducă-n fine
    Pace-n lume şi mult bine.
    Conflicte să nu apară
    Pe la alţii, nici în ţară.
    Să n-apară pe ecran
    Conflicte lângă Iran,
    În Irak sau Palestina,
    Bombe sfârtecând maşina,
    Că prea mult ne-am săturat
    Câte am vizionat.
    Violenţa să apună,
    Să se strângă toţi de mână.
    Să aducă închinare
    În biserici la altare
    Celui care ne-a creat,
    Care ne-a răscumpărat.
    Alianţe între ţări
    Să se facă prin scrisori,
    Prin ambasadori de frunte
    Ca să nu se mai înfrunte
    În războaie infernale
    Care-aduc atâta jale.
    Şi mai mult doresc să fie
    În familii armonie.
    S-aveţi viaţa liniştită
    De ispite ocolită.
    Cel viclean să nu vă-nşele
    Cu păcatele lui grele:
    Cu beţie, adulter,
    Care-nchid drumul spre cer.
    S-aveţi multă voioşie,
    Suflet plin de bucurie,
    Copiii frumoşi vă crească
    În căsuţa părintească.
    Sprijin să vă dea şi ei
    Când veţi fi mai bătrânei.
    Duşmănii nu provocaţi
    Între neamuri, între fraţi
    Pentru-n capăt de pământ
    Ce vă duce la mormânt.
    Şi aşa câte o dată
    Bate gheaţa pe bucată
    Şi folos nu ai prea mare
    De pe două, trei hectare,
    Rămânând prea întristat
    Şi cu fratele certat.
    Vă doresc înţelepciune
    Să iubiţi faptele bune,
    S-adunaţi în cer comoară
    De cu zori şi până-n seară.
    Pe la slujbe să veniţi,
    Nu din silă, ci doriţi.
    Gândul să nu vă abată
    L-a fântână c-altădată.
    Unde nu e pietate
    Ci prilejuri de păcate.
    Misiunile ce-au fost
    Au avut şi ele-un rost.
    Pe unii i-au zdruncinat,
    I-au întors de la păcat.
    E frumos când la altar
    Celebrezi aniversar,
    25 de cununie
    În sfânta căsătorie.
    Noi pe toţi v-am admirat
    Când aşa aţi celebrat.
    Vă doresc să fiţi modele
    Strălucind ca nişte stele,
    În lumea debusolată,
    Unde ordine-ai stricată,
    Unde parteneri pe viaţă
    Nu e soţul şi o soaţă,
    Ci doar genul masculin
    Sau numai cel feminin,
    Ca-n Sodoma şi Gomora
    Până le-a sosit lor ora
    Să dispară de pe hartă,
    Soţ cu soţ, toartă de toartă.
    Dumnezeu să reclădească
    Viaţa cea căsătorească,
    După cum scrie în carte,
    Soţ-soţie pân’ la moarte.
    În a noastră parohie
    Să fie o armonie !
    Oratoriul construit
    Să vă fie preţuit !
    În el să vă regăsiţi
    Când în grupuri vă-ntâlniţi !
    Să fiţi o comunitate
    Cu o mare demnitate !
    Să simţiţi că sunteţi fraţi !
    Între voi să v-ajutaţi,
    În etapă cu etapă,
    Chiar şi c-un pahar cu apă.
    Coşuri când sunt la intrare
    Pentru unele-ajutoare,
    Să ştiţi că sunt cu folos !
    Ce veţi da, daţi lui Cristos,
    Şi aduceţi bucurie
    La săraci şi Domnul ştie.
    Vă doresc azi sănătate,
    Zile binecuvântate
    Şi-n iubire să trăiţi
    Mulţi ani buni şi fericiţi !

    Pr. Eugen Budău

  41. Urare
    (către credincioşii de la
    „Sf. Cruce” – Bacău
    şi cei asemenea lor )

    Aho, aho,
    Creştini, voi fraţi,
    Staţi un pic şi nu plecaţi,
    Să vă fac urări o mie
    La sfârşit de liturghie.
    Sper că orice difuzor
    Sună bine pân’ la cor,
    Să se-audă ce spun clar
    De aici de la altar.
    Difuzoarele stricate
    Au fost toate reparate.
    Am stat şi m-am întrebat
    De ce oare s-au stricat ?
    N-au ţinut măcar un an
    Şi iarăşi am dat un ban.
    Zi de zi şi-n sărbătoare
    Noi strigăm prin ele tare,
    Le uzăm, le folosim,
    Lucruri bune vă vestim.
    Ele cad , uşor cedează
    Când de-aici se cuvântează.
    Predici multe au fost, sute,
    Ţinute pe ne-ntrerupte.
    A strigat padre Anton
    Cu putere-n microfon.
    Şi părintele Sorin
    A strigat cu glasul plin.
    Au vorbit şi-au insistat
    Ceilalţi ce m-au ajutat.
    Au strigat şi cântăreţi,
    Ai lui Petrea, doi băieţi.
    Săracele difuzoare
    Au dus greul în spinare,
    Şi la hram făcură-n ciudă
    Ca o parte să n-audă.
    Unii doar s-au mulţumit
    Cu ceea ce au privit:
    Flori frumoase şi cochete
    Aşezate în buchete,
    Împrejur pe la altar,
    Lucru ce îl vezi c-am rar.
    Dar mă-ntorc la cuvântări
    Ţinute în adunări,
    În zile duminicale,
    Uneori şi-n feriale.
    Din tot ce s-a predicat
    Într-un an, ce v-a schimbat ?
    N-aţi rămas cumva la fel
    Cu sufletul mititel,
    Pricăjit, înlănţuit,
    Întristat sau ofilit ?
    Săracele difuzoare
    Au văzut că nu-i schimbare.
    Mai tare s-au revoltat
    Şi membrana li s-a spart.
    Degeaba strigi la ureche,
    El merge pe calea veche.
    Tot înjură la năpastă
    Şi loveşte în nevastă.
    De băut el nu se lasă,
    Bea şi-n cârciumi, bea şi-acasă.
    Până ce se duc toţi banii
    Şi cerşeşte ca ţiganii.
    Îl vezi des cu nas julit
    Pentru că s-a cam lovit.
    Paşii nu l-au ajutat,
    Şi uşor s-a clătinat.
    N-apucă să prind-o bară
    Şi-a căzut întâia oară.
    Calea crucii o numeşte
    Când la alţii povesteşte.
    Cel care l-a condamnat
    Nu-i Pilat, e alt bărbat,
    Cel ce are vinul rece,
    Pe-acolo pe unde trece.
    Nu-i vezi lemnul pe spinare,
    Care grabnic să-l doboare.
    E ceva interior,
    Care-l trage spre covor.
    E ceva intrat în sânge,
    Care iute îl înfrânge
    Şi din nou mai furios
    Cade-a doua oară jos.
    Se ridică, parc-ar vrea
    Să ajungă undeva,
    Pe calvar, în al său bloc,
    Unde să-şi găsească loc
    Pentru orele de somn,
    Ca să fie iarăşi domn.
    Drumu-i lung, întortocheat;
    Iarăşi s-a împiedecat
    Şi-a căzut a treia oară,
    L-a sfârşit, în cap de scară.
    Simon din Cirene, iată,
    Îl ajută înc-odată,
    Ca s-ajungă până-n casă,
    Unde-i viaţa mai frumoasă.
    Veronica cu-o năframă
    Vine ca să-l ia în seamă,
    Ca să-i şteargă chipul, faţa,
    Şi oftează: Grea e viaţa,
    Cine ieri m-a măritat
    Cu-n aşa beţiv bărbat ?
    Era altfel ca flăcău,
    L-am luat şi-mi pare rău.
    Nu mă plângeţi, spune el,
    Am băut şi eu niţel.
    Soţioară, voi copii,
    Vărsaţi lacrimi, sute, mii,
    Pentru voi, nu pentru mine.
    Eu mă simt destul de bine.
    Dacă eu lemnul cel tare,
    Cad adesea din picioare,
    Ce v-ar face vinul vouă
    Dacă l-am bea pe din două.
    Tot ficatul vi s-ar duce
    Şi atunci ar fi o cruce,
    Mult mai grea, stat prin spitale
    Şi cu pierderi de parale,
    Aşadar, vă ocrotesc,
    Numai eu viaţa-mi jertfesc.
    Sacrificiul meu vă scapă
    Voi să beţi mereu doar apă.
    Şi mâncare mai puţin
    Ca să am bani pentru vin.
    Aşa spune turmentat
    Cel care s-a îmbătat.
    Şi parcurge drumul său
    În acest oraş Bacău,
    An de an, sub cer, sub soare,
    Neschimbat de difuzoare,
    Nici de un cuvânt cu rost
    Predicat în zi de post,
    Nici de lacrimi de copiii,
    Nici de morţi şi nici de vii.
    Dar să trec într-un alt ton.
    Sus în stratul de ozon
    E imensă poluare
    De atâta înjurare.
    Cerul a fost sfârtecat
    De atâta înjurat
    Şi de multele păcate
    Ce sunt zilnic repetate.
    În modesta mea urare
    Aş dori ca fiecare,
    Începând cu acest an,
    Să-şi facă şi el un plan,
    Să renunţe cu tărie
    La păcat, la lăcomie,
    La dispreţ de cele sfinte,
    Ruşinoasele cuvinte,
    La mândria-naripată,
    La o viaţă depravată,
    La minciuni şi falsitate,
    La vorbiri de rău în toate,
    Lenevie şi-alte cele
    Care sunt de-a pururi rele.
    Să treacă-n tonalitate,
    În bună moralitate.
    S-aibă gust de rugăciune,
    De adâncă-nchinăciune,
    De o viaţă virtuoasă,
    Cu o faţă luminoasă.
    Voi care prin ţări străine,
    Aţi umblat şi va mers bine,
    Amintiţi-vă de noi
    Şi vă-ntoarceţi înapoi,.
    Tot modeşti şi nu cu fală,
    Sau maşină triumfală.
    Nu vorbiţi jicnind confraţii
    Cum că voi aţi fi bogaţii,
    Cei destoinici pe pământ
    Şi ca voi alţii nu sunt.
    Dac-aveţi astăzi prisos
    Mulţumiţi-i lui Cristos,
    C-aţi avut ieri sănătate
    Şi aţi adunat de toate.
    Ajutaţi pe cei din scară
    Care au viaţă amară,
    Sau pe rude-apropiate
    Care au ghetele sparte
    Şi nu pot acum să vină
    La o slujbă pe lumină.
    N-arătaţi că nu mai ştiţi
    Limba care-o moşteniţi,
    Vai de mine, cum se spune
    La lăcaş de rugăciune ?
    „Nella lingua italiana
    Io conosco com’ si chiama.”
    „En francais, mais s’il vous plais,
    Je veux dire que je connais.”
    Dac’aude dom’ Pruteanu
    Cum vorbeşti tu de-acu’ anu’,
    Va propune-n parlament
    Înc-o lege pe moment,
    Cu amendă-n „euroi”
    Ca să poţi vorbi ca noi.
    Sigur că ceva mi-ar place,
    Ca să uiţi cum se mai face
    Înjuratu-n româneşte,
    Când un altul te jicneşte.
    Dar asta nu ai uitat
    Pentru că ai repetat.
    Şi s-a prins de al tău grai
    Cum s-a prins de lână scai.
    Iată, fără supărare,
    Pentru mica mea mustrare,
    Eu urez cu gând sincer,
    Ca să ai parte de cer.
    La spovadă să spui toate,
    Şi mai mici şi mari păcate.
    Răul tot din rădăcină
    Să dispară şi să vină
    Harul sfânt din cer de sus,
    Cu iertarea lui Isus.
    Auziţi la difuzor ?
    Acum trec în alt sector .
    Vreau să fac urare bună
    Celor care se cunună.
    Să găsească partea dreaptă
    Cu gândirea înţeleaptă
    Şi cu viaţa virtuoasă
    Şi la mire şi mireasă.
    Ce-ai ales, nu-i de schimbare
    După luna viitoare.
    Tu deschide ochii mari
    Şi-apoi cheamă lăutari.
    Nu cumva să treacă luna
    Şi apoi să spui într-una:
    Vai de mine ce-am păţit
    Că el, ea, m-a păcălit.
    Isaia dănţuieşte,
    Eu credeam că nu greşeşte.
    Şi acuma să oftez
    Că mă duc şi la botez.
    Oare-al cui să fie plodul ?
    Nu-ntreba, ştie norodul.
    E al tău, va spune-ndată,
    Ţine-l tu, că tu eşti tată.
    Voi părinţi, cu-nţelepciune,
    Îndrumaţi pe căi mai bune
    Pe cei care-i preţuiţi,
    Pe ai voştri fii iubiţi.
    Eu nu spun să luaţi cravaşa
    Ca să bateţi pe Nataşa.
    Dar măsuri mai exigente
    Cu cuvinte competente
    Sunt adesea necesare
    Pentru-o bună comportare.
    Vă urez să fiţi modele
    Şi să fiţi feriţi de rele,
    De amar şi plâns tăcut
    Când copiii au crescut.
    Să vă facă cinste toţi,
    S-aveţi parte de nepoţi,
    Ce se nasc şi-apar pe glie
    După sfânta cununie,
    Încheiată de părinţi,
    Cum se cade celor sfinţi.
    Tropa, tropa-n alt sector
    Prin acelaşi difuzor.
    Doresc binecuvântare
    În a mea scurtă urare
    Celor care n-aţi uitat
    Şi mereu m-aţi ajutat
    Ca s-avem slujbele sfinte,
    Frumoase, că n-am cuvinte.
    Biserica a fost curată
    Fiindcă a fost măturată
    Aşa cum am stabilit
    De cei care-au provenit
    Dintr-un sat din deal de sus,
    Când priveşti înspre apus.
    E Luizi, sat de treabă,
    Dacă cineva întreabă.
    Când a fost vreo sărbătoare
    Au adus multe covoare
    Şi frumos am celebrat
    Joia Verde ca la sat.
    După cum avem în plan
    Rând pe rând şi an de an
    Vechi tradiţii, neuitate
    Să le-aduceţi de la sate,
    Fiecare, portul său,
    Să-l aducă în Bacău.
    O urare vreau să fac,
    Dac-o fi sau nu pe plac,
    Celor care mai adună
    Euro, ceva pe lună.
    Ar fi bine, şi frumos,
    Calea Crucii lui Cristos,
    Nouă şi cu mult mai mare,
    La doi metri fiecare,
    Toată s-o sponsorizaţi
    Din ţări unde voi lucraţi.
    Transpirând, muncind din greu
    Aţi parcurs ca Dumnezeu
    Calea cruci-n altă ţară
    Şi-aţi avut viaţă amară.
    Ar fi bună amintire
    Lăsată ca moştenire.
    Vă urez azi tuturor
    Viaţă bună-n viitor.
    Să nu fiţi îngrijoraţi,
    Că n-aveţi să achitaţi
    Întreţinerea lunară,
    Mai ales când frig e-afară.
    Să aveţi căldură-n casă
    Când e iarna grea, geroasă.
    Debranşări să nu mai fie
    În a noastră parohie.
    Să mai crească şi bugetul
    Şi încetul cu încetul
    Să trăiţi în Europa
    Mai bine ca Penelopa.
    Tot Bacăul, peste an,
    Să fie european.
    Peste-un an sau peste doi
    Să se-nalţe şi la noi
    Turn măreţ şi terminat,
    De departe observat.
    Numai să nu-ntârziaţi
    Taxa să o achitaţi,
    Căci fără colaborare
    Turnul n-are înălţare.
    Vă urez azi sănătate,
    Zile binecuvântate,
    Ani trăiţi în bucurie,
    Fericire, armonie.
    Domnul să vă dea credinţă,
    Peste rele biruinţă.
    De război să vă ferească,
    Pururi să vă ocrotească.
    Acum că suntem în NATO
    Viaţa am asigurat-o.
    Şi suntem mai apăraţi
    De vestiţii noştri fraţi,
    Cei veniţi din răsărit
    Care ne-au cam chinuit.
    Să dea Domnul ca să vină
    Altă eră, în lumină.
    Să priviţi în siguranţă
    Viitorul cu speranţă.
    Şi de toate izbăviţi
    Întru mulţi ani să trăiţi !

    Pr. Eugen Budău

  42. Urare 2002
    (“Sf. Cruce “-Bacău)

    Aho, aho, enoriaşi,
    Vârstnici, tineri, copilaşi,
    Toţi din astă parohie,
    Ascultaţi cu bucurie
    O urare pentru voi
    Cum e datina la noi.
    Din bătrâni se povesteşte
    Că un an bine soseşte,
    Dacă faci urare bună
    Chiar în prima săptămână,
    Sau la cumpăna de ani
    Când se spune “La mulţi ani”.
    De aceea îndrăznesc,
    În pragul sărbătoresc,
    Să vă fac urări îndată
    După datina lăsată.
    Din a mele constatări
    Adunat-am azi urări.
    Şi-am să spun ce-am constatat
    În anul care-a plecat.
    Am tot zis, la liturghie
    Să veniţi cu bucurie.
    Să nu-ntârziaţi deloc,
    Să ieşiţi iute din bloc.
    Obiceiul n-aţi schimbat
    Şi tot aţi întârziat,
    Cinci minute, sfert de ceas
    Şi afară aţi rămas,
    Pe platou sau la fântână
    Unde slujba nu e bună.
    Preoţii v-au îndemnat
    Şi mereu v-au tot rugat
    Să intraţi în sfânta casă
    În biserica frumoasă.
    “În biserică mi-i rău
    Stau afară pe platou”,
    Mi-a răspuns prompt cineva
    Şi nu l-am putut mişca.
    M-am gândit atunci, în fine :
    Când te-ntorci acas’ la tine,
    De ţi-e rău stai tot pe-afară
    Pe platou sau jos pe scară ?
    Eu cred că-i obişnuinţă
    S-au slăbire în credinţă.
    Medicul e Dumnezeu
    Vino-aproape îţi zic eu.
    Stai în bancă-n rugăciune
    Şi-o să ai zile mai bune.
    Mai aproape de Isus
    Răul sigur ţi s-a dus.
    Vârstnic, tânăr, copilaş,
    Preţuieşte-acest lăcaş.
    Şi-ai să vezi că eşti schimbat
    Dacă bine te-ai rugat.
    Unii uită uneori,
    În duminici, sărbători,
    Pe Isus ca să-l slăvească,
    Şi să se mai odihnească.
    Au căzut într-o sclavie
    Socotind că o să fie
    Mai bogaţi, mai fericiţi
    Cu o vilă, înstăriţi,
    Dacă vor munci pe coate,
    Şapte zile, toate şapte.
    Unii s-au îmbolnăvit
    Tot muncind nechibzuit,
    Legea n-au voit să ţină,
    Încărcându-se de vină.
    Pe copii i-au derutat,
    Nici ei legea n-au păstrat
    Şi-au lipsit duminici multe
    Fără slujba să asculte.
    Am trimis la ei scrisoare
    Să nu uite fiecare
    Că e bine pentru viaţă
    Să asculte o povaţă
    Să iubească ce e sfânt
    Cât trăiesc pe-acest pământ.
    Am dorit cu mare dor
    Să cântaţi mai mulţi în cor
    Şi cu greu am adunat
    Zece glasuri de bărbat,
    La sopran, mai mult de zece
    Şi la alto cincisprezece.
    Nu s-aude vocea lor
    Mai spun cei ce sunt sub cor.
    Este clar volumu-i mic
    Dacă tu nu faci nimic.
    Şi zici simplu cu-al tău glas
    Lasă-mă ca să te las.
    Sunt destui delăsători
    De-a dreptul nepăsători,
    Dar frumos ar vrea să fie
    Când apar la liturghie.
    Le-aş ura acuma lor
    Să se-apropie de cor
    Să înveţe partitura,
    Să cânte ţinând măsura.
    Îi ajut desigur eu
    La computer dacă-i greu.
    O oră pe săptămână,
    Cred că e la îndemână.
    Şi în alte-mprejurări
    Să aduceţi confirmări
    Că nu sunteţi spectatori
    Ci oameni folositori,
    Pentru tot ce e frumos
    Şi ce-i place lui Cristos.
    Vă urez să-naintaţi
    Pe Domnul să-l lăudaţi.
    Mâine orga din Olanda
    Va suna dându-i comanda,
    Şi va cere cor mai mare
    Când suna-va foarte tare.
    Va fi orgă de concert
    Şi nu ştiu dac-am să iert
    Să cântaţi cu lenevie
    Lângă orgă-aşa mândrie.
    Vă urez ca-n noul an
    Să aveţi mai mult elan,
    Dragoste s-aveţi mereu
    Pentru bunul Dumnezeu.
    Inima înflăcărată
    Pentru El zilnic să bată.
    Să simţiţi că doar cu El
    Viaţa voastră are ţel.
    În familii împreună
    Să trăiţi cu voie bună.
    Pe copii să-i educaţi
    Bine să îi modelaţi.
    Să vă facă cinste-n viaţă
    Că le-aţi dat bună povaţă.
    Să n-aveţi motiv de ceartă
    Să păstraţi calea cea dreaptă.
    Şi dacă în depărtări
    Pleacă unu-n alte ţări,
    Rămâneţi în unitate,
    Păstraţi vieţile curate,
    Nu daţi voie la ispită
    Să facă viaţa cumplită.
    Nu aduceţi din Apus
    Tot ce-i rău, ce e propus.
    De la drog, contraceptive,
    Şi-alte lucruri negative.
    E blestemul cel mai greu
    Când din trup faci Dumnezeu.
    Fugi de-aşa idolatrie
    Fiindcă bine n-o să-ţi fie.
    Pune-ţi sufletul în gardă
    Nu-l lăsa veşnic să ardă,
    Te întoarce către rai,
    Cum poţi astfel ca să stai ?
    Vă urez la toţi credinţă,
    O curată conştiinţă.
    Să iubiţi ce e valoare
    Nu ce duce la pierzare.
    Să clădiţi familii sfinte
    Prin exemplu, prin cuvinte.
    Certuri, nicidecum s-apară,
    Nici în casă, nici pe scară.
    Pe vecini să-i respectaţi,
    Să trăiţi ca nişte fraţi.
    Când îţi este greu în viaţă
    Să te rogi de dimineaţă.
    Iar când viaţa ţi-e povară,
    Să te rogi seară de seară.
    Vă urez mai multă pace
    Şi succes în ce veţi face.
    Pace în a noastră ţară
    Şi la cei de prin afară.
    Să trăiţi ca în Eden
    Fără teamă de Laden
    Sau de antrax pus în plic
    Ca să te sufoci un pic.
    Fără spaimă de o ceată
    Dintr-o peşteră-nfundată
    Care poate să dărâme
    Blocuri nalte de prin lume.
    Vă urez să aveţi spor
    În tot anul viitor.
    Tinerii cu bucurie
    Să păşească-n căsnicie.
    O speranţă mult mai mare
    S-aveţi la salarizare.
    Iar guvernul lui Năstase
    Să v-asigure şi case.
    Să nu staţi înghesuiţi
    În familii, chinuiţi,
    Ci s-aveţi spaţiu curat
    Într-un bloc decomandat.
    Să păşiţi în bunăstare
    Să scăpaţi de întristare,
    De tranziţia amară
    Ce-a distrus multe prin ţară.
    Să trăiţi în libertate,
    Şi cu-a voastre paşapoarte
    Să ajungeţi la Paris,
    Fiindcă iată s-a deschis
    Frontiera pentru noi.
    Euro s-aveţi la voi
    Sau dolari vreo patru sute
    Şi vă duceţi zile multe
    Să vedeţi ce n-aţi văzut
    Ce-aţi visat poate demult:
    Roma cu a ei splendoare,
    Vaticanu-n sărbătoare,
    Locuri de pelerinaj
    Toate cu al lor miraj.
    Şi când banii-i cheltuiţi
    Să găsiţi ce să munciţi
    Cu contract bine semnat
    Şi de firmă parafat,
    Căci la negru nu se poate,
    Rămâi fără libertate
    Şi te pune la-nchisoare
    Ziua în amiază-mare.
    Nu mai merge ca-nainte;
    Astea-s legi aproape sfinte.
    Nu doresc, să ştiţi prea bine,
    Să plecaţi toţi de la mine,
    De-aici de la “Sf. Cruce”.
    Dacă da, şi eu m-oi duce,
    Să vă caut peste mări
    Risipiţi prin alte ţări.
    Poate turnul va fi gata
    Când am să vă iau şi plata.
    Dincolo de-aceste toate
    Vă doresc cu sănătate
    Viaţă nouă şi frumoasă
    Pe oriunde şi acasă,
    În iubire să trăiţi,
    Mulţi ani, mulţi şi fericiţi !

    Pr. Eugen Budău

  43. Urare 2000
    (“Sf. Cruce” – Bacău )

    Aho, aho,
    Dragi părinţi, tineri, copii,
    Am ajuns în 2000.
    Ce mai freamăt şi răsunet,
    Pocnitori din bice, tunet !
    Peste tot urări de bine
    Pentru anul care vine.
    Capre saltă prin ogradă.
    Curioşi vin ca să vadă.
    Urşi plimbaţi din loc în loc.
    Tobe bat pe lângă foc.
    Sar mascaţii fioroşi;
    Fug copiii mai fricoşi.
    Lumea este în mişcare,
    Gătită de sărbătoare.
    Ca părinte şi păstor,
    Pentru anul viitor,
    Dragi creştini din parohie,
    Eu vă fac urări o mie.
    Urare de sănătate,
    De mulţi ani în libertate.
    Să fiţi oameni înnoiţi,
    De Cristos mai cuceriţi.
    Să-l aveţi pe Duhul Sfânt
    Pretutindeni pe pământ.
    Pentru viaţa voastră fie
    Credinţa ca temelie.
    Să nu fiţi purtaţi de valuri,
    Fără sfinte idealuri.
    Să nu fiţi cuprinşi de secte,
    De învăţături infecte.
    Viruşii de la străini
    Să nu prindă rădăcini
    În coloana vertebrală,
    Nici pe scoarţa cerebrală.
    Să gândiţi mereu curat
    Cum Cristos v-a învăţat.
    Anticrişti în piei de oaie
    Nu vă intre în odaie.
    Să cunoaşteţi de departe
    Tot ce este falsitate.
    Fie viaţa rânduită
    Cu o bună conduită.
    Să fiţi oameni de cuvânt
    De-ncheiaţi vreun legământ.
    Nimeni nu vă reproşeze
    Că nu ţineţi nici o lege.
    Respect mult să căpătaţi;
    Bine să vă comportaţi.
    O viaţă disciplinată
    Să vă fie motivată
    De chemarea ce-o aveţi
    Şi de faptul că sunteţi
    Cetăţeni ai cerului
    Şi toţi fii ai Domnului.
    Aş dori ca Noul An
    Să vă dea mai mult elan
    Ca programul ce-i fixat
    Să fie şi respectat.
    Fiindcă nici nu-mi place mie
    Să tot strig la liturghie:
    “De ce-ntârzii omule
    Fără vlagă şi avânt
    Când vii la lăcaşul sfânt”?
    Nici răspuns nu vreau a-mi da :
    “De ce n-aş întârzia
    Dacă-ntârzie şi ea
    Care vine-n urma mea “?
    Sfânta punctualitate
    Este semn de demnitate.
    Dacă vrei să fii un domn,
    Calculează pentru somn
    Mai puţin cu cinci minute
    Şi poţi fi mereu în frunte.
    Voi părinţi vă îngrijiţi,
    Pe copii să-i sfătuiţi
    Să aleagă tot ce-i bun,
    Să nu ia orice din drum.
    Nu-i lăsaţi să piardă nopţi
    Pe la discoteci sau porţi.
    Să nu piardă viaţa lor
    Cu filme, televizor.
    Nu-i lăsaţi să lenevească ;
    Viaţa să n-o irosească,
    Fiindcă-i pierdeţi de nu ştiţi
    Ca să îi şi ocrotiţi.
    Lumea-i rea, e decăzută ;
    Ei nu sunt viteji în luptă
    Şi uşor stau ca să cadă,
    Refuzând apoi spovadă,
    Rătăcindu-se mereu
    Fără ţel şi Dumnezeu.
    Oare cât aţi investit
    Pentru ei ca şi venit.
    Nu-i de-ajuns apă şi pâine
    Fiindcă-s mai presus de-un câine.
    Daţi-le viaţă divină
    Ca să fie fără tină,
    Pentru că nu e uşor
    Să-şi creeze-un viitor.
    Ei curând naufragiază
    Când părinţii nu veghează.
    Eu observ că tot mai rar
    Vin copiii la altar.
    Nu-i mai vezi în săptămână
    Cu părinţii lor de mână.
    Tot mai rar la rugăciune…
    Au o altă opţiune :
    Pentru joc şi dans “hip-hop”
    Care astăzi e în top.
    Dar cu dansul nu faci faţă
    La problemele din viaţă.
    E doar un amuzament,
    Nicidecum un fundament,
    Nici nu e o cărămidă
    Să clădeşti în perspectivă
    Viaţa ta spirituală,
    Viaţă care este goală.
    Aş dori să înţelegeţi,
    Roade bune să culegeţi,
    Să nu staţi prin locuri rele,
    Toxice, cu patimi grele,
    Să veniţi în casa asta
    Şi bărbatul şi nevasta,
    Şi copiii împreună
    Să fie aduşi de mână,
    Pentru că am spus mereu :
    “Nu trăiţi făr’ Dumnezeu”!
    Nu poţi fi un om deplin
    Fără ajutor divin.
    Viaţa ta se degradează,
    Patima tiranizează.
    Însă harul te menţine,
    Te păstrează pentru bine,
    Îţi dă dragoste, speranţă,
    Care sunt de importanţă
    Pentru ale tale zile,
    Tu părinte, tu copile.
    În anul jubiliar
    Poţi găsi atâta har.
    Poarta sfântă s-a deschis.
    Fii mai râvnic şi decis
    Ca să intri-n viaţă nouă !
    Rupe lanţurile-n două !
    Nu mai sta legat de vicii !
    Lasă relele capricii !
    Fii om liber şi atent,
    Înţelept şi mai prudent,
    Mai activ în fapte bune,
    Ca şi-n tine să se-adune
    Tot ce- i sfânt şi preţios,
    Tot ce-i place lui Cristos.
    Cântă, vino şi la cor,
    Nu mai sta ca-n dormitor
    În biserica lui Crist
    Căci ai voce de artist
    Şi poţi să îl preamăreşti
    Pe Isus dacă-l iubeşti.
    Să nu fii străin de toate
    În astă comunitate.
    Nici ca oaspete să vii
    La vreo două liturghii.
    Să te simţi mai implicat,
    Credicios adevărat.
    Te îndemn să vii anume
    Fiindcă sunt condiţii bune.
    Sunt acum calorifere
    Şi în bănci stai cu plăcere,
    Nu mai tremuri ca-n trecut,
    Cum îţi este cunoscut.
    În mileniul care vine
    Să trăim un pic mai bine.
    Cei ce sunt la guvernare
    Să mai aibă îndurare
    De săracii de prin ţară
    Care au viaţă amară.
    Să le-asigure o pâine
    Pentru ziua cea de mâine,
    Să nu fie nevoiţi
    Ca să plece izgoniţi
    Într-o ţară-ndepărtată,
    Lăsând mamă, lăsând tată,
    Lăsând poate o soţie,
    Care-ar vrea să nu mai fie,
    Lăsând lacrimi pe obraz
    La copii şi mult necaz.
    Anul Nou s-adune iar
    Lumea de peste hotar
    În a noastră scumpă casă
    Să fim cu toţii la masă.
    Să ne strângem împreună,
    Bucuroşi de-o viaţă bună,
    De o viaţă dusă-n tihnă
    Şi cu zile de odihnă.
    Să zâmbim mai mult sub soare
    Şi în case fiecare.
    Să dea Domnul pentru toţi
    De la moşi pân la nepoţi
    Un an binecuvântat,
    Fericit, îmbeljugat.
    Sănătoşi cu toţi să fiţi
    Şi-ntru mulţi ani să trăiţi.

    Pr. Budău Eugen

    Gioseni – 2000

    Aho, aho,
    Trageţi brazdă şapte zile
    La părintele Vasile
    Să-l urăm cu mult elan
    Pe părintele decan,
    Şef în vale pe Siret,
    Bun în mare comitet.
    De când valea stăpâneşte
    Tot mereu el construieşte.
    Au ieşit din mâna lui
    Mari lucrări de clasa-ntâi :
    O biserică măreaţă,
    Sus pe deal o fortăreaţă,
    Zisă a lui Boromeu,
    Unde stau cu Dumnezeu
    Maicile în rugăciune,
    Să se roage pentru lume.
    Jos în vale un cămin,
    Construit să fie plin
    La serbări, la cumetrii,
    Când sunt multe bucurii.
    De când am intrat în sat,
    Multe cruci am observat,
    Care toate s-au făcut
    Când decanu-a hotărât,
    Să se-nchine tot creştinul,
    Chiar şi când mai face plinul
    La bufetul din răscruce,
    Faţă-n faţă cu o cruce.
    Ia sunaţi din zurgalăi
    Şi strigaţi cu toţii : Hăi…
    Satul ce îl păstoriţi
    Vă respectă, poate ştiţi,
    Şi-ar dori ca multe zile,
    Tot părintele Vasile
    Să conducă mai departe
    Buna lui comunitate.
    Să vă dea Domnul din plin
    Zile multe, gând senin,
    Să mai staţi înc-un deceniu
    Şi-n al treilea mileniu
    Tot aici pe astă glie,
    În această parohie.
    Să venim pe-aici mai des
    Când e peştele ales,
    Prin în baltă pe Siret
    Noaptea într-un mod şiret.
    Sora să ne pregătească
    O mâncare pescărească :
    Sărmăluţe dintr-un peşte
    De mănânci cât îţi prieşte;
    Un grătar mai rumenit
    De mănânci pân l-ai topit.
    Toate astea sus pe plai
    Unde simţi că eşti în rai,
    Sub pădure la umbrar,
    Sub mesteacăn şi ştejar.
    Vă urăm să ne chemaţi
    Când pe iarbă ospătaţi
    Să-nchinăm toţi împreună
    Un pahar la voie bună.
    Să o ţineţi tot aşa
    Până frunza o cădea.
    Iar în iarnă pe zăpadă
    Să ne strângeţi în ogradă
    Când pârliţi un purceluş,
    Chiar dacă e lunecuş.
    Noi venim aici cu drag
    Când zâmbiţi frumos în prag.
    Pentru asta măi băieţi,
    Duceţi plugul la coteţ
    Şi strigaţi cât voi puteţi.
    Hăi………..
    La anul şi la mulţi ani.
    Chetriş – 2000

    Aho, aho,
    Peste gropi şi mult pietriş
    Am ajuns azi la Chetriş
    Ca să facem o urare
    Din suflet, cu-nflăcărare
    Parohului din ăst’ sat,
    Un coleg de neuitat.
    Am venit cu voie bună
    După datina străbună
    Să facem urări de bine
    Pentru anul care vine.
    Am venit un grup mai mare
    Ca să facem o urare
    Pentru anul următor
    Ca s-aveţi la toate spor.
    Toate bine să rodească,
    Delevarul să sporească
    Să se-adune în butoi
    Ca s-avem ceva şi noi,
    Cel puţin un bidonaş
    Când mai vii pe la oraş,
    Căci nu-i vin pe toată coasta
    Cum se face-n via asta,
    Limpede şi parfumat,
    Cum nu are nici un sat.
    Lângă el dorim să fie
    Ceva din gospodărie,
    O găină porumbacă
    Ce nu ştie ca să tacă,
    Sau poate un iepuraş
    Care fuge pe imaş.
    Ba chiar nu ne-am supăra
    Dacă ar veni cânva
    Un ţăpuc de prin pădure
    Speriat de vreo secure.
    Noi uşor l-am linişti
    Şi bine l-am pregăti
    Ca să nu mai fugă-ntruna,
    Toată, toată săptămâna.
    I-am da ustoroi pe şale
    Ca să nu mai fugă-n vale,
    I-am da vin la macerat
    Ca să nu stea încruntat,
    Foi de dafin noi i-am pune
    Ca să aibă zile bune,
    Să stea cu noi la ospeţe
    Ca să ştie, să înveţe,
    Arta noastră culinară
    Neştiută pe afară.
    Vă urăm ca noul an
    Să munciţi cu mult elan,
    Să zidiţi o parohie
    Care ani şi ani să fie
    Un sălaş, un adăpost
    Pentru cât veţi sta în post,
    Cinşpe ani şi jumătate,
    După noile mandate,
    Sau poate mai mult un pic
    Dacă satul este mic.
    Vă urăm s-aveţi de toate,
    Zile bune, neuitate,
    Linişte care reface
    Şi ne cheamă : Hai încoace !
    La Chetriş să fie bine
    Să se bucure oricine.
    Să trăiţi ca un patron
    Dragă părinte Ion.
    La anul şi la mulţi ani..

    Galbeni – 2000

    Aho, aho,
    Trageţi brazda cu elan
    La colegul Cristian,
    Să-l urăm cum se cuvine
    Pentru anul care vine.
    Din Poiana, dintr-un sat
    Pe o cracă s-a -nălţat,
    Şi în Galbenit a venit,
    Fiindcă este iscusit
    Şi îi este mai uşor
    Să predea ca profesor,
    La băieţi la seminar
    Unde dă din al său dar.
    De religii el vorbeşte
    Şi pe toţi îi instruieşte
    Să cunoască zeii vechi
    Cu urechi, fără urechi.
    Zeii de prin Persia
    Sau din toată Grecia
    De prin India sau China
    Care ştiu să-ţi ierte vina;
    Care ştiu să-ţi dea nirvana
    Dacă ţeapăn stai ca stana
    Şi în minte reflectezi
    Până ce nimic nu vezi,
    Doar un punct imaginar
    Ca şi cum ar fi un far.
    Vă urăm s-aveţi succes,
    Să predaţi cu interes,
    Nimeni să nu stea pe burtă,
    Dacă poate nu v-ascultă,
    Să stea ţeapăn ca un zeu,
    În faţa lui Dumnezeu.
    Să vă soarbă cu nesaţ
    Tot ceea ce din cărţi le daţi.
    La ureche zurgalăi
    Hai strigaţi cu toţii : Hăi…
    Şi aici în parohie
    S-aveţi zilnic bucurie.
    Pe creştini să-i păstoriţi
    Cu succes şi cum gândiţi,
    Să le daţi mană cerească
    Ca să nu mai flămânzească,
    Să le daţi Cuvânt divin
    Din al inimii preaplin.
    Să vă ţină lumea minte
    Din frumoasele cuvinte.
    În cuvinte colorate
    Să le spuneţi mai de toate,
    Să ştie trăi la sat
    Ca omul civilizat.
    Să cultive a lor limbă
    Când prin ţară se mai plimbă.
    Să se scuture de rău
    Pentru bunul Dumnezeu,
    Să trăiască-n pace toţi
    Fără multe judecăţi.
    Să se simtă toţi ca fraţi
    Când la slujbă-i adunaţi.
    Anul Nou, jubiliar,
    Să vă dea mai mult, mult har.
    În Cetatea Vaticană
    Să ajungeţi chiar în strană,
    Cu creştinii din ăst sat
    Care i-aţi electrizat.
    Vă urăm zile senine
    Pentru anul care vine.
    Fericit, în sănătate,
    Să trăiţi pe mai departe.
    La anul şi la mulţi ani !

    Pr. Budău Eugen

    Fericitul Ieremia –2000

    Aho, aho
    Trageţi plugul cu mult spor
    Să-l urăm pe Isidor,
    Paroh mare şi vestit
    Care mult a construit
    Peste tot unde s-a dus
    Doar de dragul lui Isus.
    La Bârlad a înălţat
    O biserică îndat’.
    La Slănic în pas vioi
    O termină-n un an, doi.
    Fiindcă-i harnic şi ascultă
    Grabnic i se dă valută.
    Îl are pe Aurel
    Cine poate fi ca el:
    Şi pe Petru, cel mai mare
    Când se duce la plimbare.
    La o tablă cu şuetă
    El devine o vedetă.
    Bate doi păstori deodată
    Şi valuta vine-n dată.
    De aceea Ieremia
    Îşi exprimă bucuria
    C-are paroh iscusit
    Aşa cum şi l-a dorit.
    Doar în jumăta’ de an
    A muncit cu mult elan.
    Schelele le-a tot săltat
    Zilnic a înaintat.
    Stâlpi, cupole, grinzi de fier,
    Totul e un şantier.
    Misiuni el a ţinut
    Cu fularul pe la gât,
    Şi e foarte bucuros
    Că avut-au mult folos.
    Pe creştini I-a adunat
    Şi pe toţi i-a îndemnat
    Ca să fie râvnici iar,
    Strânşi aproape de altar.
    Pentru asta nu uitaţi
    Să pocniţi şi să strigaţi. Hăi…
    La această parohie
    După cum bine se ştie
    Mai lucrează cu mult spor
    Doi părinţi de viitor.
    Cazimir şi Marcelin
    Răspândesc harul divin.
    Pân la margini de Bacău
    Auzit-am un ecou,
    Despre felul cum lucrează
    Cazimir cu mintea trează.
    Cum dă pilde actuale
    Îndoindu-se de şale,
    Explicând şi la cel mic,
    Şi la tată şi bunic,
    Să-nţeleagă cu folos
    Toate câte vrea Cristos.
    Marcelin când e-n viteză
    Mai face o paranteză
    Şi explică mai uşor
    Ce vede-n televizor.
    La curent e cu formaţii
    Şi dă bune explicaţii
    Despre cei ce-s în arenă.
    Cum le prinde la antenă.
    Vă urăm la toţi părinţi
    S-aveţi zile mai ferbinţi
    Fără nori şi cu mult soare
    Când sunteţi la celbrare.
    O biserică gătită
    S-o vedeţi curând sfinţită.
    Ani de-a rândul să trăiţi
    La Bacău mai fericiţi.
    Pr. Budău Eugen
    Urare 2001

    Aho,aho, copii şi fraţi
    Ce-n Mileniul trei intraţi,
    Staţi puţin şi zăboviţi
    Şi cuvântul mi-l primiţi,
    Să vă fac urări în dar
    La-nceput de calendar,
    Să păşiţi la drum cu bine
    În Mileniul care vine,
    Că Mileniul ce s-a dus,
    Zbuciumat a fost nespus.
    Ţara noastr-a pătimit,
    Multe a mai suferit.
    Un regim necredincios
    A distrus tot ce-i frumos.
    Cu minciuni a tot condus,
    Prigonindu-l pe Isus.
    L-a trecut de-atâtea ori
    Pe Isus prin închisori.
    L-a bătut, l-a torturat,
    La canal l-a dus legat,
    La Jilava l-a ţinut,
    Răni destule i-a făcut,
    Şi de-acolo l-a purtat
    Pe la Râmnicu Sărat,
    Pe la Sighet, nord de ţară,
    Făcându-i viaţa amară,
    În celula morţii pus,
    Pân la urmă l-a distrus.
    A fost cânt de-ngropăciune
    Pentru-a noastră naţiune.
    Ce-a fost bun, ce-a fost elită,
    A fost repede zdrobită.
    Anton Durcovici, păstor,
    Chinuit a fost de zor.
    Fără apă şi mâncare
    A murit în închisoare.
    Şi alţii pe lângă el
    Au murit tot cam la fel.
    De Mileniul ce s-a dus,
    Multe, multe-ar fi de spus.
    S-a deschis cu dezbinare
    În Biserica cea mare.
    De cetatea cea eternă,
    De iubirea sa maternă
    S-au desprins pe continent
    Cei rămaşi în Orient.
    Protestând alţii apoi,
    S-au desprins în rândul doi,
    Henric amintit ca rege,
    Divorţat, călcând o lege,
    Luther, Zwingli şi Calvin,
    Urmărind un alt destin,
    Rând pe rând au comentat
    Şi biserici au format,
    Cu învăţături greşite,
    Care n-au fost rânduite
    De Cristos, cel sfânt, trimis
    Să ne ducă-n paradis.
    Ţări întregi s-au clătinat,
    Dintr-un staul s-au mutat,
    Şi Mileniul s-a găsit
    Cu sectanţi la nesfârşit:
    Pocăiţi şi adventişti,
    Evanghelici şi baptişti,
    Iehovişti şi sâmbătari,
    Care cred că sunt mai tari.
    Pe mulţi i-au descumpănit
    Şi i-au dus pe drum greşit.
    Tot Mileniul doi, săracul
    A simţit destul atacul
    Cu războaie mondiale
    Şi cu crime infernale,
    Lagăre de concentrare
    Şi explozii nucleare.
    Au rămas în amintire,
    Sute, mii de cimitire,
    Provocate de război,
    De un Hitler sau de doi.
    În Siberii s-au sfârşit
    Cei ce altfel au gândit.
    Trecând nori, trecând şi ploi
    Peste tot Mileniul doi,
    Între timp s-au mai ivit
    Zorii unui răsărit.
    Binele s-a căutat
    În Mileniul zbuciumat.
    Catedrale s-au zidit,
    Mănăstiri s-au construit.
    Sfinţi în ele s-au format
    Şi pe alţi au îndrumat.
    Şcoli creştine, renumite,
    Au format multe elite
    În biserica petrină,
    De origine divină.
    Confirmări au fost de sus
    Pentru turma lui Isus.
    Şi Fecioara, Preacurată,
    Ea ne-a fost alăturată.
    A venit de multe ori
    În măreţe arătări,
    Pe la Lourdes, la Montserat,
    Când la rugă ne-a-ndemnat.
    S-arătat la Fatima,
    Să alunge patima
    Şi tot răul sufletesc
    Din tot neamul omenesc.
    Şi a plâns ea câteodată
    Pentru lumea vinovată,
    Care va fi osândită
    Pentru inima-mpietrită.
    Mulţi creştini s-au divizat
    Fiindcă nu au preferat
    Ca să aibă un păstor
    Pus mereu în fruntea lor,
    Cum Isus a stabilit,
    Când pe Petru l-a numit.
    În Mileniul ce s-a dus,
    Creştinismul a inclus
    Şi greşeli şi fapte bune
    Cum istoria o spune.
    În anul jubiliar,
    S-a făcut un lucru rar.
    S-a cerut public iertare
    Pentru orice supărare
    Provocată de creştini
    Când au fost ca nişte spini,
    Înţepând prin a lor viaţă,
    Braţul lumii, a ei faţă.
    În cetatea Vatican,
    Pontiful nostru roman,
    A găsit de cuviinţă,
    Cu aleasă umilinţă,
    Să spună în timp de post :
    Ne căim de tot ce-a fost
    Lucru rău şi nepermis,
    Ce creştinii l-au comis.
    Vrem a lumii împăcare,
    Vrem ca să fie iertare.
    Au stat oamenii pe gânduri
    Şi s-au scris destule rânduri,
    De-a fost bine ce-a făcut,
    Că iertare a cerut.
    Trecând toate în revistă,
    Viaţa pare optimistă.
    În Mileniul trei se pare,
    Va fi altă-nfăţişare.
    O biserică zidită
    Pe o inimă căită
    Va fi mai strălucitoare
    Peste rău biruitoare.
    Un rit al purificării
    Va rămâne în istorii
    Şi va fi un punct în plus
    Pentru turma lui Isus.
    Drumurile ne vor duce
    Să fim una sub o cruce,
    Cum a spus Cristos spre fine :
    Pe toţi am s-atrag la mine.
    În Mileniul terminat,
    Multe s-au realizat.
    Sus în spaţii, către stele,
    Au plecat oameni spre ele.
    Pe lună picior s-a pus
    Şi poate mâine mai sus.
    Prin tot spaţiu planetar,
    Noi vorbim la celular.
    Prin computer, internet,
    Nu mai e nimic secret.
    Eşti filmat pe un ecran,
    Faci reclamă, ai un ban.
    Se trec cărţi pe o dischetă,
    Omul creşte-n eprubetă.
    S-a clonat întâi o oaie.
    Se fac planuri de bătaie
    Şi se speră că îndat
    Va fi chiar omul clonat.
    Se ştiu multe despre om,
    Şi ce este-n cromozom,
    Harta lui s-a şi format,
    Totul este decodat.
    Cancerul se va stârpi,
    Se mai zice, bine-ar fi.
    Va trăi omul îndată
    Viaţă lungă, ca durată,
    Va fi ca Matusalem,
    Mâncând doar un pic de gem.
    Şi bărbaţii de vor vrea,
    În fete se vor schimba.
    Operaţii se vor face
    Ca să-l ai pe vino-ncoace.
    În uzine doar roboţi
    Vor lucra zile şi nopţi
    Va fi timp de odihnit
    Pentru omul împlinit.
    Va fi totul la comandă
    Şi servit va fi pe bandă.
    Va fi viaţa un concediu.
    Pentru stres va fi remediu.
    Printre stele, galaxii,
    Generaţii de copii
    Vor petrece împreună
    Cu părinţii lor de mână.
    Este vis ? E-adevărat ?
    Unii au înaintat.
    Pe la noi e greu samarul,
    Se mai ară cu măgarul.
    Şi căruţa e de bază
    Când pe drumuri se rulează.
    Pe la noi e mult noroi,
    Chiar de-i dus mileniul doi.
    Unii numai de un an
    Au un bec sus în tavan.
    Tot cu sapa dă ţăranul
    Fără să câştige banul.
    N-are lamă pentru ras.
    Stă aşa, pare mai gras.
    Îmbrăcat cam flendurit,
    În Mileniu, la sfârşit,
    Cu ciubota găurită,
    Viaţa lui e chinuită.
    Când Mileniul este gata
    Poate se întoarce roata
    Şi ieşi-vom din nevoi
    Să trăim bine şi noi.
    S-aibă lumea credincioasă
    Pâine sigură pe masă,
    Nimenea să nu viseze
    Din ţară să evadeze,
    Ci să stea la locul său
    În acest oraş Bacău,
    Să găsească de muncit,
    Să fie bine plătit,
    Să se bucure în casă
    Cu copiii săi la masă.
    În Mileniul trei, ce vine,
    Să sperăm că va fi bine.
    Luminaţi de legea dreaptă,
    S-aveţi inima-nţeleaptă,
    Să găsiţi drumul iubirii,
    Siguranţa mântuirii.
    Să doriţi mai mult să fie
    Pace-n lume, armonie.
    S-apăraţi ce-i valoros
    Şi ce-i place lui Cristos.
    Dezlegaţi de răutate,
    S-aveţi suflete curate.
    N-aveţi teamă de credinţă,
    Fiindcă-n ea e biruinţă.
    Strânşi în jurul lui Isus
    Să priviţi mereu mai sus.
    Să lăsaţi în urmă toate
    Care sunt lucruri deşarte.
    În Mileniu să păşiţi
    Cu doar cele ce le ştiţi
    Că sunt bune de păstrat
    Şi la alţii iar de dat.
    Să vă dea Domnul Preasfânt
    Viaţă bună pe pământ.
    Câmpuri rodnice să fie
    În a noastră Românie.
    Roade multe s-adunaţi,
    În zadar să nu lucraţi.
    Fie binecuvântată
    Munca voastră cu răsplată.
    Să nu fiţi îngrijoraţi
    Voi părinţilor, voi taţi,
    De copiii ce aşteaptă
    Un trai bun, o lume dreaptă.
    Să le-asiguraţi o pâine
    Pentru ziua cea de mâine,
    Şi chiar bună locuinţă
    Dacă este cu putinţă,
    Când vor fi ei familişti
    Ca să nu trăiască trişti.
    Cu respect să vă-nconjoare
    Şi cel mic şi cel mai mare,
    Să vadă în voi mereu,
    Chipul blând, pe Dumnezeu.
    Certuri să n-aveţi vreodată,
    Casa fie lăudată.
    Să veniţi cu voiciune
    La lăcaş de rugăciune,
    În deplină libertate,
    Nu împinşi mereu din spate.
    Să vă fie viaţa plină
    De mult har şi de lumină,
    Să păstraţi dreapta credinţă
    Şi-o curată conţtiinţă,
    Fiţi fideli în căsnicie
    Ca s-aveţi doar bucurie,
    Ochi senini, chip liniştit,
    Sufletul neprihănit.
    Să fiţi veşnic fericiţi
    Şi-ntru mulţi ani să trăiţi !
    Pr. Eugen Budău

  44. Urare -1999
    (Sf. Cruce )
    Bacau

    Aho, aho…. !
    Crestini, voi frati,
    Care sunteti înghetati,
    Stati un pic si nu plecati
    Si cuvântu-mi ascultati.
    Am plecat mai an
    Cu destul elan
    Pe a noastră glie
    Ca să dam sa fie
    Bob de grâu, cuvânt din cer
    Sa rodeasca în mister
    În pamântul afânat
    De parinti astazi lucrat.
    Si-am văzut la rasarit
    Soarele ce ne-a zâmbit
    Cu o fata luminoasa
    Prevestind o zi frumoasa.
    Am umblat în sus si-n jos
    Cu Cuvântul lui Cristos
    Si l-am pus în aratura
    Sa dea rod pentru faptura.
    Am privit si-am asteptat
    Sa-ncolteasca grâu bogat.
    Unde-a fost pamântul bun,
    Mai departe mult de drum,
    Grâul des a rasarit
    Si-a dat spicul însutit.
    Unde-a fost piatra si spin,
    A iesit dar mai putin.
    Peste zi s-a ofilit
    Caci spinii l-au nadusit.
    Când a fost de secerat
    Uneori am întrebat
    Oare grâul ce l-am pus
    Nu e tot al lui Isus ?
    Cum se face ca în brazda
    Nu-i primit la fel de gazda ?
    Oamenii sunt diferiti,
    Unii buni alti-mpietriti.
    De aceea grâul iata
    N-a iesit bucata toata.
    În anul care-a trecut
    Toate ce s-au petrecut,
    Pot sa fie spre gandire,
    Si semnale de trezire.
    Sunt destule de schimbat,
    Obiceiuri de-ndreptat.
    Sunt crestini ce vin cam rar
    Pe la slujba, la altar.
    Sau de vin, nu vin cu drag,
    Stau afara dupa prag.
    Vin alene mai târziu,
    Si nu stiu de ce, nu stiu.
    Fete si baieti de mâna
    Stau pe-afara la fântâna,
    Sau pe scari si sosotesc,
    Si la altceva gândesc.
    La subsol la cateheze
    Ar veni doar sa danseze.
    Repetitii pe la cor
    Nu prefera dumnealor.
    Daca-i chemi la maturat,
    Li se pare un pacat.
    Nu stiu dac-ai lor parinti
    Sunt de vita oameni sfinti.
    Au uitat sa dea povete,
    Pe copii sa îi învete
    Si ajung sa verse lacrimi
    Cand copiii dau în patimi,
    Cand raman noaptea prin baruri,
    La betii, la joc de zaruri,
    Cand se duc si nu mai vor
    Sa traiasca-n casa lor,
    Cand pe strazi racnind mereu
    Umbla fara Dumnezeu.
    Cand parintii sunt certati,
    Ei usor sunt derutati
    Si nu este viitor
    Nicidecum în casa lor.
    Vor intra-n mileniul trei
    Cu dezastrul dupa ei.
    Aveti grija voi parinti,
    Fiti voi mai întai cuminti,
    Nu distrugeti ce-am cladit
    Pe credinta ce-am primit.
    Nu va luati usor de mana
    Cu o lume ce-i pagana.
    Nu tot ce-i publicitate
    E buna mentalitate.
    Fiti voi treji, mereu vegheati,
    Drumul bun ca sa-l urmati.
    De umblati prin tari straine,
    Distingeti raul de bine.
    Nu tot ce-i în Occident
    Este bun sau excelent.
    A noastra moralitate
    S-o pastram pe mai departe.
    Sunt semnale ce sosesc
    Si mileniul pregatesc.
    Noi cu toti vom fi-mpreuna
    De-om avea purtare buna.
    Un semnal noi am primit
    Prin statuia ce-a sosit,
    De la Nazaret venita,
    Maica Domnului sfintita,
    Cea care trecand prin tara,
    Vrea ca raul sa dispara.
    Vocea ei de-i ascultata,
    Vom mai fi pe-a lumii roata.
    Iar de nu e luata-n seama,
    Va fi spaima, va fi teama.
    În anul care apare
    E nevoie mult mai mare
    De-ntelegere ca fratii
    În atîtea populatii.
    Lumea parca se dezbina,
    Raul pare ca domina.
    Scaraoschi nu sta-n loc,
    A iesit din iad din foc
    Si-nvrajbeste ne-ncetat
    Pe cei mari ce sunt în stat.
    Vrea prin asta sa obtina
    O distrugere deplina.
    Ne fereasca Dumnezeu
    De puterea celui rau.
    S-aveti inima curata,
    Nu o zi, ci viata toata.
    Sa fiti oameni buni si vrednici,
    În credinta mai statornici.
    Si cu sufletul dispus
    Sa-l slujiti doar pe Isus.
    Anul nou care soseste
    Si mileniul pregateste,
    Sa trezeasc-al pacii dor
    Pentru toti care o vor.
    Toti crestinii mai ales
    Sa aiba mult interes
    S-ajunga la unitate
    Cu pastorul din cetate.
    Ar fi demn ca Romania
    Sa doreasca armonia.
    Si cand papa va urma
    Pe noi a ne vizita,
    Sa fim toti stransi împreuna
    La o slujba drept comuna.
    Sa dea Domnul nostru sfant
    Sa ne-adune pe pamant
    Într-un singur bun popor,
    Ca o turma si-un pastor,
    Si mileniul trei sa vina
    Cu-ntelegere deplina.
    Sa dea Domnul sanatate
    Si la toti ganduri curate,
    Si-n aceasta parohie
    Credinta multa sa fie.
    Sa veniti la închinare
    Cu mai multa-nflacarare.
    Cu toti sa contribuiti
    Lacasul sa construiti,
    Fiindca nu e terminat,
    N-are turn, nici banci de stat.
    Clopotele nu-s turnate,
    Statuile nu-s finisate,
    Gardu-n fata nu-i facut
    Si în curte-i numai lut.
    Si aici langa altar
    Este ca pe trotuar,
    Marmura mai e de pus
    De la trepte pana sus.
    De aceea va grabiti
    Cu bani sa contribuiti
    Chiar si cu vreun dolar
    De aveti prin buzunar.
    Va doresc la toti castig,
    Nu numai pentru-n covrig,
    Ci mai mult cat e cinstit
    Caci prea mult v-ati chinuit.
    Sa va dea Domnul din plin
    Anul nou fara suspin,
    Sa traiti cu bucurie
    Si cu multa veselie.
    La anul si la multi ani !

    Pr. Budau E.

  45. Urare 1998
    „Sf. Cruce” Bacău

    Aho, aho, popor creştin,
    După datină eu vin
    Să vă fac urări de bine
    Pentru anul care vine.
    Să vă fac urări în dar
    De aici de la altar
    Pentru unul fiecare,
    Pentru mic şi pentru mare,
    Care sunteţi împreună
    De un timp, bucată bună,
    De pe când s-a proiectat
    Un locaş de închinat.
    Au trecut anii uşor
    Şi-a crescut încetişor
    O biserică dorită
    Care azi e favorită
    Şi plăcută la vedere,
    Chiar dacă un turn mai cere.
    An de an prin contribuţie
    După zisa „revoluţie”
    S-a muncit cu mult avânt
    Ca s-avem lăcaşul sfânt.
    Dumnezeu ne-a ajutat
    Şi ne-a binecuvântat.
    Iat-acum cu bucurie,
    Stăm aici mai mulţi de-o mie.
    Şi în zi de sărbători
    Miile-s de multe ori.
    Mai departe mult aş vrea
    Ca să fie tot aşa.
    Râvna pentru Dumnezeu
    Să vă fie-n gând mereu !
    Să lăsaţi ca moştenire
    Cea mai nobilă zidire
    Pentru multe generaţii,
    Peste veacuri, pentru alţii.
    În anale se va scrie
    Că această parohie
    A trecut prin vremuri grele
    Când se celebra sub schele.
    A trecut prin sărăcie
    Când era la temelie.
    A trecut prin frig şi ger
    Când se celebra sub cer.
    Oamenii au stat grămadă,
    Doar o slujbă ca să vadă,
    La subsol înghesuiţi
    Sau pe scări îngrămădiţi.
    Liturghii s-au celebrat;
    Preoţi mulţi s-au adunat,
    Preoţi de la seminar,
    Ce-au lucrat cu mult, mult har.
    Slujbele au fost cântate
    De trei coruri cizelate.
    Era multă încântare
    La o sfântă celebrare.
    Au cântat cu instrumente,
    Mulţi copii, nişte talente !
    Tinerii s-a avîntat,
    Cor pe voci ei au format.
    Cei mai mici nici ei n-au stat,
    Bine au continuat.
    Slujba ei au susţinut,
    Tot mereu s-au întrecut.
    Cântece de pe ecran
    S-au cântat cu mult elan.
    Şi când misiuni au fost,
    Când era timpul de post,
    Geamul se cutremura
    Când poporul, tot, cânta.
    Se va scrie poate-n cărţi,
    Cum veneau din alte părţi,
    La un hram la „Sf. Cruce”
    Oameni ce voiau s-apuce
    Mai din timp un loc, să vadă,
    Să nu stea tocma-n ogradă.
    Se vor scrie lucruri bune
    Care-au fost să se adune,
    Opera de mântuire,
    Adusă prin răstignire.
    Anul nou care apare,
    Aibă binecuvântare.
    Să ne-aducă ce-i frumos
    Pentru slava lui Cristos.
    Să aducă tuturor
    Ce-aşteptăm pe viitor :
    Pace multă, sănătate,
    Viaţă cu prosperitate.
    Cei săraci să aibă pâine,
    S-aibă ce mânca şi mâine.
    Răutate să nu fie,
    Nici vreo ceartă sau mânie,
    Nici divorţuri, nici scandal,
    Pe la uşi la tribunal.
    Din familii să dispară
    Viaţa tristă şi amară.
    Să apară bucuria,
    Gingăşia, armonia.
    Fericirea creştinească,
    La voi toţi să locuiască.
    Să trăiţi în demnitate,
    Nu cu suflete-ntinate !
    S-aveţi gândul liniştit,
    De nimic înlănţuit !
    Să străbateţi noul an
    Cu succes şi nu în van !
    Să priviţi la Dumnezeu
    De va fi vreodată greu !
    Rugăciunea n-o lăsaţi !
    Domnului să vă-nchinaţi
    Şi în zori şi la apus
    Şi când vin ispite-n plus !
    Anul nou să dea speranţă
    Şi mai multă siguranţă
    Pentru tineri mai ales,
    Care au mult interes
    Să-şi creeze-un viitor,
    Unde pot şi unde vor.
    Să nu fie nevoiţi
    Să alerge chinuiţi
    Peste mări, peste ocean
    Pentru-a strânge greu un ban.
    Să găseasc-aici în ţară
    Meseria necesară,
    Mai aproape de părinţi
    Ca să fie şi cuminţi.
    Anul nou care ne vine,
    Să aducă la toţi bine :
    Haruri, binecuvânbtare
    Şi iubire-ntre popoare.
    Să trăiţi ca nişte fraţi,
    De păcate dezarmaţi !
    Mai presus şi peste toate
    Să zidiţi în libertate
    Veşnica împărăţie
    Care aşteptăm să vie !
    Toţi voioşi mereu să fiţi
    Şi-ntru mulţi ani să trăiţi !

    Pr. Eugen Budău.

  46. Urare 1997
    „Sf. Cruce” Bacău

    Aho, aho, copii şi fraţi
    Staţi un pic şi nu plecaţi.
    Lângă sfinţi v-alăturaţi
    Şi urarea-mi ascultaţi.
    După datina străbună
    V-adresez urare bună
    În acest locaş prea sfânt
    Răsărit ca din pământ,
    Care-i cinste şi mândrie
    Pentru toţi din parohie.
    În anul care-a trecut,
    Dumnezeu ne-a susţinut
    Şi-am pus mână de la mână
    Ca să mergem împreună
    Cu lucrarea înainte
    Cum a fost şi mai-nainte.
    Roata a-nvârtit o spiţă
    Şi părintele zis Ghiţă,
    Mi-a predat precum se ştie
    „Sf. Cruce” şi-o mistrie.
    Mi-a predat pe lângă ele
    Tot ce trebuie la schele
    Grinzi şi scânduri de prin curte,
    Cuie mari şi mai mărunte,
    Căpriori, dulapi în stivă,
    Cu chitanţe în arhivă.
    Mi-a predat pe un carton
    Numere de telefon.
    „Pentru tablă-i Valentin ;
    Dacă-l suni, va spune „Vin” !
    Ungureanu-i cu lumina,
    Vine iute cu maşina.
    La burlane e Vasile ;
    Vine după zece zile.
    Cel cu sticla e de treabă.
    El munceşte, nu te-ntreabă.
    Dacă este necesar
    Vei găsi uşor şi var.
    Praf de piatră înc-un pic
    Este la „San Dominic”.
    Piatră şi nisip sortat,
    Astea s-au cam rezolvat.
    La Bicaz găseşti ciment,
    Dar să fii un pic atent :
    E mai bun să-l iei vărsat.
    Ieftin e la cumpărat.
    Ţi-l aduce domn Tancău.
    E cinstit, nu e om rău.
    Pentru muncă vei vesti
    Să vină măcar o zi
    Fiecare credincios.
    Dar să-i rogi mereu frumos
    Şi-ai să vezi că dintr-odată
    Şi faţada-i terminată.
    De-mprumuţi cândva un ban,
    Te salvează domn Şerban.
    Şi eu am împrumutat
    Când eram cam strâmtorat.
    Cât priveşte cele sfinte,
    Merge bine, n-am cuvinte.
    Chiar dacă mai schimbi un post,
    Toţi lucrează cu mult rost.
    Slujba care-i pentru tineri
    Şi-adunările de vineri
    Le conduce padre-Anton
    Cu mult har la microfon.
    Iar părintele Petrică
    Inimos şi fără frică
    Te va scoate din impas
    Fiindcă-i şef la Caritas.
    Fără zarvă şi alai
    E de preţ padre Mihai.
    Iar părintele Encuţă
    E cu zel şi nu se cruţă.
    El vesteşte şi dă sfat :
    „Nu rămâneţi în păcat”!
    Cu toţi cei din seminar
    Se lucrează cu mult har.
    Dumnezeu le de-a putere
    Şi în suflet mângîiere
    Fiecăruia în parte
    Ca să mergem mai departe
    Pe acelaşi drum deschis
    Ce ajunge-n paradis.
    Dumnezeu să dea la toţi,
    De la mari pân’ la nepoţi,
    Din această parohie,
    Multă, multă bucurie.
    S-aveţi pace şi iubire,
    Să lucraţi la mântuire,
    Să obţineţi lucruri bune
    Când sunteţi la rugăciune.
    Ziua Domnului cinstiţi !
    Şi la slujbe să veniţi !
    Să păstraţi bunul renume,
    Credincioşi în astă lume !
    În anul care intraţi
    Să fiţi binecuvântaţi
    Şi de alţii lăudaţi !
    Să nu fiţi îngânduraţi !
    De rele să mai scăpaţi
    Ca să nu mai murmuraţi.
    Binele să îl păstraţi
    Şi ce-i bun să semănaţi.
    Să fiţi oameni luminaţi
    Către Domnul îndreptaţi,
    Spre iubire înclinaţi.
    De cel sfânt să nu-njuraţi,
    Ci la el să vă rugaţi
    Când în zori vă deşteptaţi
    Sau seara când vă culcaţi.
    Să fiţi harnici, devotaţi,
    Pe nimeni să nu-nşelaţi,
    Cu zel mare să lucraţi
    Şi cu cinste s-adunaţi
    Ca să nu fiţi judecaţi
    Şi la urmă condamnaţi.
    Să trăiţi ca nişte fraţi.
    Cu duşmanii vă-mpăcaţi
    Şi să nu vă răzbunaţi !
    Cele rele mai uitaţi
    Şi pe drum vă salutaţi;
    Ba mai mult, vă vizitaţi
    Şi din inimă iertaţi !
    Crucea zilnic s-o purtaţi
    Şi să fiţi încredinţaţi
    Că veţi fi încununaţi
    Şi cândva glorificaţi.
    În lume vă afirmaţi,
    În progres vă remarcaţi
    Ca să nu mai fiţi notaţi
    Drept codaşi şi separaţi
    De cei mai civilizaţi.
    Viaţa să o transformaţi
    Şi să fiţi îndestulaţi
    Cu mulţi ani şi neuitaţi !

    Pr. Eugen Budău

  47. Segment de urare
    (Israel –1996)

    Aho, aho, români, voi fraţi
    Staţi un pic şi nu plecaţi
    Şi urarea-mi ascultaţi.
    Am venit din depărtare
    În oraş aici la mare
    Unde este mai mult soare.
    Am venit cu gând voios
    Pentru slava lui Cristos
    Să vă fac urări de bine
    Pentru anul care vine.
    Să vă spun cu voie bună
    După datina străbună
    La mulţi ani cu sănătate,
    Zile binecuvântate.
    Cât veţi sta printre străini
    Ani mai mulţi sau mai puţini,
    Să rămâneţi virtuoşi,
    Oameni buni şi credincioşi.
    Să veniţi la liturghie
    Chiar de n-aveţi parohie.
    Voi ce staţi la Modiin
    Sau pe la Ierusalim,
    Telaviv, sau pe la sate,
    Locuri mai îndepărtate,
    Adunaţi-vă mereu
    Să-l slăviţi pe Dumnezeu.
    Domnul să vă dea putere
    Şi în suflet mângâiere.
    Sănătate să vă dea
    Ca să mai puteţi lucra.
    S-adunaţi şecheli în plus
    Pentru că acasă nu-s.
    Să aduceţi bucurii
    La nevastă şi copii.
    Anul nou s-aducă-n lume
    Zile bune, mult mai bune.
    Oamenii cu demnitate
    Să trăiască-n libertate.
    Fiecare să trăiască
    Viaţa lui mai creştinească.
    Să dea pace Dumnezeu
    Pe pământ de-acum mereu.
    Să-nceteze duşmănia,
    Să triumfe armonia.
    Să dea Domnul buni păstori,
    De dreptate iubitori.
    Preşedinţi şi regi cuminţi
    Cu renumele de sfinţi.
    ………………………
    Pr. Eugen Budău

  48. Un strigăt din Torino

    Un strigăt, Românie,
    Un strigăt de departe :
    Suntem în pribegie
    Şi viaţa ne desparte !

    Ni-i ţara prea săracă
    Şi pâine nu-i pe masă,
    Atâtea griji ne-atacă
    Pentru-a pleca de-acasă.

    Lăsăm o ciocârlie
    Şi doruri peste zare ;
    Nu ştim ce o să fie,
    Plecăm la drumul mare.

    Bătând la porţi în treacăt,
    După amar de vreme,
    Ni se deschide lacăt,
    Străinii să ne cheme.

    Intrăm slujind bătrânii,
    Nepoţii lor în faşă.
    Plimbăm pe stradă câinii;
    Povara-i uriaşă.

    La noi în buzunare
    Rozariul e avere.
    Când n-avem alinare,
    În el găsim putere.

    Şi ziua celebrării,
    Duminica, ni-i sfântă.
    Nu vrem să dăm uitării
    Ce ne binecuvântă.

    Să depăşim impasuri,
    Cu inima discretă,
    Ne ducem spre lăcaşuri,
    Spre giulgiul din casetă.

    Ne cheamă sfinţi din ziduri
    Să umplem catedrale,
    Să nu rămânem singuri,
    C-ar fi mai rău pe cale.

    Păstrăm în noi trăirea
    Credinţei neschimbate
    Şi poate ni-i menirea
    S-o ducem mai departe.

    La suflete sărace
    Le ducem bogăţia
    Şi-apoi ne vom întoarce
    Cu toată bucuria.

    Pr. Eugen Budău

  49. START
    (Cu ocazia primitiei Parintelui Sorin Brandiu)
    05 iulie 1998

    SECERIŞUL ESTE MARE,
    LUCRĂTORII SUNT PUŢINI.
    TE TRIMIT ÎN LARGA ZARE
    CU COROANA MEA DE SPINI.

    MERGI PRIN LUME ŞI ARATĂ
    TUTUROR CE N-AU AFLAT,
    CARE ESTE CALEA DREAPTĂ,
    SĂ NU PIARĂ ÎN PĂCAT !

    MERGI LA TOŢI CU CRUCEA-N MÂNĂ,
    SAU PE UMERI UNEORI,
    ŞI PE OAMENI TU ADUNĂ
    DINTRE SPINI, NU DINTRE FLORI !

    MERGI LA OAIA RĂTĂCITĂ,
    ALERGÂND ÎN SUS ŞI-N JOS,
    PÂNĂ CÂND NU E RĂPITĂ,
    ŞI ADU-O LUI CRISTOS.

    MERGI ŞI TEAMĂ SĂ NU-ŢI FIE
    DE CEI CARE TE RĂNESC !
    VEI ADUCE BUCURIE
    DUPĂ CE TE RĂSTIGNESC.

    Pr. Budău Eugen

  50. Spovadă planetară

    Ce ar fi ca lumea toată,
    Umilită-ncolonată,
    În biserici să se vadă,
    Aşezată la spovadă.
    Să îi vezi, cum cruce-şi fac,
    Pe Sadam, Bush şi Chirac,
    Tony Blair îngenuncheat,
    Ben Laden deja iertat,
    Putin primind dezlegare,
    Arafat pe la altare,
    Schroder făcând pocăinţă
    Şi Şaron act de căinţă.
    În canoane fiecare
    Să primească precizare
    Trei pedepse potrivite
    Care sunt binevenite.
    Prima : Armele să le topească
    Şi din fier să construiască
    Tractoare la africani,
    Dându-le fără de bani.
    Cea de-a doua : Împreună
    Să posteasc’ o săptămână.
    Şi a treia : Să declare
    În prersă, televizoare,
    Că dacă unul sau doi
    Vor avea gând de război,
    Dumnezeu să îi oprească
    Printr-o plagă îngerească.
    Să mai vezi ierarhi în strană,
    Aşteptând toţi în sutană
    O spovadă ideală,
    Dacă-i cazul generală.
    Alexei din răsărit
    Să îl vezi la spovedit
    Pe la Roma-n Vatican,
    Cel puţin o dată-n an.
    Şi dacă-i de spovedit,
    Papa nu fie oprit
    Să se ducă la Kremlin
    Cât picioarele îl ţin.
    Patriarhul Teoctist
    Să plătească acatist
    Cu spovadă umilită
    La Biserica Unită.
    Cei din Atos, cu suspine,
    Să se spovedească bine
    Pe la noi la mănăstiri,
    Depănând vechi amintiri.
    Toţi muftii musulmani,
    Nemărturisiţi de ani,
    Ne având arme pe spate,
    Să-şi spună a lor păcate.
    Toţi prelaţii în careu
    Să spună: Greşit-am eu.
    Numai Dumnezeu e sfânt
    Pe acest străin pământ.
    O spovadă planetară
    Ne-ar scuti de foc şi pară,
    De războaie fioroase,
    De primejdii păcătoase.
    Ne-ar reda o libertate
    Şi-am fi frate lângă frate.

    Pr Eugen Budău

  51. Sfântul Iosif şi Sfântul Anton

    Tu, Antoane, ca şi mine
    Ai un Prunc ce stă cu tine.
    Şi un crin lângă Isus,
    Ca şi mie ţi s-a pus.
    Numai că în adunări
    La tine-s la lumânări…!
    La mine de-i sărbătoare,
    Nici măcar o lumânare.
    Nu-nţeleg cum reuşeşti
    Oamenii să-i cucereşti.
    Vin la tine la statuie,
    Treptele mereu le suie,
    Rugăciuni îţi adresează
    Şi te binecuvântează.
    La tine e lume multă.
    La mine nici nu se uită.
    Şi panoul de cântări
    Îmi ia faţa uneori.
    Stau pe soclul ăsta rece
    Şi probabil ani vor trece
    Până când un oarecare
    Va veni la închinare.
    Spune-mi ce secrete ai ?
    Doar acum suntem în rai.
    Cum a fost la început
    Când lumea te-a cunoscut ?
    Mi se pare că prin lume
    Faci mereu câte-o minune.
    Crezi că eu nu am putere
    Ca să fac ce lumea-mi cere ?
    Numai că puţine predici
    Se mai fac azi prin biserici
    Despre mijlocirea mea
    Şi mai multe despre-a ta.
    Eu la Nazaret odată
    Lui Isus i-am fost ca tată.
    Şi dacă ceva i-aş spune
    Nu mi-ar face o minune ?
    Pe pământ i-am poruncit
    Şi pe mine m-a iubit.
    Nu se poate ca în cer
    Să nu-mi dea ce eu îi cer.
    Lumea spune că-s tăcut
    Că minuni nu am făcut,
    Dar să-ncerce, să se suie
    Mai întâi l’a mea statuie.
    Nu c-aş vrea o lumânare
    Sau neapărat o floare.
    Vreau să ştie că eu pot
    Din necazuri să îi scot.
    Cum se duc mereu la tine
    Pot să vină şi la mine.

    Pr. Eugen Budău

  52. Schimbări
    (Cu ocazia numirii ca Prefect la Seminar a Părintelui Sorin Brandiu)

    Unul vine, altul pleacă;
    Dumnezeu rămâne-n veci.
    De-abia vii şi iată parcă
    Trebuie din nou să pleci.

    Unul râde, altul plânge ;
    Dumnezeu e neschimbat.
    Şi când lupţi până la sânge
    Să nu crezi c-ai terminat.

    Vorba pare cunoscută
    Şi aici şi peste prag.
    Dumnezeu, lumea să-nvârtă,
    Fiindcă nouă ne e drag.

    Dincolo de a ta viaţă
    Care-n lume te-a purtat,
    Stă un altul mai în faţă
    Dacă tu ai observat.

    Ce spun alţii pe şoptite,
    La o masă de patron,
    Sunt doar vorbe irosite ;
    Nu-i al Domnului ison.

    Ce părere are lumea,
    Să nu pui prea mare preţ.
    Tu fă-ţi munca ta calumea,
    Fiindcă poţi şi eşti isteţ.

    E o muncă mai aparte,
    Asta e adevărat,
    Dar priveşte mai departe
    Şi vei fi încurajat.

    Tranzitând o cale mică
    Pe-o potecă pân la mal,
    Eu îţi spun : “Nu-ţi fie frică” !
    Şi treci sigur peste val.

    Pr. Budău Eugen

  53. Calea Crucii la români

    Doamne-ai mers tot înainte.
    Eu pe drum am mai rămas.
    M-am pierdut printre cuvinte,
    Şi n-am mers cu tine-n pas.

    Ce să spun… am stat în vale,
    Pe când tu urcai mai sus.
    Era plâns şi era jale
    Pentru moarte ta Isus.

    Tot convoiul în mişcare
    După tine se grăbea.
    Eu priveam în altă zare,
    Pe când Mama ta plângea.

    N-am sărit ca Veronica
    Să-ţi şterg chipu-nsângerat.
    M-a ţinut departe frica
    Pentru-a nu fi observat.

    Nici ca Simon muncitorul,
    N-am fost pus să te ajut.
    Nu eram eu lucrătorul
    Care te-aş fi susţinut.

    Lângă inima străpunsă,
    Care sânge a vărsat.
    Cupa mea n-a stat întinsă
    Şi iubirea n-am păstrat.

    Pr. Budău Eugen

  54. Satul meu

    1. Satul meu cel mult iubit,
    Unde am copilărit,
    Singur tu pe hartă eşti
    Sat cu numele Horgeşti.

    2. Pe la tine când revin,
    În lăcaş să mă închin,
    Un fior adevărat
    Mă străbate ne-ncetat.

    3. Oricât de departe-am mers,
    Ai rămas un semn neşters.
    N-am cuvinte ca să spun
    Tot ce simt pe al tău drum.

    4. Drept să spun am regretat
    Când din tine am plecat.
    Glasuri multe în ecou
    Tot strigau – Vino din nou !

    5. A strigat pârâu-n ropot,
    A strigat, bătând un clopot:
    - Nu uita nicicând să vii
    La izvor de bucurii !

    6. Satul meu, din tine sunt
    O fărâmă de pământ.
    O fărâmă de prin vale,
    De prin dealurile tale.

    7. Lasă-mă să-ţi spun mereu,
    În faţa lui Dumnezeu,
    Că tot ceea ce mi-ai dat
    Este sfânt, este curat.

    Pr. Budău Eugen

  55. Prinţul Ghica

    Ai fost flacăra iubirii
    Luminând prin multe ţări
    Prinţ şi preot al jertfirii
    Tu ne chemi spre alte zări.

    Renunţând l’a ta avere
    Pentru slava lui lui Cristos
    Te-ai ales cu mângâiere
    Şi cu-n dar mai preţios.

    Inima ţi-a fost legată
    Doar de bunul Dumnezeu
    Ţi-a fost viaţa minunată
    Şi ai strălucit mereu.

    Biruind în suferinţă
    O coroan’ai câştigat.
    Ai fost mare în credinţă,
    Şi exemplu de urmat.

    Cartea vieţii îţi păstrează
    Opera ce-ai făurit.
    Tu pe noi ne-nflăcărează
    Să fim buni cum ai dorit.

    Pr. Eugen Budău

  56. Părăsind Italia
    (Cu ocazia concertelor ţinute de corul Liceului catolic din Bacău, „Flores amicitiae”- 2002)

    Am lăsat Italia,
    O ciubotă, falia,
    Adâncită-n ape,
    Vis ce nu încape.

    Am lăsat coline,
    Căile alpine,
    Munţi scăldaţi în soare,
    Cu stânci milenare.

    Am lăsat pe scenă
    Sfinţii în arenă,
    Sugrumaţi de fiare
    La martirizare.

    San Marco, palate,
    Pieţe survolate
    De păsări de pace,
    Vitrine Versace.

    Murano, cristale,
    Gondole, canale,
    Mozaicuri aparte,
    Rămase în arte.

    Clopote ce sună,
    Cântând împreună,
    Păstrându-şi cadenţa
    În dom la Vicenţa.

    Mâna de maestru,
    Pe domnul Silvestru,
    Dirijor versat
    Şi aplaudat.

    Pe domnul Pepino
    Care spune : Vino
    Cu autocarul,
    Dacă-ncape carul.

    „Panini” rotunjite,
    Castane prăjite,
    „Pizza” în cuptoare,
    „Verdura”şi mare.

    Am lăsat la coadă
    Lumea, ca să vadă
    Pe sfântul Anton,
    Padovan patron.

    Am lăsat Verona,
    Julieta, „donna”,
    Statuie iubită,
    Foarte lustruită.

    Alături versete
    Şi rugi pe perete,
    Cerşind o iubire,
    A ei fericire.

    Am lăsat memorii,
    Cântece în glorii,
    Sârba studenţească,
    Să ne pomenească.

    Braşoveanca-n ritmuri,
    Ca-n video-clipuri,
    Şi multe imagini
    Adunate-n pagini.

    Hora cea cuminte,
    Ca mai înainte.
    Strai ţesut de mână
    În ţara română.

    Am lăsat în toamnă
    O distinsă doamnă,
    Ce-a-ngrijit de bine
    „Da capo al fine”.
    Pr. Eugen Budău

  57. (Parintelui Petrica,
    la numirea ca Econom)

    Timpul este paranteza
    Într-un spatiu pe pamant,
    E miscare în viteza,
    Declansata de Cuvant.

    Timpul este totdeauna
    Ca un soare-n rasarit.
    Nu ramane-acolo-ntruna.
    Are si un asfintit.

    Timpul pare ca o joaca
    Încheiata prea rapid.
    E un semn ramas pe placa,
    Scris de altii pe un zid.

    Timpul este curs de apa
    Stabilit de Creator.
    Malurile si le sapa
    Cand îsi face un decor.

    Timpu-i sunet ce apare
    Si dispare în ecou.
    Este un buchet de floare
    Oferit ca un cadou.

  58. Paradisul dispărut

    În Tanzania spre mare
    Erau locuri de visat.
    Palmieri scăldaţi în soare
    Şi nisipul minunat.

    Copilaşi zâmbeau pe plajă
    Sub privirea mamelor,
    Totul era numai vrajă
    Şi un joc ameţitor.

    Din adâncuri neştiute
    Un val cheamă un alt val.
    Dintr-odată pe tăcute
    Vin puhoaiele spre mal.

    Fug copii la întâmplare
    Înspre mal aşa cum pot
    Dar e valul mult prea mare
    Şi dispar cu val cu tot.

    Mamele sunt în durere
    Plâng cu toate într-un cor.
    Nu găsesc o mângâiere.
    Au murit copiii lor.

    Nu gândeau că dintr-odată
    Paradisul e pierdut.
    Viaţa lor e-nlăcrimată.
    Chinul lor e cunoscut.

    Pr. Eugen Budău

  59. Orga din Olanda

    Când ai fost abandonată,
    De creştinii tăi lăsată,
    Fără glas, destul de tristă
    Şi tăiată de pe listă
    Te-am adus din a ta ţară
    Să te naşti a doua oară,
    Să te simţi în largul tău
    La creştinii din Bacău.
    De acum la “Sf. Cruce”
    Vei avea un trai mai dulce.
    Vei cânta în armonie
    Cântece cu bucurie,
    Şi din fluierele tale
    Răsuna-vor osanale,
    Lăudându-l pe Cristos
    Cu poporul credincios.
    Tu ne dai premise certe
    Că eşti bună la concerte.
    Beethowen, Mozart sau Straus
    Te aşteaptă în pronaos
    Să le dai voie şi lor
    Ca să urce sus în cor.
    Bach îţi strigă : Hai fii gata!
    Vrea s-aud cum cânţi “Tocata”.
    Aleluia-i sărbătoare,
    Strigă Händel şi mai tare.
    Ţi-am şters praful de pe faţă
    Şi ţi-am dat o nouă viaţă.
    Fluiere ţi-am curăţat
    Să fii bună de cântat.
    70 de ani vechime,
    Cinşpe metri ca lungime,
    24 de registre,
    Strălucind ca ametiste,
    Fluiere destul de multe,
    Peste o mie şi cinci sute,
    Şi specific ce deţii
    Că eşti orgă cu ancii,
    Ne conving, eşti preţioasă,
    Miliarde valoroasă.
    Veher ce te-a proiectat
    Într-un loc nesemnalat,
    Poate fi satisfăcut
    Că din nou te-a refăcut
    Un maestru Benedic,
    Căruia acum dedic
    Gândul meu de mulţumire,
    Şi de multă preţuire.

    Pr. Eugen Budău

  60. Concursul Micul Prinţ

    Mai presus copilăria
    Ce aduce bucuria,
    Mai presus în primăvară
    Vocea ei atât de clară,
    Neschimbată şi curată
    Care nu o uiţi vreodată.
    Mai presus prinţul în zare
    Ce apare pe cărare.
    Este el, aţi observat,
    Care vine la cântat.
    Voce cu iţari şi ie,
    Cu opinci şi pălărie,
    Cu un brâu ce pare astru
    Roşu, galben şi albastru.

    Mai presus de munţi şi dealuri
    Voci plăpânde, idealuri,
    De prin zonele din ţară
    Prinţul vrea ca să apară,
    Din Moldova, Maramureş
    De pe vale ca un iureş,
    Din Banat de prin câmpie,
    Din Dobrogea, de la vie,
    Din Oltenia, Ardeal,
    Alergând cu murgul cal
    Vine înspre noi cu fală
    Ca să cânte-aici în sală,
    Mai presus de griji şi zbucium
    Cântă vocea ca un bucium,
    Aducând o mângâiere,
    Desfătare şi plăcere.
    Cântă azi precum se vede
    Micul prinţ în care crede.

    Mii de voci pe plai sub stele
    Cântă dorurile mele.
    Cântă locuri neuitate,
    Dragostea de libertate,
    Cântă frumuseţi sub soare,
    O iubire ce nu moare,
    Cântă sus ca ciocârlia
    Răspândind doar bucuria,
    Cântă mugurul ce crapă
    Şi izvorul ce ne-adapă,
    Florile de prin grădină
    Soarele ce dă lumină.

  61. Meditând la Exerciţii
    (Pralea)

    Vorbe ne meşteşugite,
    Din Scriptură pregătite,
    Ne-adunară împreună
    Trei zile din săptămână.
    „Veniţi într-un loc retras”!,
    Răsună de sus un glas.
    „Mai departe de oraş,
    Sus la Pralea, pe imaş,
    Să vedem de-am înţeles
    Logica ce ne-a ales”.
    Un episcop din Vietnam
    A făcut mare tam-tam
    Cu răspunsul ce l-a dat,
    Când a fost el întrebat,
    Pentru ce în preoţie
    L-a urmat cu bucurie
    Pe Cristos, cu-nflăcărare,
    Până şi în închisoare ?
    „A le lui patru „defecte”
    Mi-au dat gânduri înţelepte.
    El uită, nu ţine minte
    Ce-ai greşit mai înainte.
    Pe-un tâlhar el l-a iertat,
    Paradisul i l-a dat.
    Pe femeia păcătoasă
    A iertat-o într-o casă.
    Matematică nu ştie !
    Unul poate ca să fie
    La egal cu 99,
    Alergând prin spini şi rouă
    După oaia cea pierdută
    Ce lipseşte dintr-o sută.
    Econom nu e defel,
    Împărţind banii la fel
    Celor ce-au venit din piaţă,
    La lucru de dimineaţă,
    Ca şi celor ce-au venit
    Doar o oră la muncit.
    N-are logică, să ştiţi !
    El numeşte fericiţi
    Pe săraci, pe prigoniţi,
    Pe cei ne îndreptăţiţi,
    Şi te cheamă pentru cruce
    Spunând că e viaţă dulce.
    Astea m-au determinat,
    Pe Isus de l-am urmat.”
    Sunt defecte sau iubire
    Când vorbim de mântuire ?
    E o logică divină,
    E iubirea ce ne-animă
    Şi pe noi în preoţie,
    Dând răspuns cu bucurie.
    Preoţia e tezaur,
    E comoara cea de aur,
    Care poţi să o primeşti
    Dacă toate părăseşti.
    E mister şi este dar.
    Nu eşti tu proprietar.
    Poţi doar să administrezi
    Şi să binecuvântezi,
    Ţinând locul lui Isus,
    „Alter Christus” cum s-a spus.
    Merite într-o chemare,
    Recunoaştem fiecare,
    N-am avut, o ştim prea bine :
    „Nu voi m-aţi ales pe mine”!
    Logica cea inversată,
    Ne-a chemat pe noi odată.
    O problemă se iveşte :
    Ce anume fericeşte,
    Dintre toate mai presus,
    Când te duci după Isus ?
    „Perfecta laetitia”
    Îţi pune condiţia,
    Nu succesul sau renume,
    Convertiri în astă lume,
    Ci cu multă resemnare,
    Să suporţi o alungare,
    Când la porţi în miez de noapte,
    Pentru adăpost vei bate.
    „În asta e fericirea,
    Frate Leon, mântuirea”.
    Fericirea, mult va creşte
    Când Cuvântul se vesteşte
    Şi o sfântă Liturghie
    Te umple de bucurie.
    Pe Cristos de îl descoperi,
    Fericirea dă în lături.
    Un portret mult ne-a mişcat,
    Un Papă de altă dat’,
    Ioan XXIII
    Propus în mileniul trei.
    Simplu, diplomat în toate,
    Plin de mare bunătate,
    Împăcând supra-puteri,
    În conflicte de mai ieri.
    Hrusciov s-a retras îndată
    Cu armata lui blindată.
    Kenedy a stat pe loc
    Cu rachetele de foc.
    „Pace şi justiţie,
    Pace, nu muniţie,
    Pace, adevăr, dreptate,
    Puneţi mai presus de toate” !
    Protocoale anulează,
    Închisori el vizitează,
    Preferând mersul pe jos,
    Nu pe „sedes”-ul frumos.
    Celor de prin Vatican
    Indexează câte-un ban.
    Vorbeşte cu servitori
    Ce-ngrijesc parcul cu flori.
    Când ceva-i de corectat,
    Face totul delicat.
    Pe altul nu umileşte,
    Mai departe îi zâmbeşte.
    În lumea ce progresează,
    Pe toţi ne interesează
    Modul de comunicare,
    Internetul, ce-i în floare.
    Este timpul potrivit
    Să vestim ce am primit,
    În „aeropag”-ul nou,
    Oferit ca un cadou
    Pentru evanghelizare,
    Dincolo, peste hotare.
    Nu mai este barieră
    În această nouă eră.
    Orice gând, în lumea toată
    Se transmite dintr-odată.
    Preotul să nu stea-n urmă !
    Să înveţe pentru turmă,
    Tehnica să folosească
    Pentru viaţa sufletească.
    Sunt desigur şi reţineri :
    La spovadă-n zi de vineri,
    Nu poţi lua calculator
    Să te uiţi pe monitor
    Care-i scorul în Giuleşti,
    Pentru că păcătuieşti.
    În biserica locală,
    Munca cea spirituală,
    Peşti adună în năvod :
    „Duc in altum”, spre Sinod.
    Duhul Sfânt e invocat
    Pentru că-i de aşteptat
    Confruntarea cu probleme
    În cele 17 teme.
    Fiecare-i luat în seamă,
    Căci biserica ni-i mamă.
    Cei care adineauri
    Au stat mult prin închisori,
    Ne-au transmis multă credinţă
    Prin cruce şi suferinţă.
    Ne dau dreptul să sperăm,
    Mai mult să înaintăm.
    În zisa globalizare,
    Cât şi secularizare,
    Trebuie să intuim
    Cum putem să mântuim,
    Ca prima comunitate,
    În mare fraternitate.
    Ca prezbiter, nu-i firesc
    Să ai spiritul lumesc.
    Sarea n-ar da gust vreodată
    În mâncarea preferată,
    Dacă n-ar fi diferită
    De mâncarea pregătită
    Mintea sigur ne învaţă
    Că nici focul, lângă gheaţă,
    N-ar porni nici un şuvoi
    Dacă şi el ar fi sloi.
    Preotul din lume luat,
    Nu e totuşi izolat.
    Nu e insulă pe mare,
    Fără nici o căutare.
    E miracol plin de har,
    Spune Uhrs von Balthazar.
    E ministrul tuturor,
    Este un ambasador,
    De Cristos acreditat
    Să poarte al său mandat.
    Avem, iată, pe tapet,
    Orione ca portret.
    Viaţa lui de caritate
    Este o imensitate.
    El adună la un loc
    Pe flămând şi pe escroc.
    Nimeni nu mai e exclus
    În iubirea lui Isus.
    Un hamal, el s-a numit.
    Providenţei i-a slujit.
    Inima s-a dilatat,
    Suflete a căutat.
    Somn puţin el şi-a permis
    Fiindc-avea multe de scris.
    Cinci luni poate-ar fi de stat
    Să citeşti ce a semnat.
    „Fii bărbat – spunea – munceşte !
    Caritatea mântuieşte !
    Nu fi oaie, fii un leu
    Pentru bunul Dumnezeu !
    Chiar de eşti meditativ,
    Ajutor caritativ,
    Trebuie să preţuieşti !
    Eşti chemat ca să slujeşti.
    O idee de putere
    Las-o pentru alte sfere.
    Nici amorf nu poţi să stai,
    Fiindc-aşa nu intri-n rai !
    Te-ngrijeşte de persoane,
    Nu sta-nchis după obloane !
    Pe săraci să-i ai în plan,
    Zi de zi şi an de an !”
    Viaţa de comuniune
    E-aşteptată de oricine :
    De episcopul păstor,
    De colegi şi de popor.
    E un schimb frumos de daruri
    Şi de creştere în haruri.
    Ontologic eşti legat
    De cel ce te- a consacrat.
    El te va numi ca frate
    Şi ca fiu în caritate.
    Totul este excelent
    Când al tău temperament
    Nu distruge în relaţii
    Bunele comunicaţii;
    Când poţi fi complementar
    Cu-al tău paroh sau vicar.
    Să deschizi porţi fără frică,
    Un pontif, azi îţi indică.
    Uşor cade dictatura.
    „Non abbiate, non paura” !
    Cade-a fierului cortină
    La strigarea lui divină.
    Ce-a fost ieri numai un vis
    În „Redemptor hominis”,
    Astăzi e adevărat
    Sub al lui pontificat.
    O icoan-a lui Cristos,
    Este lucrul cel frumos
    Ce ai tu de copiat
    Ca să fii bine format.
    Trebuie să fii dispus,
    Preferându-l pe Isus
    Să slujeşti, să fii fidel,
    Cum a fost mereu şi El.

    Pr. Eugen Budău

  62. Mai sunt îngeri pe pământ
    (Poezie dedicată corului Liceului catolic din Bacău, „Flores amicitiae” prezent în Italia în toamna anului 2002)

    Nu se poate !….. Pe cuvânt,
    Mai sunt îngeri pe pământ.
    Am văzut lumina lor
    Pe chipul copiilor.
    Sunt frumoşi ca nişte flori
    Când se-mbracă-n sărbători.
    Ca un lan de grâu curat,
    Când se-apucă de dansat.
    Snopi legaţi cu brâu de in,
    Aşezaţi sub cer senin.
    Nu au aripi ca-n picturi,
    Dar ce zâmbet, ce figuri !
    Te întrebi de unde vin,
    Ce temeiuri îi susţin
    Să păstreze nepătat
    Sufletul nevinovat.
    Lucifer, căzut în zbor,
    Fuge de lumina lor,
    Se ascunde-n văgăuni,
    În infern, printre tăciuni.
    Freamătă, e furios,
    C-a pierdut chipul frumos.
    Un regret amar îl frânge,
    Inima nu-i poate plânge,
    Ca să-şi spele chipul său,
    Înnegrit de-atâta rău.
    Ce trecut, să pierzi odată…,
    Să fii scos din cer pe poartă…,
    Să nu poţi privi în sus,
    Către chipul lui Isus !
    Către îngeri, către stele,
    Spre lumini ce vin din ele !
    Către pajiştea de flori
    În diversele culori,
    Către chipuri de copii
    Îmbrăcaţi în sfinte ii.
    Ce tristeţe-ntunecată,
    Ce nu piere niciodată !
    O arsură, o durere,
    Ce nu află mângâiere.
    Dincolo e cânt şi joc,
    Iar în el un jar, un foc.
    Printre îngeri, miei, fecioare,
    E o Sfântă Născătoare,
    O icoană, rugăciune,
    O adâncă plecăciune
    În lăcaş de închinare,
    E o sfântă repetare:
    Ave, ave, o, Marie !
    Slavă, slavă, slavă ţie.

    Pr. Eugen Budău

  63. Impresii
    după sfinţirea caselor
    “Sf. Cruce” – Bacău – 2000

    Pas cu pas am străbătut
    Străzile ce le-am avut
    Şi v-am binecuvântat
    Noi cei care am umblat.
    Am ştiut fără-ndoială
    Că mai mult pe verticală
    Trebuia să tot zorim
    Ca pe toţi să vă sfinţim.
    Iată că am şi notat,
    După ce am încheiat,
    Câteva concluzii trase,
    În această zi de şase
    Februarie două mii,
    Pentru voi părinţi şi fii.
    Am găsit număr redus,
    Pentru că unii s-au dus,
    Cu familie cu tot,
    Să muncească unde pot :
    La Torino sau la Roma,
    Unde lira dă aroma
    Gustului de câştigat,
    Ca să scape de oftat.
    Cei rămaşi aici la noi,
    Se plâng zilnic de nevoi.
    Bani nu sunt în buzunar;
    Dau puţini pentru altar.
    Poate luna care vine
    Vor mai da ce se cuvine.
    E real, e-adevărat,
    E uşor de sesizat.
    Aproape la fiecare
    Găseşti ton de lamentare.
    Tinerii se plâng, oftează,
    Stau acasă, nu lucrează.
    Şi părinţii în picaj,
    Stau de mult tot în şomaj.
    Mai pierd vremea cu trei stele
    Urmărind telenovele.
    Fără iniţiativă,
    Nu au nici o perspectivă.
    Doar un vis din când în când
    Le trece şi lor prin gând,
    Să meargă-n pelerinaj,
    Dacă preotul e gaj
    Şi-i asigură apoi
    Să nu vină înapoi.
    De primit n-au fost probleme,
    Doar atât că mai devreme,
    Pentru unii am sosit
    Şi-am găsit cum am găsit :
    Casa-n neorânduială,
    Pentru că târziu se scoală.
    Şi la zece jumătate
    Erau chipuri nemişcate,
    Sforăind în dormitor
    Când dădeam din aspersor.
    De ascuns… câţiva bărbaţi,
    Care erau turmentaţi,
    Au ştiut să se ferească,
    Preotul să nu-i sfinţească.
    S-au temut c-apa sfinţită
    Îi va duce în ispită
    Să se lase de băut,
    Ceea ce nu le-a plăcut.
    Scările ce le-am urcat,
    Uneori le-am repetat,
    Fiindcă la etajul trei
    Sau la patru la Andrei,
    Era zgomot mult prea mare
    Când sunam la fiecare
    Şi nimic n-au auzit
    Când sosirăm la sfinţit.
    Am primit sugestii clare
    Să anunţ pe fiecare
    Să se-aşeze-n partea lui
    În lăcaşul Domnului.
    Să nu fie-amestecaţi
    Cu femei şi cu bărbaţi.
    Cel puţin la liturghie
    Ispita să nu mai fie;
    Şi-apoi fetele în vară,
    Cu o rochie sumară
    Să fie-atenţionate
    Că nu vin la plajă frate.
    Sunt sugestii potrivite
    Şi se cer înfăptuite.
    De aceea cu simţ bun,
    Ascultaţi tot ce vă spun
    Şi intraţi cu modestie
    La oricare liturghie.
    Să nu faceţi o reclamă
    Pentru-a fi luate-n seamă,
    Voi femeilor sau fete.
    Fiţi un pic şi voi discrete !
    Cel puţin la rugăciune
    S-aveţi gândurile bune.
    Când sfinţeam am observat
    Că unii au aşezat
    Cinci bilete sau taloane
    Undeva pe la icoane,
    Să le dea câştig final
    La lozul duminical.
    E la modă să dai cote
    La robingo, la bingote.
    “Mai întâi bilete mie
    Şi apoi vă dau simbrie”.
    De acum sunt învăţat
    Ca să fiu întâmpinat
    De un câine, de-o potaie,
    Când păşesc într-o odaie.
    Când dau binecuvântare
    El mă latră şi mai tare.
    Asta-i lumea, n-ai ce-i face,
    Ţine şi la dobitoace.
    Unii cred în reîncarnare
    Şi le dau bună mâncare,
    Ca şi ei la rândul lor
    Când vor fi în viitor
    Între necuvântătoare,
    S-aibă o bună tratare.
    Cineva mi-a spus şoptit,
    Când la unul am sosit,
    Că la el e zarvă multă;
    Toţi copiii nu-l ascultă.
    Unii stau prin închisoare,
    C-au furat din buzunare,
    Sau c-au spart case în noapte,
    Golind camerele toate.
    Am văzut şi m-au mirat
    Tineri ce-au împrumutat
    Modă nouă, nu stil vechi,
    Cu verigă în urechi.
    Nu e doar decât un pas
    Şi vor pune şi în nas.
    Astea sunt părţi negative,
    Dar sunt şi părţi pozitive,
    Şi cuvinte nu găsesc
    Ca să vi le povestesc.
    Sunt familii aşa bune
    Care ştiu să se adune,
    Având mâini împreunate
    Şi cu suflete curate.
    Casa lor e paradis.
    Poţi vedea când ţi-au deschis.
    Te aşteaptă cu mult drag
    Ca să le apari în prag
    Şi ar vrea să stai cu ei
    De la unu pân la trei.
    Mulţumim cum ne-aţi primit,
    Pentru ce ne-aţi oferit.
    Domnul să vă răsplătească
    Şi de rău să vă păzească.
    A lui binecuvântare
    Rămână la fiecare.
    Pr. Budău Eugen

  64. Impresii dupa sfintirea caselor
    “Sf. Cruce”- Bacau, 1999

    Dupa o luna si mai bine,
    Iata-ne ajunsi in fine
    Sa dam, daca vreti, de stire,
    Cum a fost pe la sfintire.
    Datele le-am adunat
    Si pe fise le-am notat.
    In a noastra parohie
    Sunt familii peste-o mie.
    1597
    Sunt pe fisa declarate.
    Nu-s intregi insa chiar toate.
    Unele sunt separate,
    Mai sunt mixte cateva
    Sau vaduvi pe ici-colea.
    1486
    Au deschis usa la case
    Si I-am binecuvantat,
    Drept care m-am bucurat.
    111 n-au asteptat
    Si usa n-au descuiat.

    Poate anul viitor
    Vor deschide-al lor zavor.
    Procentajul, ce sa zic,
    Este mare, este mic ?
    In orice comunitate
    Sunt familii variate.
    Nu pot fi toate la fel
    Cu acelasi gand si tel.
    Stiti ca in anul trecut
    Observatii am facut
    Celor ce nu se rugau
    Sau la televizor priveau
    Cand in casa eu eram
    Si ii binecuvantam.
    Foarte multi s-au indreptat
    Si cu mine s-au rugat.
    In genunchi au stat cuminti
    Si copii ca si parinti.
    Foarte rar s-a intamplat
    Ca un dita-mai barbat
    Sa fuga din bloc afara
    Cand eu apaream la scara.
    Este o copilarie
    Ca sa fugi de doctorie.
    Este imaturitate
    Sa nu stai in casa frate.
    Doar copiii fug cu spaima
    De a doctorului haina,
    Si de bunul Dumnezeu
    Fuge ingerul cel rau.
    Cine-I cu suflet curat
    Este si echilibrat,
    Nu se teme sa primeasca
    Preotul ca sa sfinteasca.
    Cei betivi s-au abtinut

    Doar o zi de la baut
    Ca sa fie treji drept bine,
    Afland preotul ca vine.
    Mielusei s-au aratat
    Cu gatlejul cam uscat.
    Imi inchipui ce-a urmat
    Dupa ce eu am plecat.
    Au trecut din nou pe vin
    Si asa mereu o tin.
    Si se zbat in saracie
    Fiii lor, trista sotie.
    Sunt parinti care-au oftat
    Ca n-au fii de laudat.
    Cate unu-I chiar ateu,
    Nu crede in Dumnezeu.
    Nu-si mai face sfanta cruce
    Si la slujba nu se duce.
    Pe pereti imagini triste
    Decupate din reviste
    Sunt la el de adorat
    Si modele de urmat.
    Michael Jakson, Putifar,
    I-au rapit haina de har
    Si in dans nedeslusit
    Demonii l-au biruit.
    Dar as vrea ca sa o stiti,
    Sunt si fii buni, fericiti,
    Comoara parintilor,
    Cinste pentru casa lor.
    E placut sa-i vezi mereu
    Iubitori de Dumnezeu.
    Sunt persoane, nu putine
    Ce doresc sa fie bine
    Si se zbat si se jertfesc,
    La straini se duc, muncesc.
    Casa lor e mai schimbata,

    Mult mai infrumusetata.
    Unii spun ca n-au noroc,
    Nu gasesc servici de loc.
    In somaj sot si sotie
    Sunt fara de bucurie.
    Este greu, i-am inteles
    Prin ce trec, prin ce proces.
    Pe fisa eu am notat
    Ca mai e de asteptat
    Pana vor fi si ei bine
    Sa m-ajute si pe mine
    Sa continui o lucrare
    In lacasul de-nchinare.
    Celor care m-ati primit
    Sa va dea Domnu-nsutit
    Sa fiti binecuvantati
    Si de Domnul neuitati.
    Celor care-ati incuiat
    Sa stiti ca v-am si iertat
    Si sper ca la anu-n prag
    O sa ma primiti cu drag.

    Pr. Budau Eugen

  65. Iată Mama !

    Iată Mama lângă tine
    Care îţi vrea numai bine !
    E Maria preaiubită,
    De popoare preamărită.

    Ave, ave, o, Marie,
    Îngerii îţi cântă ţie.

    Iată Mama cea mai bună
    Care te ţine de mână !
    Se-ngrijeşte de-a ta soartă ;
    Grijile ea ţi le poartă.

    Iată Mama pentru veacuri,
    Ce aduce lumii leacuri !
    Aşteptată mângâiere
    Celor ce sunt în durere.

    Iată Mama cea aleasă,
    Cum nu-i alta mai frumoasă !
    Iată Mama iubitoare
    Ce ţine la fiecare !

    Pr. Eugen Budău

  66. Fericita Roza Venerini

    Sunt trei veacuri ce-au trecut
    De când Roza s-a născut,
    În Italia vestită,
    De mulţi sfinţi împodobită.
    În Viterbo, pe colină,
    Roza iese la lumină,
    Din părinţi buni şi cuminţi,
    Meritând nume de sfinţi.
    Tatăl, medic iscusit,
    Înţelept şi liniştit.
    Mama, gingaşă, curată,
    Harnică şi devotată.
    Creşterea primită-n casă
    A fost sfântă şi aleasă.
    Ca un crin alb şi curat
    Roza-n viaţă s-a-nălţat,
    Veselă, fermecătoare.
    Faţa ei strălucitoare
    Cucerea simplu, uşor,
    Pe tot omul trecător.
    “Creaturile nu sunt
    Veşnice pe-acest pământ”,
    I-a şoptit un gând odată,
    Când era tânără fată
    Şi gândea că un iubit
    Îi va fi poate sortit.
    Într-un vis s-a arătat
    Că iubitu-a decedat.
    Era cel dorit anume
    Să vină să se cunune.
    Visul n-a fost numai vis
    Fiindcă Domnul l-a închis
    În mormânt cu-adevărat
    După ce ea l-a visat.
    A fost semnul Domnului
    Că altul e gândul lui.
    Roza repede-a-nţeles
    Care-i drumul de ales.
    La porţi vechi de mănăstire
    Bate pentru găzduire.
    Dincolo de zid, acasă,
    Moartea vine cu-a ei coasă.
    Fratele ei cel mai mare
    La timp scurt, îndată moare.
    Moare tatăl, moare mama,
    Ca ea bine să-şi dea seama
    Că-i mai vrednic pe pământ
    Să iubeşti pe Domnul Sfânt.
    În vestitul sanctuar
    “Della Quercia”, la altar,
    Maicii Domnului îi spune
    Într-o sfântă rugăciune:
    “Vreau să fiu de-acum mireasă
    Pentru Fiul tău, Crăiasă.”
    Dirijată sufleteşte,
    Plan în viaţă stabileşte
    Să fie educatoare
    Pentru mic şi pentru mare.
    Şcoala de Maestre Pie
    Va urma de-acum să fie
    Idealul său iubit,
    Formă bună de slujit.
    Pentru mulţi va fi salvare
    De ruină şi pierzare.
    Şcoala ei e o lumină
    Din voinţa cea divină.
    Din familii înstărite,
    Tinere mai pregătite,
    Se alătură îndată
    La lucrarea proiectată,
    Dând o mare importanţă
    Să scoată din ignoranţă
    Pe copii şi pe părinţi,
    Educând să fie sfinţi.
    Barbarigo, cardinalul,
    Cel dintâi a dat semnalul
    Că e bine ca să fie
    Şcolile Maestre Pie.
    Va susţine cu avânt
    Şcoli mai multe pe pământ.
    Trebuie oricum de spus,
    Că de dragul lui Isus,
    Greutăţi a-ntâmpinat
    Când şcoli a întemeiat.
    Diavolul n-a stat pe loc.
    A ieşit din iad, din foc,
    Şi-a-ncercat cu multă ură
    Să spună rele din gură,
    Căci avea o duşmănie
    Pentru Şcoli Maestre Pie.
    Cu credinţă, rugăciune,
    Şcolile apar în lume:
    Oriolo, Soriano,
    Toscanela, Vitorchiano,
    La Roma şi la Veiano,
    Capranica, Carbognano.
    43 de şcoli clădeşte
    Pănă viaţa-i se sfârşeşte.
    Opera ei se propagă
    La creştini, în lumea-ntreagă.
    Avem astăzi bucuria
    Să fie în România
    Un măreţ aşezământ
    Pentru slava celui sfânt.
    El să fie preamărit
    Pentru tot ce s-a zidit.
    El să fie lăudat
    Pentru Roza ne-ncetat.

    Pr. Budău Eugen

  67. Exercitii spirituale
    Traian – 2002

    Cu părintele Tadeus
    Am pornit la drum spre Deus.
    Mai întâi în meditare
    Am găsit o depărtare
    Între om şi Dumnezeu
    Prin ispita celui rău.
    E misterul răutăţii
    Ce-a deschis o cale-a morţii.
    Şarpele azi se răzbună
    Cu ce are la-ndemână,
    Prin alcool, televizor,
    Ispitindu-te uşor.
    El te vrea îndepărtat
    De cel care te-a creat.
    Prin cuvinte el susţine
    Că-ţi oferă numai bine.
    Ce-au păţit Eva, Adam,
    Când au pus mâna pe ram
    Şi-au mâncat din pom odată,
    Într-o clipă blestemată,
    Mai păţim astăzi şi noi,
    Rămânând în suflet goi.
    Fiţi atenţi că în văzduhuri
    Tot roiesc relele duhuri.
    Noi cu ele ne luptăm
    Şi ca platoşă să luăm
    Tot ce este în Scriptură
    Declarat ca o armură,
    Rezistentă prin credinţă
    Şi purta-vom biruinţă.
    Sfântul Petru e atent
    Şi îţi dă avertisment :
    Leului ce-ţi dă târcoale
    Să nu-i laşi deschisă cale.
    Dacă-i lung sau scurt în lanţ,
    Nu te du, stai după şanţ.
    Ia măsuri de siguranţă
    Şi rămâi tu la distanţă.
    Să observi că o greşeală
    Începe cu o-ndoială,
    Sugerată de cel rău,
    Ca să intre-n gândul tău.
    Cel care azi te intrigă
    Sentimentul ţi-l câştigă
    Şi apoi cu stăruinţă
    Pune mâna pe voinţă,
    Devenind mai eficace
    Ca să faci doar ce îi place.
    Ce uşor te laşi purtat
    Pe un drum numit păcat !
    Stai acum şi contemplează.
    Sufletul cum gravitează ?
    Spre ce oare se îndreaptă ?
    Este el pe calea dreaptă ?
    Să nu pierzi clipe deloc,
    Domnului să îi faci loc..
    Lasă-I lui locul întâi
    Şi cu El tu să rămâi.
    Nu porni să construieşti
    Turnul Babel, căci greşeşti.
    Încurcat vei fi mereu,
    Când nu-l ai pe Dumnezeu.
    Meditând am constatat
    Cinci etaje la păcat :
    O sugestie la bază,
    Convorbirea ce urmează,
    Lupta între da şi nu,
    Consimţirea ce-o dai tu,
    Şi apoi într-un final
    Patima ce vine-n val.
    Meditând asociat,
    Am sărit de la păcat,
    La subiect deosebit
    Cu părintele verbit.
    Tema-ntâi despre credinţă,
    Şi a Domnului voinţă.
    O credinţ-aprofundată,
    Pe o stâncă aşezată.
    Pân’ acum ce-ai construit,
    Este sau nu pe granit ?
    Poţi să faci şi vreo minune,
    Dacă n-ai comuniune
    Cu Isus de pe altar,
    Totul este în zadar.
    Vijelii ce bat în faţă,
    Îţi dărâmă totu-n viaţă.
    Importantă-i voia lui,
    Voia cea a Domnului.
    De ea să te îngrijeşti,
    Ca oricând s-o împlineşti.
    În oglindă vezi o dată
    Faţa ta adevărată.
    Corespunde fără vină
    Cu imaginea divină ?
    Eşti Isus, sau ţi se pare ?
    Chipul tău al cui e oare ?
    Haideţi acum la fântână
    Cu-o găleată într-o mână,
    Aproape de Garizim,
    Despre Isus să citim,
    Cum a ştiut să ofere
    Apă vie şi-nviere,
    Unei femei păcătoase,
    Cu care El discutase.
    Din capitolul citit
    Vedem modul de iubit.
    Mai întâi iubeşte Domnul,
    Ne ţinând seamă de omul,
    Care este scufundat
    În mocirlă, în păcat.
    El în inimă aprinde
    O iubire ce cuprinde
    Pe toţi, chiar şi pe duşmani,
    Nu numai pe cei ce-s fani.
    La fântâna lui Iacob,
    Luaţi cartea lui Kurdakov
    Şi dacă aveţi de stat
    V-apucaţi de lecturat,
    Să vedeţi o convertire
    Începută prin iubire.
    El lovise cu cravaşa
    Pe una zisă Nataşa,
    Care într-o rugăciune
    Se ruga pentr-o minune,
    Pentru el, vechiul călău,
    Să se-ntoarcă de la rău.
    Scena asta l-a lovit.
    A plâns şi s-a convertit.
    Se adaugă în plus
    Înc-o scen-a lui Isus,
    Care doar printr-o privire
    Te cheamă la convertire.
    Simon îl invită-n casă.
    Vine şi o păcătoasă.
    Lacrimi varsă pe picioare
    Şi obţine îndurare.
    Vezi această desfrânată,
    Ştiută de lumea toată !
    Ea prin gest a-nlocuit
    Ceea ce n-ai oferit,
    Când în casă ţi-am intrat :
    Apă şi un sărutat.
    Ştim uşor să condamnăm,
    Nu ştim însă să iertăm.
    De la tine eu aştept
    Ca să fii mai înţelept.
    Spune-mi, oare mult iubeşte
    Cel care nicicând greşeşte,
    Sau cel care-a constatat
    Că de multe-a fost iertat ?
    Cel din urmă mi se pare
    Va iubi cu-nflăcărare.
    Ai dreptate, aşa este,
    E persoana ce scânceşte,
    Aşezată pe podea,
    Care varsă lacrima.
    Iarăşi sar la altă temă,
    Fiindc-aşa este în schemă.
    Dup-amiază Maroneze
    Vine ca să mediteze.
    Gândurile să se-adune,
    Căci vorbim de rugăciune.
    Dac-aveţi cumva pe listă
    Rugăciune egoistă,
    Faceţi ca ea să apară
    Ca una comunitară.
    Aşa s-a rugat Isus,
    Tatăl Nostru, când a spus.
    Paul la fel s-a rugat,
    Când la Roma a plecat.
    În genunchi pe la Efes,
    A stat ore-n şir şi des.
    Nu recurgi la rugăciune
    Ca un ban să se adune ?
    E comerţ, îţi spun cinstit.
    Poate că nu te-ai gândit.
    Să te rogi mult împreună,
    Asta-i rugăciunea bună.
    Joi întâi am meditat
    Pe Cristos îndurerat,
    Chiar de Tatăl părăsit,
    Când cei răi l-au răstignit.
    Să iubeşti fără măsură,
    Când lumea-i plină de ură,
    E ceva dumnezeiesc,
    Lucru rar, ce îl găsesc
    Doar în viaţa sfinţilor,
    Prigoniţi de fraţii lor :
    Sfântul Ioan al Crucii,
    Lovit de fraţi cu papucii;
    Edith Stein în închisoare,
    Dată morţii prin gazare;
    Ignaţiu din răsărit,
    Sfâşiat pân’ a murit.
    Când veni-va peste toţi
    Experienţa negrii nopţi,
    Vom striga cu glas sfârşit
    De ce Tu m-ai părăsit ?
    Scoate-mă din astă noapte
    Doamne Sfinte, de se poate.
    Un alt chip îndurerat
    Despre care-am meditat,
    Este cel al Macii Sfinte,
    Exprimat des prin cuvinte :
    Stătea Maica-ndurerată,
    Lângă cruce-nlăcrimată.
    Ea ca mamă pe Calvar,
    Spune „fiat-ul” său iar,
    Ca să fie conceput
    Fiul ce va fi născut
    Dintr-o lacrimă curată
    În Biserica lăsată.
    Fiul ei am devenit.
    În dureri ne-a zămislit.
    Noi suntem pe-această cale,
    „Fiii lacrimilor sale”.
    Meditaţia de sfârşit
    La slujit s-a referit.
    Tânărul cu bogăţie
    N-a avut curaj să fie
    Ucenic lângă Isus.
    N-a vândut ce-avea în plus.
    S-a întors pe-a sale drumuri,
    Rămânând lipit de bunuri.
    O slujire eu îţi cer.
    Vei avea comoară-n cer.
    Refuzând a lui chemare
    A plecat cu întristare.
    Viaţa noastră cum arată ?
    E slujire-adevărată ?
    Cine vrea mare să fie
    În a lui împărăţie,
    Spre slujire să se-ndrepte
    Şi slujit să nu se-aştepte.

    Pr. Eugen Budău

  68. Doi câte doi
    (La primiţia Părinţilor Claudiu Carteş şi Adrian Bârsan)

    Mai trimite Doamne-n lume
    Preoţi buni, doi câte doi,
    Ca pe oameni să-i îndrume
    Pentru vremurile noi.

    Mai trimite Doamne iară,
    Preoţi buni, drept mieluşei,
    Şi la noi şi-n altă ţară,
    Fiindcă-i loc mult pentru ei.

    Mai trimite în câmpie
    Fiindcă-i mult de secerat,
    Şi pe dealuri, sus la vie,
    Unde viţa, rod a dat.

    Mai trimite peste vale,
    Printre spini, loc neumblat,
    Unde sunt oile tale
    Care s-au îndepărtat.

    Mai trimite împreună,
    Doamne, preoţi câte doi,
    Ca să scoată din fântână
    Apa vieţii, vieţii noi.

    Mai trimite Doamne-n valuri
    Preoţi tineri şi cucernici
    Cu măreţe idealuri,
    Care sunt de tine vrednici.

    Pr. Eugen Budău

  69. Conluzii la sfintirea caselor
    (“Sf. Cruce” Bacău 2005)

    Sfinţirea casei s-a-ncheiat
    Cam lung’ a fost durata.
    Din uşă-n uşă am sunat.
    Aţi fost şi n-aţi fost gata.

    La unii somnul a fost greu.
    Aşa li-i datul sorţii
    Să vadă filmele mereu
    Trecând de miezul nopţii.

    Şi „şouri” ei au admirat
    Cu Dan Diaconescu.
    Sfinţirea casei…. au uitat.
    De vină-i Iliescu.

    „Credeam că veţi veni târziu,
    Aşa mi-a spus şi mama.
    Să vă primesc acum,nu ştiu,
    Căci mă cuprinde teama.”

    Pe holul casei eu zăresc
    Rulouri de ţigară.
    „Permite-ţi ca să vă sfinţesc
    Să iasă fumu-afară !”

    „Sunt Doamne foarte supărat”,
    Aşa cânta caseta.
    De ce anume, am aflat.
    Ne povestise Veta.

    De vină-i soţul ce n-a dat
    Un semn din primăvară.
    De toţi copiii a uitat
    Când a plecat din ţară.

    Pierdut prin lume el a frânt
    Cinci inimi de acasă.
    Tot rătăceşte pe pământ.
    De-ai săi nici că îi pasă.

    Că mai demult, pe la altar,
    Un jurământ făcuse,
    Îşi aminteşte în zadar
    Cu gândurile duse.

    De patima ce l-a cuprins
    Robit va fi o viaţă.
    Păreri de rău nu l-au atins
    În nici o dimineaţă.

    În altă casă supărat,
    Cuprins de îndoială,
    Un tânăr a eliminat
    Slujba duminicală.

    Citind Scriptura s-a uimit
    Şi nu a dat crezare.
    Numai păcate a găsit.
    Eroare şi eroare.

    Că neamul tot s-a înmulţit
    De la Adam îndată,
    Incest îi pare negreşit
    Sau viaţă desfrânată.

    Dar cum ai vrea fără izvor
    Un râu ca să apară ?
    Sau fără de un autor,
    Pictură foarte rară ?

    Cu judecata de acum
    Condamni viaţa trecută.
    Morala ce-ai primit pe drum
    A fost ieri neştiută.

    În altă casă supărat,
    Un pretendent ca mire,
    Se miră că nu-i dezlegat
    L-a sa mărturisire.

    Logodnica de câţiva ani
    O ţine-n a lui casă,
    Atrasă poate de mulţi bani,
    Să fie a lui mireasă.

    Nu ţine cont de-al său păcat,
    Că viaţa-i efemeră,
    Că mâine va fi judecat
    Trecând în altă sferă.

    Ar vrea permis pentru-al său trai
    Şi poate altă lege,
    Ca de aici să urce-n rai
    Cu-a sa fărădelege.

    Că un nou dascăl am găsit,
    Cu voce în schimbare,
    La unii nu le-a convenit.
    E altă constatare.

    Am întrebat de fiii lor
    Din astă parohie,
    Dac-au permis ei, dumnealor,
    Să-i dea la dăscălie.

    De ce pretenţii se ivesc
    Când noi nimic n-am face
    Să crească neamul dăscălesc
    Pe plaiurile dace ?

    Ne-am învăţat să tot cerşim,
    Dar darul ne lipseşte.
    Tot cerem mult ca să primim.
    E oare omeneşte ?

    Curate bănci am vrea şi noi
    S-avem la liturghie,
    Dar cu bocancii de noroi
    Stăm zilnic pe stinghie.

    De măturat să nu vorbim
    Spălat de duşumele.
    Aşa gândim şi socotim
    Ca alţii să le spele.

    Şi voci mai multe pentru cor,
    Tot altele să vină.
    Găsesc o scuză prea uşor:
    „Am vocea de găină”.

    Că slujbele de s-ar citi
    Şi nu cântate-n seară,
    Ar fi un timp pentru-a dormi
    Sau timp de o ţigară.

    Doar cinci minute de-s în plus,
    Cântând la liturghie,
    La alţii par că lui Isus
    Îi dau o veşnicie.

    Dar când rămâi la un ecran,
    Privindu-l peste-o oră,
    Nu este timp pierdut în van,
    Stimate domn, stimată soră ?

    Sunt unii care vin cam rar
    Aici la liturghie.
    Nici n-au aflat că nou vicar
    Avem în parohie.

    Şi de simbrie-au întrebat:
    „Cât este drag părinte ?”
    Din întrebare am aflat:
    Lipsesc la slujbe sfinte.

    Cum pot să fie-aşa străini
    De viaţa creştinească ?
    Străini de Domnul, de vecini,
    Făr’ să sărbătorească.

    Şi taxele cam an de an
    Mereu le tot amână.
    Pentru beţie au un ban
    În orice săptămână.

    Aşa urcarăm noi în top,
    Ca alţii să ne ştie
    Că România nu-i deloc
    În urmă la beţie.

    O rugăciune am făcut
    Umblând din casă-n casă.
    Ca să apară început
    De viaţă mai frumoasă.

    Am admirat când copilaşi
    Cu feţele senine
    Rosteau ca nişte îngeraşi
    O rugă lângă mine.

    Familii bune se-ntâlnesc
    Şi-aş vrea să fie multe
    Care, cu traiul creştinesc,
    De Domnul să asculte.

    Când multe uşi deschise sunt
    La binecuvântare,
    E traiul altfel pe pământ,
    Mai multă încântare.

    Când promptitudine-am găsit
    Şi ordine în casă,
    Am fost extrem de mulţumit
    Chiar fără bani pe masă.

    Mi-ar fi plăcut să stau mai mult
    La unul fiecare,
    Să vă sfinţesc, să vă ascult
    Până prin Postul Mare.

    Dar timpul este programat
    Servicii ne presează.
    Ne este totul calculat
    Şi-n zori şi dup-amiază.

    Sub ocrotirea lui Isus
    Vă fie casa toată !
    Şi binecuvântări de sus
    Să vină înc-odată !

    Pr. Eugen Budău

  70. Concluzii la sfintirea caselor
    “Sf. Cruce” – Bacău – 2002

    Cu isop iar v-am sfinţit
    Pe toţi care ne-aţi primit.
    V-am dat binecuvântare
    Zile-n şir, fără-ncetare.
    Anu-acesta am schimbat
    Şi la urmă am lăsat
    Pe cei care an de an
    Erau primii puşi în plan.
    Cei din urmă la isop
    Au fost primi puşi în top.
    Într-un fel venise tura
    Ca să împlinim Scriptura.
    Într-un timp delimitat
    Scările le-am tot urcat,
    Kilometri doar pe trepte
    Fără liftul din perete
    Care-n opoziţie
    Zice că-i tranziţie
    Şi mai stă o vreme
    Fiindcă se cam teme
    De-atâta uzură
    Tură după tură.
    Nu ne-am supărat,
    Nu l-am blestemat,
    Nici nu l-am sfinţit
    L-am lăsat tihnit,
    Să stea cât o vrea
    În tăcerea sa.
    Cunoşteam secretul
    Şi tot alfabetul
    Sărăciei noastre,
    Fără foi albastre,
    Cu buget redus,
    Pe unde ne-am dus.
    Prea mulţi ni s-au plâns :
    Cureaua s-a strâns,
    Viaţa este grea,
    Cum ne-om descurca ?
    Taxele sunt mari
    Pentru gospodari.
    Întreţinere şi plăţi…
    Vesel, cum s-arăţi ?
    Stăm îngânduraţi
    Dezorientaţi.
    Şi Creangă spunea
    În povestea sa :
    Ca anul acesta, ca anul trecut,
    Mai sărac vreodată,
    Nu m-am cunoscut.
    De aceea unii
    Strânşi de-atâtea funii,
    Iute-au încuiat
    Şi au tot plecat
    În lumea prosperă
    Peste barieră,
    Mai înspre ocean
    Să strângă un ban.
    Cei ce-au reuşit
    Şi au revenit
    Şi-au pus uşă-ndată
    Din metal,forjată,
    Să n-aibă succes
    Cei cu interes,
    Hoţi din cartier
    Ascunşi în mister.
    Suni, totuşi nu sună,
    S-au dus iar de-o lună.
    Pe fişă am notat:
    Simbria n-au dat.
    Nu ar fi o vină.
    Şi-au luat maşină.
    Ce gânduri ei au ?
    Se întorc, mai stau ?
    Bărbate, de vii,
    Să-i luăm pe copii.
    Suferă cumplit,
    Ne-am cam despărţit.
    Cu lacrimi pe faţă
    Dis-de-dimineaţă
    Şi-au făcut bagajul
    Lăsând anturajul,
    Neamurile toate
    Şi s-au dus departe.
    Oameni cumsecade
    Parohia scade.
    Nu vă duceţi toţi
    În străinătăţi.
    Unii mi-au zâmbit
    Şi mi-au amintit:
    Fie pâinea cât de rea,
    Chiar aici în ţara ta,
    Tot ţi-o fură cineva.
    Schimbând aici tonul,
    Cu casetofonul,
    Cânta nu ştiu care
    “Dă muzica mai tare”,
    “Amintiri mă chinuiesc”
    Taxe nu pot să plătesc.
    “Vine o zi, nimeni va şti,”
    Dacă voi plăti, fie ce-o fi.
    “N-am ştiut de cine s-ascult.
    Haide spune că nu,
    Nu-i vina mea”…
    Că n-am ce vă da.
    “Vreau să pleci acum,
    Aşa-i mai bine,
    Nu mai vreau să spun
    Nu pot trăi fără tine”.
    Lumea s-a schimbat
    Şi s-a transformat.
    Sunt modificări,
    Somnu-ncepe-n zori
    Fiindcă-i mare dor
    De televizor.
    Ziua tolănesc,
    Seara se trezesc.
    Fac din noapte zi.
    Ziua ochi închid
    Suni sau vei tuşi,
    Sigur, nu deschid.
    Sfinţirea la ei
    Ar merge-n schimbul trei.
    Nu uit în concluzii
    De-acele perfuzii
    Cu ţuică şi vin
    Ce dau mult venin.
    Sărac e veşmântul,
    Îşi pierd şi cuvântul,
    Mai mic e salarul,
    Dar bun e paharul.
    E bun şi tutunul,
    La una, la unul.
    Primit eşti în fum.
    Tămâie acum.
    Spre spaţii curate,
    Mai bune, sperate
    Mai urci înc-o scară
    Ca rău să nu-ţi pară.
    Şi clipe plăcute,
    Destule avute,
    Ne dau cu prestanţă,
    În loc de chitanţă,
    O bună purtare,
    La-ntâmpinare,
    Cu rugi fervoroase,
    Icoane prin case,
    Părinţi şi copii
    Te-aşteaptă să vii.
    Mai mare ţi-e dragul
    Să treci multor pragul.
    Concluzii am tras
    Şi facem popas,
    Cu gând mulţumit
    Că ne-aţi preţuit.
    Însutit să primiţi
    Din ce oferiţi,
    Şi-n casă mereu
    Să stea Dumnezeu.

    Pr. Eugen Budău

  71. Concluzii
    la sfinţirea caselor
    „Sf. Cruce” Bacău
    2006

    Am bătut din nou la uşă,
    Negăsind nici o mătuşă
    Cu o mare moştenire
    Să ne dea pentru sfinţire.
    Am sfinţit atâtea case !….
    Niciuna a lui Năstase
    Sau a unui senator
    Ca-n buget să avem spor.
    Am sfinţit în sărăcie
    Cei mai mulţi din parohie,
    Lume ce s-a lamentat
    De îndată ce-am intrat :
    Ba că n-am plătit nici gazul,
    Ba că-i scump rujul, machiajul,
    Că toţi banii din salar
    Se cam duc pe celular,
    Că la cablu, internet,
    Se plăteşte totul net,
    Şi computer la copii
    Nu se poate fără mii ;
    Că şi soţul cheltuieşte
    Zilnic când se ameţeşte.
    Uite, chiar acum, un ceas,
    Mi-a luat banii ce-au rămas.
    De pe masă mi i-a luat
    Şi s-a dus la îmbătat.
    Era plata de simbrie.
    Aşa mi s-a plâns ea mie.
    Mi-a plăcut, nu mi-a plăcut,
    Scuzele le-am reţinut.
    Eram însă-ngrijorat,
    De ce soţul a plecat
    Şi n-a dat ochii cu mine
    Să-l întreb de-i merge bine.
    Am aflat de la soţie
    Că la sfânta liturghie
    Merge doar condiţionat,
    Dacă ţuică i-a luat.
    O sută de grame doar
    Să îi toarne în pahar,
    Fiindcă la comuniune
    N-are chef de rugăciune.
    Au fost cazuri complicate
    Cu cei prin străinătate.
    Acuzaţii, bănuieli….
    Ieşiţi din orânduieli.
    Soţul spune că nevasta
    A plecat şi a spus : „Basta”!
    A găsit italian
    Mai frumos, nu un grăsan,
    Cu bani mulţi, cu limuzină,
    Cu piscină în grădină.
    Nu se-ntoarce la Bacău
    Nici muşcată de dulău.
    La copii a renunţat
    S-aibă timp mult de plimbat,
    Prin Milano şi Torino
    Cu Giovani Andantino.
    E un caz din multe cazuri
    Care-aduc grele necazuri,
    O viaţă foarte amară
    Pentru cei rămaşi în ţară,
    Pentru cei micuţi, lipsiţi
    De o mamă, ne-ngrijiţi.
    Nu mai au a vieţii şcoală,
    Cu principii şi morală.
    Totul este subminat.
    Sufletul li-i dărâmat.
    Unii soţi au socotit
    Că-i mai bine de pornit
    În Italia-mpreună,
    Cu copiii lor de mână,
    Ca să aibă unitate
    Dincolo-n străinătate.
    Trei familii de pe scară
    Erau toate-n altă ţară.
    Pe vecini i-am întrebat :
    Ştiţi cumva, când au plecat ?
    An de an noi tot sunăm
    Şi pe nimeni nu aflăm.
    Când pe prag prafu-i depus,
    Poţi să spui : Ăştia s-au dus.
    Vor veni un pic la vară
    Când le-a fi dorul de ţară,
    Sau poate să pregătească
    O nuntă împărătească
    Pentru fiica lor cea mare
    Care-acum zestre îşi are,
    Şi poate să se mărite
    Cu un domn dintre elite,
    Nu cu cel ce l-a ştiut
    Sărăcuţ, nepriceput.
    A găsit cu facultate
    Medic din străinătate.
    E din neam de musulmani.
    Nu contează, are bani.
    Tot în neorânduială…
    Altă tânără, în şcoală,
    Clasa a X-a terminată,
    E deja ca măritată.
    Îşi aşteaptă prunc, se ştie,
    Deşi n-are cununie.
    Concubini cu vieţi deşarte
    Sunt cu gândul dus departe.
    Speră ce nu-i de sperat,
    Să le-aprobe al lor păcat,
    Printr-o lege sau edict,
    Noul Papă Benedict.
    Încercam să-i lămuresc
    Prin Cuvânt dumnezeiesc,
    Că nu-i binecuvântat
    Drumul ce l-au apucat,
    Şi legea nu-i de schimbare
    După a lor comportare.
    Legea cea primordială
    Nu acceptă o tocmeală.
    Dumnezeu nu se tocmeşte.
    Ce îţi cere, tu-mplineşte.
    Fiindcă ştie El mai bine
    Ce e bine pentru tine.
    Urmărind în acest an
    O statistică în plan,
    Câţi anume au în casă
    Biblia, cartea cea groasă,
    Drept să spun m-am bucurat,
    Fiindcă mulţi au cumpărat,
    Mai demult, de ani de zile,
    Cartea cea cu multe file.
    Ici şi acolo-am întrebat,
    Câţi din ei au lecturat
    Cartea cea mai răspândită,
    După cum e socotită.
    „Pe la Marcu am ajuns…”
    Un copil mi-a dat răspuns.
    Alţi în schimb au cam roşit
    Fiindcă nu prea au citit
    Şi le e cartea străină
    Chiar de este în vitrină.
    Din cuvinte, din Scriptură,
    Găsiţi o învăţătură
    Pentru o viaţă mai aleasă,
    Mai cinstită şi frumoasă.
    Dar e lucru hotărât.
    Interesul a scăzut
    La citit cărţi în tăcere.
    Filmele sunt la putere,
    DVD-uri pe ecran,
    Nu cărţile din ghiozdan.
    Loc central în orice casă
    Este un TV pe masă.
    Trei fotolii aşezate,
    Spre el sunt orientate.
    Ca un zeu pare să fie
    Chemând la idolatrie.
    Pe copii i-a subjugat.
    De slujbe i-a-ndepărtat.
    Sunt părinţi ce n-au mai zis
    Ce-i permis, ce nu-i permis.
    Roade-amare vor culege,
    De la sine se-nţelege.
    Sunt mame ce-au declarat :
    „Fiul meu e posedat !
    Nu ascultă orice-ai face.
    Spune iute: „Tu dă-mi pace !”
    Şi-i lăsat de capul său
    Să parcurgă drumul rău.
    Vigilenţă mult mai mare
    Se cere în educare,
    În cei şapte ani dintâi
    Ce pun vieţii căpătâi.
    Dacă aceştia-s neglijaţi,
    Veţi avea copii rataţi.
    Un semnal de alarmare
    Atragem la fiecare
    Din dorinţa cea mai vie
    De-a avea în parohie
    Credincioşi apreciaţi,
    Pentru bine dedicaţi.
    În final se poate spune
    C-avem şi familii bune.
    Şi cu ele înainte
    Mergem către cele sfinte.
    Oameni pe care contăm
    Când noi binecuvântăm,
    Suflete ce-au construit
    Viaţa cu Cel Răstignit.
    Pentru noi sunt bucurie
    În această parohie.
    Tuturor, ca amintire
    Vă lăsăm o mulţumire
    Şi o rugă înălţată
    Către bunul nostru Tată
    Să reverse tot ce are
    Cu-a sa binecuvântare.
    Pr. Eugen Budău

  72. Concluzii
    dupa sfintirea caselor
    „Sf. Cruce” Bacău
    2003

    S-a încheiat iarăşi sfinţirea
    Rămânând cu amintirea
    Unor lucruri consemnate
    Trăite-n realitate.
    N-am crezut c-aproape o mie
    Au plecat din parohie,
    Pe la muncă-n alte ţări,
    Cu copii în depărtări.
    Este lucru calculat
    Câţi mai sunt, câţi au plecat.
    Dacă eu vă sunt părinte
    Spuneţi-mi două cuvinte
    Când plecaţi şi mă lăsaţi
    Ca să nu fiţi căutaţi
    În zadar la sonerie,
    Fiindcă nu e bucurie
    Să urci trepte în zadar,
    La etajul zece iar.
    Unii cheia au lăsat
    La vecini şi am intrat
    Cu un fel de nostalgie,
    Fiindcă nu mi-au spus şi mie
    Prin ce ţări s-au dus în grabă,
    Ca să caute de treabă.
    Debranşat e-apartamentul
    Şi e rece tot cimentul.
    Praful stă pe lustră gros,
    Pe icoana lui Cristos.
    Totul este nemişcat
    De când dânşii au plecat.
    Un păianjen a ţesut
    Plasa lui cum i-a plăcut.
    De la geam un fir spre uşă
    Cu un suc ce-l are-n guşă.
    Patru fire înspre grindă
    Ca în ele să se prindă
    Poate-o muscă sau ţânţar
    Care stau pe calendar.
    Locatarii peste mări
    Au plecat în alte ţări.
    În caiet eu am notat
    Pe unde s-au aşezat.
    Locu’ ntâi Italia,
    Locul doi în Anglia.
    Grecia, Germania,
    Israel, Japonia,
    În America vreo zece,
    Alte ţări, vreo cincisprezece.
    La poporul rus
    Nimeni, nu s-a dus.
    Ţări mai atractive
    Şi cu perspective
    Să câştigi un ban
    Sunt înspre ocean,
    Spre Mediterană
    Unde în sutană
    Papa în cetate
    Strigă cât mai poate:
    Haideţi înspre mine
    Să trăiţi mai bine.
    Vin dinspre Siberia
    Cu toată mizeria
    Grupuri migratoare
    Cu autocare,
    Sunt pe câmp lăsate
    Fără paşapoarte.
    Urmăriţi de câini
    Se duc la căpşuni.
    Toată Europa
    Nu-i găseşte popa.
    Am cerut adresa toată,
    N-am primit-o câteodată.
    Ori din teamă, ori nu-i clară,
    Ori persoana e fugară.
    Poate muncă n-a găsit
    Unde ieri s-a stabilit.
    Prea mult nu am insistat.
    E subiectul delicat.
    Lacrimi am văzut curgând
    Când scriam nume la rând.
    De copii vă este dor
    Şi nu-i traiul prea uşor,
    Când familia se-mparte,
    Unu’ aici, altul departe.
    Când e sărbătoare
    Doru-i şi mai mare.
    Doar o farfurie
    Cu ceva piftie
    E pusă pe masă.
    Ceilalţi nu-s acasă.
    Dup’o înghiţitură
    Iar mai plânge-o tură.
    Mai sunt încă bărbaţi
    Care nu-s maturizaţi
    Şi se-ascund, fug înainte,
    Când apare un părinte
    Să sfinţească a lor casă.
    Le e viaţa păcătoasă ?
    Au luat bani de la copii
    Cam vreo patru sute mii,
    Banii strânşi la colindat,
    De Crăciun, când au umblat.
    Şi îndată i-au topit
    La bufetul întâlnit.
    Oare nu îţi este milă
    De copil, de o copilă,
    Ce a-nfruntat gerul cel mare
    Când a mers la colindare
    Şi a pus banii de-o parte
    Ca să-şi cumpere o carte,
    Un caiet, două creioane,
    Suferind mereu de foame ?
    Unde-i inima de tată,
    Tu cu viaţă ruinată ?
    Eşti povară pentru casă
    Cu-a ta viaţă păcătoasă.
    Cazul este inversat
    Când femeia s-a stricat.
    Sunt şi cazuri, drept, ,mai rare,
    Când femeia milă n-are,
    Luând mâncarea de la gură,
    Dând banii pe băutură,
    Trimiţând pe la cerşit
    Pe cei ce i-a zămislit.
    De unde să mai găseşti
    Bani cu ce să construieşti
    Un lăcaş lui Dumnezeu ?
    E cam lipsă, notez eu.
    De prin nouăzeci şi doi
    Fişa-i fără „euroi.”
    Tot adevărate,
    Lucruri întâmplate
    Eu am reţinut
    Ce am mai văzut.
    Sunt persoane-n blocuri
    În câteva locuri
    Ce se-mpotrivesc
    Ca să le sfinţesc.
    Au ţinut un sfat
    Mai pe înserat
    Să spună minciună
    Atunci când se sună.
    Strigă după uşă
    „Mama-i la mătuşă;
    Eu sunt mititel,
    Nu deschid defel.”
    Bine-am înţeles,
    Nu e interes.
    Fişa e marcată
    Pentru altă dată.
    Cei ce-s concubini
    Stau ca şi pe spini.
    Ei ştiu că nu-i bine
    Şi nu se cuvine
    Fără cununie
    Amândoi să fie.
    Părinţii acceptă
    Viaţa incorectă.
    Fără conştiinţă,
    Mai slabi în credinţă
    Ajută să ardă
    Pe fii, să se piardă.
    Mai mare ruşine,
    Declară că-i bine
    Ce-i rău şi păcat
    Şi n-au condamnat
    O primă purtare
    De destrăbălare.
    Pentru măritiş
    Vin cam pe furiş
    Fete din Traian
    Care n-au un ban,
    Sau din alte locuri
    Şi s-ascund în blocuri.
    Şi cei de la sat
    Gândesc c-au plecat
    La muncă cinstită.
    Dar vai, ce ispită
    Şi cursă întinde
    Un demon ce prinde
    Şi sufletul leagă
    O viaţă întreagă.
    Un tânăr loveşte
    O mamă ce-l creşte.
    De el am aflat
    C-a fost amendat.
    O fi poate el
    În nas cu inel,
    Sau altul ce-i ras,
    Cu urlet în glas,
    Ce seara petrece
    Cinci ore sau zece
    La disco, sau bar,
    Cu wischi-n pahar ?
    Acum cu sfinţirea
    Tu pleacă-ţi privirea
    Şi spune: Părinte
    De azi înainte
    Mi-i viaţa schimbată
    Cu inima toată.
    Sus la etaj
    Cu mult demaraj
    Când zilnic urcam
    Şi binecuvântam,
    Voiam ajutor
    La rugă în cor,
    Către Dumnezeu,
    O parte doar eu
    Şi voi altă parte,
    Cum scrie la carte.
    Dar buze-nlemnite,
    Priviri neclintite,
    Au stat mai departe
    Cu chipul de moarte.
    Neparticipare,
    Fără lumânare,
    Doar televizorul
    Întregise corul,
    Îmi ţinea isonul
    Ca să nu pierd tonul.
    Sau la o mătuşă
    Scârţâit de uşă
    Pe la şifonier
    Cătând în ungher
    Bani într-o cutie
    Să dea la simbrie.
    Ce atâta grabă,
    Preotul întreabă.
    Stai să ne rugăm,
    Să mai discutăm
    Şi-apoi în final
    Când eu dau semnal
    Ofertă tu lasă
    Sfinţirii de casă.
    Fără răutate,
    Mergând mai departe,
    Trei fişe din top
    Lipsiră la bloc.
    Atunci telefon,
    Nervos e Ion,
    De ce nu mai vine
    Cu crucea la mine,
    Sunt eu cel mai rău
    Aici în Bacău.
    O zi aşteptare
    Şi totuşi n-apare,
    Mai treacă un ceas,
    Dar tot nu mă las,
    Eu vreau cu agheazmă
    Să treacă prin preajmă.
    Atunci sună iară,
    Nervos este pară
    Şi totuşi nu vrea
    Adresa să-şi dea.
    Aici e mister
    Şi-acum eu mai sper
    Că prin bunătate
    Le facem pe toate.
    N-avem o ranchiună
    Pe nimeni, pe bună.
    Şi daţi-mi crezare
    Şi-un pic de iertare
    Când ora fixată
    N-a fost rezolvată.
    Au fost programări,
    Cam multe, fixări,
    Între oră şi oră
    Şi-n forţă majoră
    Aleargă pe trepte
    Ca ei să n-aştepte.
    Nu-i totul perfect,
    Mai e şi defect,
    Se-ntâmplă oricui
    Să prindă un cui
    Atunci când aleargă
    Şi-apoi rău să meargă.
    O fişă notată
    A fost anulată,
    Lipsea într-un loc
    Un număr de bloc.
    Era grădiniţa
    Ce-am scris cu peniţa.
    Ori eu am greşit,
    Ori noul venit
    A spus eronat,
    Ce eu am notat.
    Mi-a spus ieri vicarul,
    Că mare-a fost darul,
    Când doi copilaşi,
    Cuminţi, drăgălaşi,
    Cu-a lor alocaţie
    Făcură donaţie
    Ca turnul să crească
    Spre slavă cerească.
    Erau amândoi
    Loviţi de nevoi,
    Cu un handicap,
    Dar minte în cap,
    Şi inimă mare,
    Frumoasă purtare.
    Şi miercuri sau joi
    Un moş cam vioi
    Spunea că nu-i greu
    S-adune un leu.
    Când pensia vine,
    Din ea el reţine
    O sută-n cutie
    Să dea la simbrie.
    Strângând înainte,
    Cutia nu-l minte
    Şi suma blocată
    Era adunată.
    Trecând peste toate,
    Rămân adunate
    Crâmpeie din viaţă
    Ce poate ne-nvaţă,
    Că preotul vine
    S-aducă la tine
    Mai mult decât dai,
    O rază din rai.
    Un înger de pază
    Ce stă şi veghează.
    În casă să fie,
    Cu har, bucurie
    Şi pace mai multă
    La cei ce ascultă
    Şi fac preţuită
    O casă sfinţită.
    Închei mulţumit
    Că darul primit
    A fost reciproc
    Şi toţi s-aveţi loc
    În slava de sus
    Unde Bunul Isus
    Să dea după faptă
    Mărită răsplată.

    Pr. Eugen Budău

  73. Concluzii la sfintirea caselor
    Bacău 2004

    Sfinţirea „pe uliţă”

    1. A-nceput de ieri să cadă
    Câte-un strop pe la sfinţit.
    Lucrul e obişnuit.
    Cum ne-am dus, nu toţi grămadă
    Ne-aţi primit.

    2. N-a fost soare la oricine.
    Pe la unii nori de fum.
    Toate-s liniştite-acum.
    Rezultatul iată vine.
    E pe drum.

    3. Sunt destui cu multe danii.
    De departe-i vezi zâmbind.
    Îţi deschid frumos vorbind
    Şi apoi îţi fac metanii
    Ne roşind.

    4. La vecini poate e sfadă,
    Dar la ei n-auzi prin uşi.
    Sunt pe rugăciune puşi.
    Şi copiii lor grămadă
    Par păpuşi.

    5. Colo-n colţ vezi că apare
    Crucea sfânt-a lui Isus.
    Peste tot icoane-au pus.
    Domnului şi mic şi mare
    S-au supus.

    6. Parcă-i mai frumos pământul !
    De la ei n-ai mai pleca.
    Ochii lor raze de stea,
    Te privesc. Predici Cuvântul
    Cât ai vrea.

    7. Este clar precum se vede
    Că veniră de la sat.
    Tot ce-i bun au învăţat.
    În ei poţi a te încrede
    Dintr-odat’.

    8. Rugăciunea ştiu să zică
    Şi răspunsuri fel de fel.
    E Cristos al lor model.
    Laude spre cer ridică
    Pentru El.

    9. Când apare dintr-odată
    Un copil cu ochii vii,
    Stai pe loc- să mi te ţii !
    Te întreabă: Altă dată
    Când mai vii ?

    10. El degrabă-n jur priveşte.
    Pare că s-a întrecut.
    În trei ani cât a crescut !
    Şi pe mamă o-ndrăgeşte
    Cu-n sărut.

    11. Uite însă, domn cu carte,
    Cineva, unde am fost,
    Căuta fără de rost
    După uşă, într-o parte,
    Adăpost.

    12. N-a-nţeles a vieţii cale,
    Legile ce o susţin.
    Chipul lui nu e senin.
    Mă-ntrebam mergând la vale:
    E creştin ?

    13. Şi Adam cândva fugise
    Să se-ascundă în umbrar.
    Dar aceasta în zadar.
    Domnu-ndată îl găsise
    Pe fugar.

    14. Cătrănită e bătrâna.
    Pe-al ei fiu înalt de tot.
    „S-a ascuns şi eu nu pot
    Să-l aduc aici cu mâna
    Ca pe Lot.”

    15. Cică vrei să se îndoaie
    Un fier gros ne înroşit ?
    Lucrul nu e potrivit.
    Am lăsat înscris pe foaie:
    A lipsit.

    16. Am ieşit pe uşa-afară.
    N-am uitat de chinul său.
    Este lucru foarte rău.
    Să-ţi facă viaţa amară
    Fiul tău.

    17. Duhuri rele-l înconjoară
    Şi de dânsul se ţin scai
    Petrecând într-un alai
    Fiindcă ştiu că n-are scară
    Pentru rai.

    18. Nu e chip să-i faci mustrare
    Fiindcă sare ars de foc.
    Forţa rea e la un loc.
    Să răstoarne e în stare
    Şi un bloc.

    19. Şi-a uitat demult învăţul
    Bate-njură, dă din mâini.
    Simţi că eşti între păgâni.
    Maica mea ! Să stai cu băţul
    Ca la câini ?

    20. Dar cu băţul nu se creşte
    O credinţă unde nu-i.
    Ce o fi în mintea lui ?
    Sigur că ceva lipseşte
    Dumnealui.

    21. Te surprinde, iată, altul:
    „Cele sfinte, ce folos ?
    Spune el, mă trag în jos.”
    Nu-l atrage Preaînaltul.
    Nu-i pe dos ?

    22. Îţi faci repede o cruce.
    Doamne câte s-au schimbat !
    Şi cât rău s-a adunat !
    Unde lumea se va duce
    Prin păcat ?

    23. În moment de rugăciune
    Mâinile şi le-a uitat
    Pe la spate, încurcat.
    A fost totuşi o minune
    Că a stat.

    24. Se mai miră doar bătrânii
    Ne purtaţi de-al lumii val.
    Tineri fără ideal
    Socotesc tot răul lumii
    Ca normal.

    25. Risipesc banii pe jocuri.
    Nopţi de nopţi la biliard.
    Nu mai e nimic pe card.
    Şi ţigări intrând în blocuri
    Vezi că ard.

    26. O problemă cam spinoasă
    Pentru tineri ani şi ani.
    Orăşeni dar şi ţărani.
    Nu se-nsoară că n-au casă
    Şi nici bani

    27. Au ieşit din Facultate
    Chiar în anul de final.
    N-au tras barca pân’ la mal.
    Căutând în ţări departe
    Capital.

    28. Tineri negri, mai aparte,
    Cu noi s-au înnemurit.
    Pe la Roma au găsit
    Blondele cu bani şi carte
    De nuntit.

    29. O soţie-i supărată,
    Bărbăţelul i-a vândut
    Cojocelul pe băut,
    Ca să bea şi el o dată
    Cât a vrut.

    30. Am sunat şi-n aşteptare
    Cineva a şi strigat :
    Duşul nu l-am terminat.
    Mai faceţi o programare
    Altă dat’.

    31. Telefon l-a sa soţie,
    Auzind că noi venim.
    Ea e-n Spania, o ştim.
    „ Ce faci dragă, zi şi mie :
    Îi primim” ?

    32. Când copilul nu-i în ţară,
    Telefon săptămânal.
    Plânsete apoi în val.
    Viaţa mamei e amară
    În final.

    33. Pentru-atâta despărţire
    Kilograme a slăbit
    Tot spre minus infinit
    Din om gras, un om subţire
    A venit.

    34. Dintr-odată sonerie…
    Deşteptarea eu le-am dat.
    Au sărit cu toţi din pat.
    Că programul nu se ştie
    I-am iertat.

    35. E întredeschisă uşa
    Şi la bust apare el.
    Scuzele sunt fel de fel:
    „Încă nu şi-a pus mătuşa
    Un cercel.”

    36. „Băncile nu au un cui”
    Cineva a remarcat.
    N-avu chef pentru rugat.
    Şi-a-nvârtit căciula lui
    Supărat.

    37. Astea-s bănci de pocăinţă
    Pentru omul păcătos.
    Inventate cu folos
    Ca să suferi prin credinţă
    Cu Cristos.

    38. „Cei care citesc lectura
    Să citească nu doar lor,
    Spuse unul din popor;
    Să deschidă tare gura
    Dumnealor.”

    39. Un concert la orga noastră
    Melomani au sugerat.
    De mult asta mi-am notat.
    Cântul „Dunărea albastră”
    N-a secat.

    40. Cu sfinţirea încheiată
    Mi se pare şi firesc
    Ca acum să regăsesc
    Un cuvânt ce toţi aşteaptă:
    Mulţumesc !

    Pr. Eugen Budău

  74. Concluzii după sfinţirea caselor
    “Sf. Cruce” – Bacău
    2001

    După a noastră programare,
    Am sfinţit pe fiecare,
    La-nceput, în prima lună,
    După datina străbună.
    Am pornit pe străzi mai late
    Ş-apoi cele-alăturate :
    Pe Republicii, cinci zile,
    Căci sunt fişe multe file.
    Pe Bicaz apoi, îndată,
    Strada mai aglomerată.
    Patru zile-aproape pline,
    Am sfinţit cum se cuvine.
    A urmat, cred că ghiceşti,
    Strada care-i spre Oneşti.
    Şi-apoi cele mai aproape,
    Străzile din zona Tache.
    Şi Bucegi veni pe cale,
    Care este mai la vale.
    Zona de pe- Aviatori
    Am sfinţit rapid în zori.
    Victor Babeş, Henry Coandă
    Am sfinţit ca la comandă.
    Strada Proiectantului,
    Partea răsăritului,
    Electricieni, Chimie,
    Care sunt în parohie,
    Oţelari, Metalurgie,
    Am sfinţit cu bucurie.
    Trecând prin atâtea case,
    Am văzut lucruri frumoase :
    Inimi calde, primitoare,
    Chipuri multe zâmbitoare.
    Mulţi au şi îngenunchiat
    Când i-am binecuvântat.
    Lumânări au reuşit
    Să aprindă c-un chibrit.
    În tăcere-au aşteptat
    Şi-mpreună ne-am rugat.
    Mi-a plăcut când uneori,
    Tinerii cu întrebări,
    Mi-au spus clar, cu cei de faţă
    Ce gândesc ei despre viaţă.
    Cu puţine corectări
    Le-am dat unele-ndrumări
    Şi-am văzut bunăvoinţă,
    Ascultând despre credinţă
    Şi chiar mult s-au bucurat
    Pentru câte-am discutat.
    S-a-ntâmplat destul de rar
    Ca să sun drept în zadar;
    Şi-am găsit scuză afară :
    “Sunt plecaţi în altă ţară” !
    Am găsit bătrâni uitaţi,
    De copii nevizitaţi,
    Care fac cu greu un pas
    Până pe la Caritas
    Ca să ia medicamente
    Pentru boli incipiente.
    O familie-am găsit
    Care s-a cam pocăit.
    Şi desigur n-am intrat
    Fiindcă nu m-a invitat.
    Ştiu din sursă foarte clară
    Că a scos icoane-afară
    Fiindcă nu le-a suportat.
    La subsol, jos, le-a lăsat.
    O persoană întâi mi-a zis,
    Când ea uşa a deschis,
    “Părinte, vă rog cu stimă,
    Nu mă puneţi într-o rimă,
    Că iată am neglijat,
    Câinele nu l-am legat”.
    Ba să ştiţi că m-am gândit
    Şi o rimă am găsit,
    Însă nu vă fie teamă,
    Nu dau nume, cum îl cheamă
    Pe dulăul negru-n bot,
    Cunoscut de blocul tot.
    Cu câinii ce m-au lătrat,
    Am fost, sper, manierat.
    Le-am vorbit şi lor frumos
    Şi le-am pus bomboane jos,
    Ca Brigitte Bardeaux să ştie
    Că la noi în parohie
    Câinii nu sunt maltrataţi,
    Cu picioarele şutaţi,
    Şi-ar putea da nişte bani,
    Să susţină doi, trei ani,
    Turnul ca să-l terminăm,
    Fiindcă greu mai avansăm.
    O pisică speriată,
    Găsind uşa descuiată
    A ieşit vijelios
    Tot sărind pe scări în jos.
    Gazda ceru ajutor:
    “Nu mai daţi din aspersor;
    Ajutaţi-mă s-o prind
    Şi-apoi lumânare-aprind”!
    Asta-i bună, ce-am păţit ?
    Pentru asta am venit ?
    Unora li s-a-ntâmplat
    Că prea repede-am sunat
    Şi au zis :”Doamne fereşte,
    Vine preotul – sfinţeşte “!
    Panică adevărată…
    Scuze multe vin îndată:
    “Noi ştiam că pe la zece
    Pe aici crucea va trece.
    Mergeţi la etajul doi
    Şi apoi veniţi la noi.
    Pân-atunci curat vom face
    Şi apoi veţi spune “Pace”!
    Toate vor fi rânduite,
    Camerele pregătite,
    Praful şters pe noptieră,
    Papucii pe etajeră,
    În dulap înghesuite
    Vor sta rufele zvârlite
    Şi-n bucătărie unse,
    Vasele vor fi ascunse.
    Totul pare-acuma lună.
    Preotul întors iar sună.
    Răbufneşte-n râs Ileana.
    “Ce ai fată “?- zice mama.
    “Am uitat să sting ţigara
    Şi e fum pe toată scara”.
    Am sfinţit cu aspersor
    Haine puse pe covor.
    Şi atunci m-am întrebat
    Oare cine le-a lăsat ?
    Sau e marţi, eu am greşit,
    Aduc haine la sfinţit.
    Unul s-a descumpănit
    Când cu apă l-am sfinţit.
    E tradiţie, se ştie,
    Ca s-o ţină-ntr-o beţie.
    Şi fiind el turmentat
    Şi pe dascăl l-a pupat.
    Unii prinşi de disperare
    Au plecat în lumea mare.
    Din Bacău pân’ la Torino
    Este azi un du-te- vino.
    Mergi bărbate tu întâi
    Până prinzi un căpătâi
    Şi mă cheamă şi pe mine
    Dacă vezi că este bine.
    Dar copiii ce vor face ?
    N-avea grijă, fii pe pace !
    Un copil de patru luni
    Şi vreo două săptămâni
    A rămas cu altă mamă
    Ca de el să ţină seamă.
    Când ai lui se vor întoarce
    Şi vor spune “Hai încoace”!
    El va zice, cred, pe loc :
    “Voi sunteţi de la alt bloc”!
    Iar în alte situaţii
    Unde singuri sunt doar fraţii
    La vreo paişpe, cinşpe ani,
    Iar părinţii după bani,
    Stai şi te întrebi în gând,
    Dacă singuri rămânând,
    Vor şti ei ca să vegheze,
    Legi corecte să urmeze,
    Sau vor fi pradă uşoară
    Când cel rău o să apară ?
    Dezbinări s-au şi făcut
    În familii, azi, mai mult.
    Stând departe de-a lui casă,
    Oare de nevastă-i pasă ?
    “Telefonul nu mai sună,
    A trecut mai mult de-o lună”.
    Bănuieli şi acuzaţii
    Le transmit întâi cumnaţii.
    Soacra intervine-ndată,
    Şi-apoi casa-i sfărâmată.
    Despre sfânta liturghie,
    Mi s-au dat sugestii mie
    Ca să zic măcar o dată
    Evanghelia cântată,
    Aşa cum s-a celebrat
    Când Papa ne-a vizitat,
    Când cu fast şi cu mult ton
    A cântat un diacon.
    O idee care-i bună…
    Am să-ncerc să văd cum sună.
    Tot sugestii mi s-au dat
    C-ar fi bine de mutat
    Hramul ca şi sărbătoare,
    În duminică, zi mare.
    “Fiindcă dacă pică joi,
    Nu putem veni şi noi,
    Şi ne-ar place să serbăm,
    Pe Domnul să-l lăudăm”!
    Am spus c-am să pun la vot,
    Într-o zi, atunci când pot,
    Şi-om vedea dacă e bine
    Să schimbăm hramul ce vine.
    În final vă mulţumesc,
    Zile bune vă doresc,
    Binecuvântaţi să fiţi
    Şi pe Domnul să-l iubiţi !

    Pr. Eugen Budău

  75. Ciocolata africană
    (Cu ocazia plecării colegului meu de bancă Saul în Africa
    24 octombrie 1999 )

    Ciocolata africană
    Mi-a plăcut, cert, mai cu seamă.
    Dulce, neagră, pofticioasă…!
    Cum să stai făr ea în casă.

    Aş da banii, toţi odată,
    Să gust numai o bucată.
    Şi-aş pleca în misiune
    Să găsesc aşa minune.

    Ciocolata, cine-o ştie,
    Lasă orice parohie.
    Trece mări şi ţări odată,
    Pentru numai o bucată.

    Nu-i mirare că puţini
    Mai discută prin vecini:
    “Ce-a păţit că s-a tot dus ?
    Cine oare l-a sedus ?

    Ah, ce lume deraiată….!
    Pentru-o simplă ciocolată
    Să laşi ţară şi pe-ai tăi,
    Să te duci la oameni răi ?!

    Să te duci pe-aşa căldură
    Unde alţii te înjură,
    Unde-i praf şi e nisip
    Şi toţi negri sunt la chip ?!

    Pe tărâm la africani,
    Să te chinui ani şi ani…!
    Pentru ce la o adică ?
    Pentru-o ciocolată mică ?

    Cine poate să-nţeleagă ?
    Lumea noastră nu-i întreagă.
    Îi lipseşte-o ciocolată.”
    Ia de-aici tu o bucată !

    Pr. Budău Eugen

  76. Cine e copil cuminte

    Cine e copil cuminte
    Şi-ntristare nu aduce
    Va primi să ţină minte
    Ciocolata cea mai dulce.

    Cine e copil de treabă
    Şi cu alţii nu se ceartă
    Va primi sigur degrabă
    Ciocolata rafinată.

    Cine e copil mai harnic
    Şi curat în comportare
    Va primi la timpul darnic
    Ciocolata dulce tare.

    Cine nu-i copil cu toane
    Şi învaţă ne-ncetat
    Va primi când îi e foame
    Ciocolata ce-am păstrat.

    Pr. Eugen Budău

    Sunt copil

    Sunt copil şi nu mi-e teamă
    Când în viaţă este greu
    Am alăturea o mamă
    Şi în cer un Dumnezeu.

    Sunt copil şi joaca-mi place
    Voi cei mari să mă lăsaţi
    Azi vă rog să îmi daţi pace,
    Cât la mine vă uitaţi.

    Sunt copil, viaţa-mi zâmbeşte
    Şi castele eu zidesc.
    Cine oare mă opreşte
    Ca eu să copilăresc.

    Sunt copil şi nici nu-mi pasă
    Ce gândesc cei mari ca voi.
    Eu mă simt bine acasă.
    Nu-mi stricaţi joaca în toi.

    Pr. Eugen Budău

  77. CEASUL
    (Pentru părintele Sociu)

    Bate ceasul, iarăşi bate
    Şi la fix şi la jumate,
    Măsurând cu bucurie
    Anii mulţi de preoţie.
    Patruzeci şi doi în capăt,
    Spun vecinii, azi în treacăt.
    Patruzeci şi doi, mulţi ani,
    Cântă astăzi nişte fani.
    Ceasul a bătut, mai bate,
    Cărţile-s neterminate.
    Tiomir are răbdare,
    Dincolo de astă zare.
    Chiar şi lui îi pare rău
    Că n-a scris mai multe, zău,
    Ca s-aveţi volume, sute,
    De tradus pe ne-ntrerupte.
    Bate ceasul, las’ să bată.
    Viaţa mea nu-i terminată.
    Azi mă simt chiar în putere
    Şi nu am nici o durere.
    Bate ceasul şi zâmbeşte.
    Bine-ar fi să dea iar peşte !
    Peşte bun, fript cu ardoare
    Doar la zi de sărbătoare,
    Unicat, un lucru rar,
    Pus în baiţ, pus pe jar,
    Că laşi toate pentru el
    Şi nu-l poţi uita de fel.
    La mulţi ani, ceasul iar bate,
    Sus paharul, sănătate !

    Pr. Eugen Budău

  78. Caut o poartă
    (Imnul pentru GREF 2000 – “Sf. Cruce” “- Bacău)

    Caut o poartă,
    Poartă minunată,
    Să deschidă cerul
    Sufletului meu.
    Caut o poartă,
    Poartă minunată.
    Cine îmi va spune
    S-o găsesc şi eu.

    1. Poate este-n vale
    Unde-s flori pe cale.
    Poate-n flori s-arată
    Poarta minunată.

    2. Poate se găseşte
    Unde-o stea sclipeşte.
    Poate-n stea s-arată
    Poarta minunată.

    3. Poate este-n soare
    Atunci când răsare.
    Poate-n zori s-arată
    Poarta minunată.

    4. Poate-i lângă tine,
    Poate-i lângă mine.
    Poate eşti tu poartă
    Poartă minunată.

    Pr. Budău Eugen

  79. Carol Boromeu
    Karl – Lied

    1. Urmând în viaţă cu credinţă
    Pe sfântul Carol Boromeu,
    În bucurii şi suferinţă
    Să nu îl uiţi pe Dumnezeu.

    Refren :
    La fel ca el să fii mereu
    Cu inima la Dumnezeu

    2. Păstrând în inimă iubire,
    Pe cei săraci să-i îngrijeşti.
    Să te ocupi de mântuire
    Şi când te rogi şi când munceşti.

    3. Lăsând în urmă ce-i zadarnic
    Şi năzuind spre tot ce-i sfânt
    Tu să rămâi cu suflet darnic
    Ca sfântul Carol pe pământ.

  80. Carol Boromeu
    Zum hl. Karl Borromaus

    Refr.

    Fraţi, surori, cu bucurie
    Înălţaţi cântări mereu
    Dintre sfinţi ne ocroteşte
    Sfântul Carol Boromeu.

    1. Toată munca-n astă vale,
    Numai lui s-o-ncredinţăm,
    Si cu el pe-a noastră cale
    Pe Isus să-l lăudăm.

    2. El de turmă se-ngrijeşte,
    O conduce spre izvor.
    Pe noi nu ne părăseşte,
    Fiindcă este bun păstor.

    3. Ne încredem, fără teamă
    În puterea sa de sus.
    Ruga noastră-i luată-n seamă
    Prezentată la Isus.

    Pr. Eugen Budău

  81. BUN VENIT LA MIR
    ( 11 iulie 1999
    “ Sf. Cruce”- Bacău )

    Preasfinţite, bine aţi venit
    În a noastră parohie.
    De când ea s-a-nfiinţat,
    Doar o dată miru aţi dat.
    Şase ani de-atunci să fie,
    Când era doar temelie
    Şi coloane jumate,
    Pân la geamuri înălţate.
    Din arhive-am constatat
    Că aici mult s-a lucrat.
    An de an s-a tot zidit,
    Chiar de n-a fost mult venit.
    Şi acum ne bucurăm
    Că-n lăcaş nou ne aflăm.
    În a noastră parohie
    Sunt familii peste-o mie.
    1597
    Sunt pe fişă declarate.
    Sunt lucruri de lăudat
    Dar şi multe de-ndreptat.
    Cei mai tineri mai ales
    Au nevoie de progres
    În a lor sfântă credinţă
    Şi-n virtute stăruinţă.
    686
    Azi au chipuri luminoase
    Fiindcă ştiu că Duhul Sfânt
    Va veni iar pe pământ.
    4 luni s-au pregătit
    Cu tot ce e potrivit
    Pentru-această sărbătoare
    Când Duhul o să coboare.
    Vă rugăm cu mult avânt :
    Daţi-ni-l pe Duhul Sfânt !
    Pe cel care e lumină,
    Care toate le animă.
    Daţi-ne Apărător
    Duhul cel Mângâietor.
    Daţi din darurile sale
    Ca să fim mai buni pe cale,
    Să lucrăm cu-nţelepciune,
    S-avem duh de rugăciune,
    Să-nţelegem cele sfinte;
    Sfaturi să dăm prin cuvinte,
    Să cunoaştem prin ştiinţă
    Tot ce ţine de credinţă
    Şi puternici, plini de har
    Să pornim de la altar.
    Printre oameni să vestim
    Ceea ce acum primim.

    Pr. Budău Eugen

    Mirul a fost oferit de către Preasfinţitul Gherghel, Mons. Percă,
    Mons. Duma, Mons. Erdeş, Mons. Vasilcin ( dieceza de Timişoara).

  82. Biserica din sat

    Drept să spun, îmi vine greu
    Să accept în gândul meu
    Că biserica din sat,
    Oamenii au dărâmat.

    Drumurile vechi, de lut,
    Peste tot s-au refăcut
    Cu bucăţi din zidul sfânt,
    Aşezate pe pământ.

    Sfinţii care-au strălucit,
    În tăceri s-au umilit,
    S-au desprins din tencuieli,
    După noi orânduieli.

    Îngerii văzură sus
    Către seară, la apus,
    Dispărând din locul lor
    Sfinţii din altar şi cor.

    Sfântul Gheorghe sau Ioan,
    Sfinţii vechi de pe tavan,
    Dominic şi Augustin
    Au lăsat lăcaş divin.

    Faţa le-am recunoscut
    Când pe drumuri i-am văzut.
    Unii m-au privit de jos
    Cu iubirea lui Cristos.

    Însă m-au şi dojenit
    Că prea rar am revenit
    În biserica din sat
    Unde ieri m-am închinat.

    Pr. Eugen Budău.

  83. admin says:

    Prezentarea colegilor la 15 ani de preoţie
    – Parohia “Sf. Cruce” – Bacău ,1999
    Promoţia 1984

    Pr. Antoci Laurenţiu
    În Germania lucrează
    Pe nemţi îi încurajează
    Să mai dea din bunul lor
    Şi la vreun sărac popor.
    Tiruri multe, încărcate
    A trimis la noi prin sate.

    Pr. Biur Cazimir
    Stă la noi în parohie
    Doar cinci zile cu chirie.
    La sfârşit de săptămână
    Ne face frumos din mână.
    Şi se duce-apoi să vadă
    Câţi aşteaptă la spovadă
    Dincolo la “Ieremia”
    Completându-şi bucuria.

    Pr. Blăjuţ Eugen
    Nu prea gras, un pic şaten
    E uşor de remarcat
    Fiindcă barbă şi-a lăsat.
    Este paroh, nu departe,
    La Călugăra, ca frate.

    Pr. Chelaru Pavel
    La Londra în capitală
    Studiază cu năvală
    Limba cea mai circulată
    Căci apoi el vrea să poată
    Să vestească mai mulţi ani
    Pe Isus la africani.

    Pr. Ciobanu Ioan
    Stă de mult în capitală.
    A fost pe la catedrală
    Iar acum paroh vestit
    La lăcaş francez numit.
    Când papa ne-a vizitat
    În prim plan l-aţi remarcat
    Dirijând cu bucurie
    Ce ţinea de liturgie.

    Pr. Cobzaru Ioan
    Mi-e coleg şi consătean
    La Chietriş, lângă colină,
    A-nălţat înspre lumină
    O biserică aleasă.
    Are în proiect şi-o casă.

    Pr. Cojocaru Ghiţă
    Înspre Piatra dacă treci,
    Vei vedea la Lilieci
    Ce lucrări s-au finisat
    De când el este în sat.
    Tot lui i-a dat Dumnezeu
    Seminarul din Bacău,
    Ca să fie ridicat,
    Căci e-aproape de-al lui sat.

    Pr. Dumea Emil
    A convins cu al său stil
    Că istoria-i de bază.
    E profesor, mult lucrează.
    La studenţi la Iaşi vesteşte
    Multe el le povesteşte.

    Pr. Farcaş Lucian
    E profesor de morală
    Bun la orgă, la pedală.
    Muzica e pasiune.
    Orchestrează de minune
    Prin computer şi programe.
    Uită uneori de foame.
    Cei din Iaşi din seminar
    Văd în el un mare dar.

    Pr. Ghenţa Laurenţiu
    Salvamont pe munte sus,
    La Sinaia a fost pus
    Să salveze vreun turist
    Care poate e mai trist.
    Este de invidiat
    Pentru aerul curat,
    Pentru zona pitorească
    Unde n-o să-mbătrânească.

    Pr. Gherghelaş Iosif
    Este paroh aşezat
    În Mirceşti, vestitul sat.
    Poezii, nu ştiu de-a scris,
    Însă el avu un vis.
    Turnul care l-a zidit
    Este semn că s-a împlinit.

    Pr. Hârja Alois
    Cel mai tânăr dintre noi
    Şi mai sprinten, mai vioi,
    Este chiar interesat
    De studii, de doctorat.
    La Bălţaţi în parohie
    El predă pedagogie.

    Pr. Iacovici Isidor
    Paroh foarte călător.
    Păşcănenii toţi îl ştiu.
    Este ca argintul viu.
    Cum se-nvârte, cum lucrează
    Toate bine le aşează
    Răspândeşte bucurie
    Încă din copilărie.

    Pr.Imbrea Mihai
    S-a zbătut şi-a rezolvat,
    O bursă a căpătat.
    La nemţi studii azi el face
    Fiindcă limba lor îi place.
    Bioetica se pare
    Este-a lui înflăcărare.

    Pr.Lucaci Toma
    Nu mai este printre noi
    Până-n ziua de apoi.
    A plecat spre cer devreme
    Când vru Domnul să îl cheme.
    Poate acum Domnu-i arată
    Cum suntem noi laolaltă.

    Pr. Lungu Ioan
    E mai mare în etate,
    Poate şi în greutate.
    Este bun sfătuitor
    Pentru-al Domnului popor.
    Fălticenii nu l-ar da
    În locul altcuiva.

    Pr.Matei Andrei
    Este printre-americani,
    Cam departe de mulţi ani.
    De mult nu l-am întâlnit.
    Un pic s-a îmbolnăvit
    Poate el va converti
    Pe Bill Clinton, când o fi.

    Pr. Păuleţ Petru
    La Muscel, la Câmpulung,
    Zilele nu-i mai ajung.
    Englezii l-au finanţat,
    Şcoală el a ridicat.
    Cetăţenii din oraş
    I-au dat titlul de fruntaş.

    Pr.Săboanu Anton
    Director de Seminar,
    Cu talent şi cu mult har,
    A captat suflete multe.
    Toţi doresc să îl asculte,
    Fiindcă ce-i al lui e-al lui,
    Stă mereu pe locu-ntâi.

    Pr. Solomon M. Ioan
    Este singurul decan
    Ce-a păşit în ierarhie
    Dintre noi, cu modestie.
    La Ploieşti el păstoreşte,
    Petroliştii converteşte.

    Pr. Solomon P. Ioan
    Paroh e în sud de ţară
    La centrala nucleară.
    În a sale povestiri
    Spune despre convertiri.
    Pe atei şi musulmani
    Converteşte de mulţi ani.
    Un lăcaş de închinare,
    El înalţă către soare.

    Pr. Vernica Petru
    Este paroh de Oituz
    Unde mai găseşti obuz
    De prin vreme de război,
    Când nemţii au fost la noi.
    Trei zile la noi a stat,
    Misiuni ne-a predicat,
    Adunând în jurul său,
    Mii şi mii de prin Bacău.

    Pr. Vârgă Damian
    Mai mare doar cu un an,
    Este foarte-apreciat.
    Pe nemţi el i-a încântat.
    Cu vestitul glas tenor
    Cântă nemţilor de zor.
    În Germania va sta
    Până pensie va lua.

    După cum aţi remarcat
    Lista ce s-a completat
    O închei şi o semnez
    Fiindcă eu aici lucrez.
    “Sf. Cruce” din Bacău,
    Preot Eugen Budău.

  84. Aniversare
    (La 70 de ani ai Părintelui Ioan Sociu)

    70… Aniversare !
    Doamne, tânăr mai apare !
    Nici n-ai cum să-i spui moşneag.
    E frumos, nu e beteag.
    Nu-i burtos, nici lăbărţat.
    E perfect echilibrat.
    Ce secret păstrează el
    Că rămâne tinerel ?
    Chiar că nu-mi trece prin cap,
    Că l-aş lua şi eu de leac.
    Uite, eu sunt cu chelie,
    Şi nu am cincizeci, se ştie !
    Care genă, cromozom,
    Ţine tinereţea-n om ?
    Cercetează cei cu carte
    Ca să-mpingă mai departe
    Viaţa până peste sută,
    Cu o faţă fără cută.
    Până se fac cercetări,
    S-ar părea că pe la nări,
    Trece-aşa un iz de peşte
    Care ţi se pregăteşte
    Pe cărbuni, ca la-nviere,
    Care rupse o tăcere.
    „Este Domnul, mi se pare !”
    Tot striga Ioan pe mare.
    Şi pe mal când a sosit
    Pe Cristos l-a regăsit,
    Aşezat, privind spre peşte,
    Care viaţa îşi jertfeşte,
    Tocmai ca El, sus pe cruce,
    Dând la alţii viaţă dulce.
    Un simbol e pe grătar,
    Care în vocabular,
    Pe greceşte descifrat,
    E „IHTYS” ce ne-a salvat.
    La aceast-aniversare,
    Plină de simbolizare,
    Înţeleg că doar un peşte
    Viaţa o întinereşte.
    Un secret, ce l-am găsit !
    La mulţi ani ! Să fiţi iubit !

    Pr. Eugen Budău

Lasă un răspuns